Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Delia Stăniloiu         Publicat în: Ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

ESEU - Cum şi pentru cine scriem poezie

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Este deja cunoscut că sintagma “românul s-a năsut poet” este verificabilă. Este suficient să cutreieri site-urile literare ca să-ţi dai seama de asta, ca să nu mai punem la socoteală puzderia de cărţi de poezie ce abundă şi umplu rafturile librăriilor şi bibliotecilor şi pe care, din nefericire prea puţini le mai şi citesc. 
  
Se scrie mult, uneori se mai şi plagiază şi poate, nu din imposibilitatea plagiatorului de a scrie ceea ce gândeşte ci, uite aşa de-al naibii fiindcă românul în genere simte nevoia de a fi şmecher, de a se da mare.  
  
Fiind o împătimită a genului literar despre care facem vorbire, în ultima vreme am citit multă poezie prin site-urile litarare pe unde mă preumblu. Se scrie mult, se scrie în genere prost, fiindcă aşa cum spuneam, românul fiind poet în fiinţa lui simte nevoia să se producă. Nevoia aceasta de a ieşi cu un talent oarecare în faţă a luat o amploare socială şi dacă orice fetiţă frumoasă poate cânta fără voce (doar cu anatomia) şi să aibă succes, de ce nu am putea face la fel şi cu poezia? Şi cum după revoluţie cultura a sucombat ajutată în mare parte şi de factorii de decizie ai acestei ţări, rezultatele se văd în toate domeniile, artă, modă, limbaj, atitudine, etc. Nici poezia nu face excepţie. Nu vorbesc despre moda şi tendinţele ei actuale din poezie, e un subiect mult mai amplu pe care simt că nu pot şi nu am dreptul să-l abordez acum dar care mă doare. 
  
Am citit recent o poezie a lui Ion Dodu Bălan despre crezul poetic ea spune aşa 
  
Ars poetica 
  
Dacă nu te smulg din sufletul meu, Poezie, 
  
Dacă nu te scriu cu sângele şi cu lacrima mea 
  
Dacă ritmu-ţi nu este chiar pulsul inimii mele- 
  
Cavalcadă de Pegaşi pe o vreme de vijelie- 
  
Dacă picioarele-ţi de iambi de dactili ori trohei 
  
Nu se succed sincron cu paşii mei, 
  
Melancolizaţi în urma sicriului epocii pe care o ducem la cimitir,  
  
Dacă n-ai febra trupului meu bolnav fără leac, 
  
Dacă nu ai nimic din toate acestea, şi în plus 
  
Ceva din imensa durere a lumii deznădăjduite 
  
Dacă eşti cinică şi nu-ţi recunoşti strămoşii în doine şi balade, 
  
Dacă porţi chipul dezordinii şi al răcelii ce a căzut peste noi 
  
Ca o ploaie cu grindină peste o grădină cu flori 
  
Dacă nu duci visurile omenirii în poala vorbelor tale 
  
Cum aducea mama fructele de la vie 
  
Cum ai putea fi modernă şi umană, Poezie? 
  
Iată ce înseamnă pentru Ion Dodu Bălan poezia, dacă mergem mai departe în literature universală găsim un poet american care are un crez poetic demn de remarcat 
  
Charles Bukowski 
  
dacă nu vine explodînd 
  
din tine în ciuda a orice 
  
nu o face. 
  
numai dacă vine neîntrebată 
  
din inima şi mintea şi gura 
  
şi viscerele tale 
  
nu o face. 
  
dacă trebuie să stai cu 
  
orele holbîndu-te la ecranul 
  
calculatorului sau aplecat 
  
deasupra maşinii tale de 
  
scris căutînd cuvintele, 
  
nu o face. 
  
dacă o faci pentru bani sau 
  
faimă, nu o face. 
  
dacă o faci pentru că doreşti 
  
femei în patul tău, nu o face. 
  
dacă trebuie să stai acolo şi să 
  
o rescrii din nou şi din nou,  
  
nu o face. 
  
dacă e muncă grea doar 
  
gîndindu-te despre ea,  
  
nu o face. 
  
dacă încerci să scrii 
  
ca altcineva, 
  
uită de asta. 
  
dacă trebuie să aştepţi 
  
pentru ca să răcnească din 
  
tine, atunci aşteaptă 
  
răbdător, dacă nu mai 
  
răcneşte din tine, 
  
fă altceva. 
  
dacă dintîi trebuie să o 
  
citeşti soţiei tale sau prietenei 
  
sau prietenului sau părinţilor 
  
tăi sau oricărei alte persoane 
  
nu eşti pregătit. 
  
nu fi ca atît de mulţi scriitori 
  
nu fi ca atîtea mii de 
  
oameni care se consideră 
  
scriitori, 
  
nu fi nasol şi 
  
plictisitor şi pretenţios, 
  
nu fi consumat cu iubirea de 
  
sine 
  
bibliotecile lumii au căscat 
  
pînă la adormire 
  
din cauza acestui fel de 
  
scriitură 
  
nu te alătura la asta 
  
nu o face. 
  
numai dacă vine din 
  
sufletul tău ca o rachetă, 
  
numai dacă stînd nemişcat 
  
te-ar aduce la nebunie sau suicide sau crimă, 
  
nu o face. 
  
numai dacă soarele din 
  
interiorul tău îţi arde viscerele 
  
nu o face. 
  
cînd într-adevăr este timpul, 
  
şi dacă ai fost ales, 
  
se va face de la sine şi va 
  
continua să se facă pînă cînd 
  
vei muri sau va muri 
  
în tine 
  
nu există o altă cale şi 
  
niciodată nu a existat. 
  
Dacă mă întrebaţi pe mine care mi-e crezul poetic , am să vă spun că poezia trebuie ruptă din suflet şi apoi trebuie slefuită cu talent şi gândire. Poezia, în forma ei primară, înseamnă trăire care apoi poate fi transpusă în artă. De aici, intervine talentul poetului plus multă, multă muncă. Iar ca această muncă să fie încununată cu success, poetul are nevoie de cultură care este baza oricărei manifestări artistice. Fără această cultură, a face artă, este ca şi cum ai încerca să construieşti un bloc dar el să fie început de la etajul ... x , pentru că temelia, adică cultura-ţi lipseşte. A nu se înţelege că pot scrie poezie doar cei care sunt ... doctori docenţi, doamne freest. Se cunosc destule cazuri de artişti , poeţi, care nu au fost oameni cu şcoală (ex. Francois Villon) dar aceştia au avut un talent ieşit din comun, au fost oameni care au cunoscut viaţa cu toate asperităţile ei şi au fost buni psihologi, sau cei care intră în categoria autodidacţilor. 
  
Mi-am pus mereu întrebarea pentru cine scriem? Mulţi ar răspunde că scriu pentru nevoia lor de a scoate la lumină ceea ce simt. Aceştia sunt cei care scriu cu sufletul , mai există o categorie care scriu doar pentru a alătura rime de cele mai multe ori şchioape. Cu siguranţă are dreptul legal să scrie oricine , cât vrea, cum vrea, ce vrea. Atâta timp cât nu simte nevoia să facă publică această manifestare. Când simte nevoia să o facă şi o si face, deja trăirile lui nu-i mai aparţin, iar el face un act de cultură fie că conştientizează sau nu, care-l obligă la nişte rigori. Dacă privim în urmă la înaintaţii nostri poeţi şi trebuie să privim , fiindcă un popor care-şi neagă trecutul şi istoria înseamnă că nu există ca naţie, marii nostril scriitori în speţă poeţi deşi aveau o cultură vastă, au scris pe înţelesul tuturor şi aici mă refer mai cu seamă la Eminescu poet uriaş care putea fi citit şi înţeles şi de cel mai simplu om ştiutor de carte. 
  
Nu aş dorii să se înţeleagă că vreau să pun o piedică oamenilor care doresc să scrie poezie, din contră, este minunat că avem această dorinţă(am spus-o şi cu alte ocazii) vreau doar, ca eseul meu să fie un îndemn la a citi cât mai mult şi la a învăţa să fim riguroşi cu noi când scriem o poezie. Să înţelegem că dacă dorim să scriem o poezie clasică cu rimă aceasta are nişte forme fixe pe care trebuie să le respectăm, iar dacă alegem să scriem poezie modernă aceasta nu înseamnă numai alăturare de cuvinte care mai de care incompatibile , poezia indiferent de forma scrisă pe care o are, trebuie să aibă mesaj, trăire, fior poetic şi dacă se poate să aibă muzicalitate şi să creeze imagini inedite. 
  
Invit pe toţi cei care au avut răbdare să citească acest eseu la reflecţie şi mai ales la dialog. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ESEU - Cum şi pentru cine scriem poezie / Delia Stăniloiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 312, Anul I, 08 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Delia Stăniloiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Delia Stăniloiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!