Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Eugen Dorcescu         Publicat în: Ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014        Toate Articolele Autorului

Ilinca Ilian, Eugen Dorcescu în spaţiul poeziei hispanice
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

 

Ilinca Ilian  

 

Eugen Dorcescu în spaţiul poeziei hispanice  

 

În toamna anului 2007 Institutul Cervantes din Bucureşti, condus pe atunci de un om de cultură de o calitate excepţională, Joaquín Garrigós, a iniţiat un proiect important ce avea să dureze doi ani: întîlniri periodice între scriitori din Spania şi din România, dar care nu aveau să se desfăşoare numai la Bucureşti, ci şi în cîteva mari oraşe din ţară. Poate pentru că investiţia de timp şi de interes a părut prea costisitoare aiurea, proiectul nu s-a materializat pe deplin decît la Timişoara, unde s-au ţinut cinci astfel de întruniri pînă în 2009. Roadele acestora s-ar fi redus doar la cîteva ore minunate petrecute în librăria „Joc Secund” (deja dispărută acum) şi la cîteva grupaje de poezie sau proză publicate în „Orizont”, însă lucrurile au luat o întorsătură mult mai fericită. Este meritul poetului Eugen Dorcescu acela de a fi transformat acest proiect cultural într-un dialog poetic cu adevărat relevant, prin transmutarea elementului inevitabil social, poate chiar convenţional, al unor astfel de evenimente culturale în nişte prietenii literare autentice. Or, prieteniile literare, departe de a răspunde clişeului referitor la asocierile pe baza interesului reciproc, se întemeiază pe rezonanţa veritabilă între spirite şi, pornind de aici, pe generozitate, critică, atenţie şi studiu în comun. Este grăitor faptul că dintre cei nouă poeţi spanioli care ne-au vizitat la Timişoara şi cu care Eugen Dorcescu a dialogat în spaţiul social, doar cu doi a ajuns la acea comunicare profundă pe care se bazează prietenia literară: e vorba de Coriolano González Montañez şi de Rosa Lentini. Pe cel de-al treilea mare prieten spaniol, Andrés Sánchez Robayna, l-a cunoscut ulterior, cînd deja cunoştinţele sale de spaniolă deveniseră deja atît de vaste încît orice hispanist cu veleităţi de traducător literar ar fi avut temeiuri serioase de invidie.  

Eugen Dorcescu, ştim cu toţii, este certat cu tot ceea ce înseamnă inautenticitate, lipsă de profunzime, joc gratuit, „poantă” anodină: ceea ce caută el în poezie este dovada unei anevoioase purificări interioare la capătul căreia se poate primi – sau nu – darul cuvîntului poetic revelator. Este firesc, în acest caz, ca afinităţile sale să se îndrepte spre acei poeţi în care regăseşte această neîncetată căutare de factură spirituală şi e indubitabil că, dintre toţi prietenii săi literari, afinitatea cea mai profundă o are cu Andrés Sánchez Robayna, care, într-o profundă consonanţă cu Eugen Dorcescu, definea cuvîntul poetic ca „suprema mărturie spirituală a unei reconcilieri a omului cu sine însuşi şi cu moartea”. Citindu-l pe acest mare poet contemporan, un alt gigant al literaturii spaniole, Juan Goytisolo, încerca să-l definească în aceşti termeni: „Goliciunea universului de dinaintea creaţiei omului, perindarea repetată a ciclurilor solare prin faţa ochiului timpului sînt evocate [de Sánchez Robayna] pornind de la conştiinţa extincţiei privirii, fără nici un pic de melancolie. Străin de orice retorică şi de orice sentimentalism, Andrés Sánchez Robayna concepe şi defineşte viaţa noastră ca un dar netrainic în uşurătatea luminii. Atracţia gravitaţională a unei frunze uscate e cea care ne atrage şi pe noi şi ne integrează în ea” („El País”, 8. 01. 2011). Goytisolo evoca aici un poem memorabil dintr-un volum, de altfel deloc lesnicios la lectură şi cu atît mai puţin la traducere, pe care Eugen Dorcescu l-a publicat în română la Editura Mirton în 2012, Umbra şi aparenţa:  

Unei frunze uscate  

 

Ca sosită din rămurişuri celeste,  

frunză veştedă, cazi pe pămîntul  

splendorii şi al durerii, pentru a ne arăta  

săvîrşirea, extincţia, aşteptarea?  

 

Noi de asemenea, smulşi, uscaţi,  

cădem pe pămîntul nesfîrşit,  

precum o floare a negării cădem  

de la stele la solitudine.  

 

Şi tu cazi mută, fără a şti.  

Cazi, în tăcere, asemenea nouă.  

Aidoma unui trup nimicit cazi  

pe verticala aerului lipsit de vedere.  

 

Cititorii lui Eugen Dorcescu pot simţi, fără îndoială, aerul de familie dintre cei doi scriitori, fapt care nu se datorează doar peceţii pe care un traducător o lasă, într-o mai mică sau mai mare măsură, asupra poemului tradus. De altfel, tălmăcirile lui Eugen Dorcescu din spaniolă tind spre o neutralizare a intervenţiei propriei mărci stilistice, fapt admirabil dacă ne gîndim la dificultatea pe care o are un creator de limbaj poetic de a-l evita intenţionat într-o traducere (e de ajuns să ne gîndim la poemele lui Baudelaire traduse de Arghezi!). Este incontestabil că poemele Rosei Lentini sau ale lui Coriolano González Montañez îşi păstrează, prin traducerile lui Eugen Dorcescu, propria sonoritate. Iată un exemplu din poezia Rosei Lentini:  

Tsunami apropie peşti de tristeţe  

şi fixează două cuvinte: moarte şi mare.  

Case, oameni, animale şi trotuare  

sunt vid.  

Se renunţă la a sprijini mâna aceea  

şi visele ce încă o incarnează  

doresc s-o liniştească o dată cu liniştitele-i vene.  

Tsunami, suspin al apei  

al urgenţei şi dezolării  

primul vis înaintea dezordinii  

călătorie tulburată  

(Rosa Lentini, Tsunami şi alte poeme, Ed. Mirton, 2011)  

 

În cazul lui Sánchez Robayna, însă, e vorba de o mai mare afinitate spirituală şi poate că aşa se explică senzaţia de similaritate a limbajului poetic, dar şi preţuirea pe care şi-o poartă reciproc poetul timişorean şi poetul insular (Sánchez Robayna trăieşte în Canarias, la fel ca González Montañez). Iată ce spune Sánchez Robayna despre Eugen Dorcescu: „O profundă explorare a simţului transcendenţei – adesea unită în mod inextricabil cu lecţiile misticii occidentale – se împleteşte în poezia [lui Dorcescu] cu o căutare metafizică („metafizică, nu filozofică”, insista Juan Ramón Jiménez) al cărei centru sau ax este fiinţa în faţa eternităţii”. Or, şi pentru poetul canar, aşa cum declară într-un interviu, emoţia artistică şi cea religioasă sînt identice, iar poezia este legată consubstanţial de o trăire religioasă, dacă se înţelege acest termen, pe de o parte, în sensul etimologic (religare) şi, pe de altă parte, ca fiind ilustrat în contemporaneitate de „iluminările profane” despre care vorbea Walter Benjamin, cele care „provoacă explozia vocilor celor mai intime şi mai tainice ale realului”. Este aşadar vorba de doi poeţi care împărtăşesc un limbaj comun, dar care se despart la un moment dat din cauza unor viziuni incompatibile asupra transcendenţei, pentru că, în cazul lui Eugen Dorcescu, această transcendenţă nu este neapărat goală, cum e cazul lui Sánchez Robayna. Nu vom găsi la poetul insular conversaţii cu Dumnezeu ca acelea din antologia tematică Abyssus abyssum invocat ce evidenţiază acel filon al poeziei de factură mistico-religioasă prezent mai cu seamă în Omul de cenuşă, Biblice, Elegii. În schimb, vom găsi o aceeaşi pasiune pentru scrutarea aparenţelor, a umbrelor, a golului pe care sînt proiectate fenomenele mundane, deşi la poetul timişorean o asemenea investigare e realizată în registrul elegiac, în timp ce poetul insular tinde mai degrabă spre o poezie neutră, cvasi constatativă. Am insistat puţin asupra legăturii dintre cei doi poeţi pentru că mi se pare că în acest fel devin şi mai evidente pe de o parte trăsăturile definitorii ale fiecăruia dintre ei, dar şi similitudinile. Două dintre ele mai merită subliniate în final: ambii sînt atraşi deopotrivă de teoria literară, ca autori de eseuri de hermeneutică, şi amîndoi evită cu orice preţ ceea ce poetul canar numea postura „autistă”a poetului închis în propriul limbaj poetic şi incapabil să intre în contact cu alte universuri stilistice. Andrés Sánchez Robayna conduce, de altfel, Atelierul de traducere literară la Universitatea din La Laguna unde este profesor şi afirmă adesea că traducerea de poezie reprezintă pentru el una dintre metodele cele mai eficiente de a combate alunecarea spre „autismul poetic”. Eugen Dorcescu, la rîndul său, desfăşoară în ultima vreme o intensă activitate de traducător, iar cele trei volume transpuse în română din spaniolă, ca şi grupajele publicate în reviste, confirmă capacitatea de a-şi modula verbul, astfel încît să devină transmiţătorul cît mai fidel al unor universuri poetice mult diferite de al său.  

Rămîne, fireşte, să ne întrebăm în ce măsură aceste eforturi pentru a face cunoscute vocile poetice hispanice în România şi pe cele româneşti în lumea hispanică îşi vor găsi un public capabil să le guste. Cred că nu e cazul nici să ne facem iluzii, nici să cedăm neîncrederii totale. O anchetă din 2007 arăta că în Spania publicul cititor preferă ficţiunea (roman şi povestiri) într-o proporţie de 94,2 iar restul se împarte între cititorii de eseu (3,6), teatru (0,9) şi poezie (1,5). Lucrurile nu s-au schimbat în mod radical în ultimii şapte ani. În orice caz, însă, cantitatea e foarte puţin importantă, pe de o parte pentru că, aşa cum bine observa poetul Francisco Brines „poezia nu are un public, ci are cititori” sau, cum şi mai plin de speranţă nota Tomás Segovia „valoarea numerică [a poeziei] nu se compară cu prestigiul ei, care este imens. Nu e citită? Dar va fi citită peste două sute de ani, fiindcă influenţa poeziei se propagă prin contagiere, de la corp la corp” („El País”, 22. 11. 2008). E important aşadar faptul că Eugen Dorcescu se află deja în circuitul poetic hispanic prin cîteva traduceri extrem de bune (şi aş remarca mai ales traducerea excelentă a Poemelor bătrînului, realizată de Rosa Lentini alături de autor, traducere care mi se pare chiar mai izbutită decît cea a volumelor el camino hacia tenerife şi Las elegías de Bad Hofgastein făcută împreună cu Coriolano González Montañez). E importantă de asemenea includerea sa într-o mare antologie editată de Andrés Sánchez Robayna, Ars poetica – Versiones de poesía moderna, publicată la prestigioasa editură Pre-textos şi unde figurează treizeci şi cinci de poeţi din trei secole ale modernităţii, de la Wordsworth la Rilke, Pierre Reverdy, Saint-John Perse ş.a.m.d., dintre poeţii români fiind tălmăciţi Lucian Blaga şi Eugen Dorcescu. E citit de puţini în Spania, e citit de puţini chiar în România? Dar va putea fi citit peste două sute de ani. Pînă atunci, rămîne bucuria consolidării unor rodnice prietenii literare, plăcerea explorării în comun a limitelor limbajului poetic şi, cu siguranţă, multele publicaţii viitoare. Rămîne, fără îndoială, sentimentul încercat de aceşti poeţi de a fi atins, aşa cum nota Coriolano González Montañez în prefaţa la Elegiile din Bad Hofgastein, „limba nescrisă a poeziei de la începuturi, limba spirituală care sălăşluieşte în om şi al cărui privilegiat transmiţător este Eugen Dorcescu”.  

 

15 februarie 2014  

Prof. univ. dr. Ilinca Ilian  

Universitatea de Vest, Timişoara  

Referinţă Bibliografică:
Ilinca Ilian, Eugen Dorcescu în spaţiul poeziei hispanice / Eugen Dorcescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1144, Anul IV, 17 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Dorcescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!