Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Eugen Evu         Publicat în: Ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012        Toate Articolele Autorului

Eugen EVU - TAINA SCRISULUI (9): NECESITATEA EXISTENŢIALĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Scrierea ca Misterie întru destăinuire  
 
Tot ce este mister (taină) pentru noi, este întru a se revela şi a ne fi util existenţei superioare ca homo cogitans. Filosofie, adică Iubire de Sophia (înţelepciune, inteligentia) - Fără filosofie, arta scrisului nu are perenitate, decade în grafomanie obsesională, în paranoie şi kitsch. Iubesc cumva ÎNNĂSCUT, tot ceea ce ne înminunează ( paradiziac!) ,existenţa, şi resping tot ceea ce afectele resimt ca rău: ura, meschinăria, minciuna, dar şi „dragostea cu sila”, ş.c.l. Avem programată genomic în noi, durata vărstei, a existenţei aşadar şi inerenţa finitului. Tragic este că nu avem cum să concepem infinitul, eternitatea, decât prin deducţie ( raţiune) sau prin mistică, ( religii), ca Fiinţe interstelare ce suntem. Misteria şi revelaţia ei, este a Fiinţei despre care mereu au vorbit- scris genialii lumii, indiferent cu îi numim, şi pe care Marele poet orb Borges în definea a fi de fapt „o unică entitate” cu nume diferite ( de autori, nu). De aceea, ştiu crezând, tot ce eu, tu, el, noi considerăm a face ( sau desface!) este un fenomen al devenirii şi o conştinetizare ( tragică, firească) a plecării, a despărţirii, întâi de cei dragi, descendenţii noştri ( familgia li gintea - aşadar sâmburii care suntem ai unei patrii, nemul), şi desigur de tot ceea ce numim „viaţa noastră”. (Dintotdeauna a fost aşa.  
 
Ca un program misterios al omenirii: episodic şi ... repetabil cyclic prin milenii: a fost Geneza, apoi Exodul ... Este impropriu a zice „taina scrisului” (slavicului “taina” îi prefer neo-latinului „Misterul”, sau mai potrivit MISTERIA. Scriem nu doar în cifre, economia ca ştiinţă a societăţii civilizate, ci scriem ca artă a cunoaşterii, Re-ligio, refacere a legăturii cu existenţa care altfel ar tinde spre haotic, estincţie entropică şi uitare. A uita (ne) este, poate fi, fatal, amnesia este antecamera muririi, agonia, simptomul schizofreneziei, după autismul provenient din traume, frustării, înjosiri, ş.c.l.  
 
Iar scrisul de acest tip este itinerant - iniţiatic, este luminător sieşi şi celorlalţi; a nu uita întru a nu li se repeta şi celorlalţi, semenilor şi urmaşilor, ceea ce noi am pătimit. Însă misterul poate fi şi de a comunica viitorimii immediate, Bucuria de a Fi ... Fără pathos – sufletul prag - spiritul boltă!) nu poţi transmite ca valoare a esenţelor vindecătoare, înalt- morale (şi catarsis) – ceea ce peiorative numim Misterie. Misterul (taina) este efficient ca lecţie - pedagogie superioară – şi a literaturii, - de a fi revelatoriu. Opera Omnia asta se cere a fi!  
 
Despre omul care scrie  
 
Textul, scrierea ne este, într-un alt înţeles, ecranaj ţesut energetic, protectiv, sau altefel zis, pansament nirvanic, invizibil ... A scrie, este a recompune ceea se detsramă în mintea noastră, luptând să recupereze ce se pierde prin fiinţare, inel de inel, pe un alburn magic al omului - pom fructifer.  
 
Cum există în tot ce este circular, spiralat, ca timpul-spaţiul cosmic, o iluzie a liniei drepte, scrisul literar, visător, cugetător, iniţiatic, magic, (ca gesticulaţie ritualică, învăţare prin desvăţare de reziduurile memoriei subcorticale, reptiliene, memorie catacombică, am numi-o, sau hard îngreunat – nocturn ... ) - scrisul creativ şi comunicabil - cuminecabil, este „cină de taină” sau agapie, Arc-arcadă, prag şi boltă: ceea ce conţine este cu atât mai viabil cu cât conţine Informaţie elevată, fruct de gustat, fruct îmbiat: al Cunoaşterii. A scrie este şi a dărui, empatic şi sinergic, celuilat, patosul (iubire mistică) din preaplinul tău: cu cât oferi mai bine primit, cu atât se înnoieşte în sinea ta harul: Scrii şi ai sau nu au Charismă, talent, forţă de seducţie, verbul Harului este Hărnicia.  
 
*  
 
A ignora să scrii după alfabetizare şi primele şcoli, a elimina exerciţiul şcolar de învăţare a scrierii compoziţionale, care să cultive imaginaţi, a fantezia, visul ca moto inefabil al fiinţei, este a optura minţile, canalele conexiunilor neuronale ( ... ), „gândul auzit”, a astupa, asurzi conştiinţa de Sine.  
 
*  
 
Viul organic este o moarte cu efect întârziat. Tot ce numim sămânţă, în material vie conţine programe genetice. În toate germinează – contrapunctic, - entropic, factor de risc al estincţiei (prin îmbătrânire funcţională) entropia ... Este legea selecţiei pe care o numim naturală, o lege a Feminităţii în substanţă, întru transcedere.  
 
Din tulburătorul volum „Cartea lui Enoh”, patriarhul, ştim că în acel mit cu miez codificat, scrisul „cu apă şi funingine”, a fost dăruit oamenilor de către un fel de commando interstelar, rebel (!), cu scop civilizator pentru specia celor dintâi: în illo tempore, cultura era a unei ere netehnologice, primitive, orale, aşa cum avea să fie, bunăoară, şi cea din Protodacia lui Zalmoxe ( Zeul Moş, Moşul Zeilor ... ) - şi Preotului Deceneu ... Învăţarea era până atunci, şi a dăinuit încă, pentru mulţimi, prin DAINE, sau formule magice, repetate spre a fi memorate, inclusive cea a legilor comunitare de tip tribal. Gentilii însă, prin lucrarea Marelui Preot şi scribilor, ausistematizat scrieri ce erau menite a dăinui, ca Memorie. Zalmoxis a fost ucenic la Pitagora, după cucerirea de către Alexandru Macedon a Egiptului ... Şi Ptolomeii aveau să contribuie la opera civilizatoare, după modelul „zeilor” (extratereştri), la şcolile înnoitoare ce aveau apoi să urce în Europa, prin secole: scribii egipteni, cu tăbliţe, erau cumva străbunii scriitorilor de azi, mai ales ai celor aşa-zis livreşti, pentru care cărţile din cărţi se scriu. Opera de informatizare, tehnologizarea actualului „al treilea val” (v. Şocul viitorului, de Alvin Toffler), - (la noi, „între plug şi computer”), - este precipitat recuperatoare: omul arhetipal este în NOI, genomic, capabil de un YQ crescător, prin Hărnicie - Har ş înzestrare empatică, cultivabilă.  
 
Este de reconsiderat, acum şi pe tremen scurtat de „Necesitatea existenţială”, blamarea, demonizarea (cu scop autopretectiv, descriminator pentru unii,!) –acestui tip de cunoaştere şi comunicare revelatorie, metaforică, analogică, etc - şi de autocinuaştere socratiană, - considerată ca luciferică, după Apocrifiele lui Enoh, întemeiator al astrofizicii ...  
 
Adaos: Firave aphorii la actul trans-scrierii ca fiinţă  
 
Numim angelic proiecţia umanului în dimensiunea superioară a devenirii... Angelică poate fi doar delicateţea, tandreţea, feeria spiritului limpezitor, care emană din marile şi rarele inimi. Fragilitatea înnăscută a pruncului-om, este, paradoxal, secretul care va perpetua evoluţia, devenirea, smulgerea din artehipul entropic. Poete, sub degetele tale, vibrează Armoniile celeste, pe invizibila claviatură, tastatura melodioasă a acestei tandreţi, ci nu a „infernului tandreţei” (Yourcenier), nici a „infernului discutabil” (Ioan Alexandru). A plăsmui este fie a fi bântuit, fie a ţi se revela. Scrii, transcrii ( transa) (remeber Haşdeu) – ceea ce din astral ţi se dăruie, a fi revelat.  
 
Condiţia artei (...), dincolo de tiparele oarbe ale primitivelor eboşe, făcături, obsesii reptiliene, este empirismul ei, actul trăit şi apoi sumbimat în estetic remodelator. Există în memorie, subconştiente, tipare îngropate şi timpane îngroşate de ceara pe care urechea (nu cea a lui Van Gogh!), o produce cu scop protector, dar poate afecta auzul, cu dopurile ei...Fiece boală mică va fi înghiţită de una mai gravă.  
 
O, câtă omenească, uneori inumană (!), zbatere, iar urmele Iniţierii se cer citite invers. Cel vânat are şansa de a deveni vânător: am înţeles asta după 30 de ani de la acel comşar al hărţuirii la care m-au supus securiştii dobitoci ai regimurilor despotice în care au trăit părinţii mei, şi eu însumi mai apoi. Asta se vede şi azi, dacă nu ai orbul găinilor!  
 
A fi sau a nu fi scriitor? Artist ? Unde? Aici, între urechea lui Van Gogh şi Corbul lui Edgar Allan Poe? Cu drumul care îţi sare în spate, ca memorie subconştientizată (livresc), din milenii de învăţătură, însă una mereu deviaţionistă, mereu zig- zagată? Meandrele, ci nu zig-zagul unduirea, seniori!” Bunul simţ este măsura (mensura) posibilului - El conţine experienţă şi prevedere, bunul simţ este dedictibil, ca divinul! Ca să nu fii strivit, ca să rămâi DEMN, regăseşte simplitatea, nu zic simplismul. Ca şi goliciunea paradiziacă, însă, vei ştii sau nu vei ştii ( conştientiza), cum şi cât acoperi cu falsă pudoare sau perversă ipocrizie; stilistic deci, frumuseţea adevărului cel de privit, transmis şi îmbucurător pentru ceilalţi, cere îmbrobodire, arabescuri, figuri de stil, timbru propriu, însă ai grijă, critica prea caustică, cu acizi tari, iscă reacţii schizofrenice: cel căruia îi vrei binele opinând critic cu bisturiul psihanalizei(...), te va urî, resimţind lovitura ci nu efectul posibil benefic.  
 
Oximoronul e cu multe tăişuri ( şi răscuite cum cosorul dacic !) şi cei mai mulţi nu suportă: din cealaltă sensibilitate, a boalei sale. Megalomanii te vor urî cel mai ucigaş. Tatăl meu zicea „Dragul meu, îi multe de zis, dar mai multe îs de tăcut”. Tăcerea este cea mai înaltă înţelepciune” spunea poetul grec din Teba. Sigur că „imaginaţia imită spirituol critic, creează” cum dixit Gide...Dar cel ce nu o are, nu o primeşte nici pe a terapeutului său. Scrisul ca ratare este act ( gest) maladiv, al vantiăţii, egoismului, frustrărilor toate, nu e bine să-l administrezi cu sila celui ce îl respinge, mizînd orbit(or), doar pe „justiţia” lui.  
 
Eugen EVU  
Sarmisegetuza  
23 iulie 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Eugen EVU - TAINA SCRISULUI (9): NECESITATEA EXISTENŢIALĂ / Eugen Evu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 572, Anul II, 25 iulie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Eugen Evu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Evu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!