Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Gelu Arcadie Murariu         Publicat în: Ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011        Toate Articolele Autorului

Eu nu sunt special
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Se vinde, de câţiva ani, în librăriile creştine o carte pentru copii, intitulată You Are Special. Cercetând cu atenţie prin casele noastre, s-ar putea să găsim idea (chiar dacă nu cartea) instalată confortabil (ca la ea acasă) şi încă la loc de cinste. Este simptomul unei boli ce nu ţine seamă de vârstă şi se contractează din fragedă copilărie.  

Dacă ideea în discuţie s-ar limita la aspectul de unicat al fiecărui individ născut pe planetă, n-ar fi nimic rău în ea. Sunt unic şi tot aşa eşti şi tu, cititorule! Calificativul „special”, însă, poartă o conotaţie (specială), ce merge dincolo de aspectul distinctiv. A declara pe cineva ca atare înseamnă a-l plasa deasupra semenilor, a-i recunoaşte calităţi, merite şi drepturi ieşite din comun. Şi tocmai aici rezidă caracterul nociv al acestei concepţii.  

În secret, mai fiecare om visează, speră sau crede, că este special; mai frumos, mai dotat cu talente, mai inteligent, sau mai bine echipat pentru succes. Ideea se răsfrânge şi asupra mediului în care-şi duce viaţa. Familia mai bună, satul natal mai pitoresc, oraşul în care locuieşte mai modern, biserica de care aparţine (denominaţia) mai spirituală, grupul cu care se întâlneşte mai select, clubul la care s-a înscris ca membru mai exclusivist, etc. Ideea nu este decât o altă formă a mândriei, şi încă una foarte prost deghizată.  

Cartea amintită se adresează tuturor copiilor, iar de boala mândriei suferă toţi oamenii. Numai că, de îndată ce toţi indivizii devin speciali, termenul respectiv îşi pierde dreptul la existenţă, căpătând înţelesul de „comun”. Mai mult, mă încearcă o serioasă bănuială că adjectivului „special” îi stă bine alături de lucruri, obiecte, situaţii, evenimente, etc, nu lângă mine, lângă tine, lângă el sau ea.  

În biserica din Corint toţi credincioşii erau contaminaţi de acest microb al elitismului: “fiecare din voi zice” (1 Corinteni 1:12). Cazul semnalat de apostol vizează apartenenţa la un anumit grup. Biserica fusese divizată în cercuri de influenţă şi apartenenţă, iar rezultatul era dezbinarea, cu consecinţa ei firească – certurile: “Vreau să spun că fiecare din voi zice: “Eu sunt al lui Pavel!” – “şi eu, al lui Apolo!” – “şi eu, al lui Chifa!” – “şi eu, al lui Christos”.  

Enormitatea concepţiei respective este evidenţiată de apostol prin câteva întrebări retorice. Poate fi trupul lui Christos împărţit? A fost Pavel răstignit pentru careva dintre ei? În al cui nume au fost ei botezaţi? (1:13).  

În capitolul al treilea Pavel afirmă că Dumnezeu n-a făcut pe nimeni auto-suficient în lucrare: “Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut, şi fiecare după puterea dată lui de Domnul” (3:5). Slujitorul este eficient în lucrarea creştină numai în măsura în care este îmbrăcat cu putere de Sus. Nu prin resurse proprii. Concluzia logică la care ajunge apostolul este că lucrătorii în Împărăţia lui Dumnezeu sunt “nimic” (3:6-7). Departe de a fi „speciali”! O concluzie care nu place omului firesc.  

Slujitorii lui Dumnezeu sunt “împreună lucrători” cu El şi unii cu alţii. Opusul colaborării în spirit de egalitate este competiţia, prima invenţie a celui Rău, implantată apoi în lume, devenită principiul guvernant al tuturor afacerilor omeneşti. Competiţia este una din influenţele cele mai răspândite ale lumii asupra bisericilor, una din cele mai greu de detectat (în persoana proprie) şi de contracarat.  

În continuare, apostolul are grijă să ciupească şi struna pozitivă a aceluiaşi adevăr, declarând că lucrătorii sunt “tot una” (3:8). Ce-i deosebeşte unii de alţii este doar “osteneala” lor, aceasta constituind şi criteriul după care li se va împărţi răsplata (2:8). Deci, fără Dumnezeu lucrătorii sunt nimic, (vezi Ioan 15:5), iar unii faţă de alţii sunt tot una (adică egali, urmărind acelaşi scop, fiecare lucrând cu echiparea primită). Este adevărat că a fi “împreună lucrători cu Dumnezeu” (3:9) nu-i puţin lucru, dar apostolul pune lucrurile în perspectiva corectă, privindu-le din toate unghiurile, astfel ca cei ce lucrează pentru înaintarea Împărăţiei să nu piardă din vedere întregul, punând accentul numai pe unul din aspectele lucrării (de obicei aspectul care le convine).  

Un copil aude pe mama sa rostind nişte cuvinte, din care deduce că familia lor este mai altfel decât majoritatea oamenilor din sat (sau de pe stradă). Cuvintele sunt uitate cu vremea, dar ideea a încolţit în inima lui şi, cu timpul, aduce roadă. Nu doar familia este deosebită, ci el însuşi se simte special, cu calităţi şi drepturi deosebite, pe care, din păcate, nu toţi ştiu să le vadă, ceea ce va constitui o sursă de mare frustrare pentru el.  

Omul continuă să se creadă special, chiar şi înaintea lui Dumnezeu. Abia spre bătrâneţe, pe când tot ce socotea deosebit îşi pierde vigoarea, începe el să înţeleagă că, de fapt, nu era deloc aşa. Acest proces de venire în fire a fost declanşat în mintea lui de însuşi Dumnezeu. Dar câtă vreme irosită, câtă întârziere în procesul de maturizare şi câtă pierdere pentru Împărăţie, în folosul căreia ar fi putut lucra cu modestele lui aptitudini, cărora Dumnezeu le-ar fi acordat eficienţă maximă, adăugându-le puterea Sa. Privind în jurul lui, cu ochi înnoiţi, realizează acum cât de mulţi oameni gândesc la fel despre ei înşişi.  

Rareori vom auzi pe cineva declarând că se consideră inferior, comun, lucru care ne face să ciulim urechile. Nu cumva este vorba de o falsă smerenie? Nu cumva, prin declaraţiile sale, omul respectiv aşteaptă doar să fie contrazis şi să i se spună că, dimpotrivă, merită mai mult decât i se recunoaşte.  

Psihologia umană este mai complicată decât pare. Mulţi oameni nu sunt conştienţi de pârghiile interioare care determină comportamentul lor şi nu cunosc motivaţiile acţiunilor pe care le săvârşesc.  

Eu nu sunt special. Eşti tu?  


 

Referinţă Bibliografică:
Eu nu sunt special / Gelu Arcadie Murariu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 34, Anul I, 03 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Gelu Arcadie Murariu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gelu Arcadie Murariu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!