Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Ioan Ciobota         Publicat în: Ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

Eseu - Ce ramane dupa noi?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ce ramane dupa noi? 
  
Cu ani in urma am vizitat Muzeul Satului din Sighetul Marmatiei. 
  
Erau diferite case, unele mai vechi, altele mai noi, in care au locuit oameni cu zeci sau sute de ani in urma. 
  
Cea mai veche casa era de prin anul 1600. 
  
Nu stiu daca exista un "duh al caselor", dar s-ar putea ca tot ce s-a petrecut in casa respectiva sa fie inregistrat undeva in cer. 
  
Cine a locuit acolo in urma cu 400 de ani, respectiv prin anul 1600?  
  
Nimeni nu mai stie.  
  
Cum se numeau copiii proprietarilor?  
  
Nici asta nu stie nimeni. 
  
Cat de fericita a fost familia respectiva?  
  
Nu stie absolut nimeni. 
  
Cate vorbe bune, vorbe de pace si de incurajare, sau cate vorbe de ocara, jigniri si certuri au fost acolo? 
  
Toate s-au stins demult. 
  
Cate gangurituri de copii s-au auzit acolo, cati tineri ccasatoriti sau batrani garboviti au stat pe prispa acelei case timp de 400 de ani?  
  
(Apropo, oare de ce se garbovesc batranii, de ce nu ramane "stejarul", "nucul", "ciresul"sau "caisul"drept pana la moarte?) 
  
Oare cati oameni s-au nascut in casa aceea si cati au murit acolo? 
  
Ce vesti bune au rasunat si ce vesti rele au au fost spuse in soapta intre acei pereti? 
  
Cate mirosuri s-au putut simti acolo, de tarani transpirati de la munca campului, de copii care au facut pe ei sau care tocmai au fost imbaiati? Oare a ce mirosea troaca in care se spalau, pentru ca sapunuri roz, cada de baie cu jacuzzi si parfumuri cu mirosuri exotice sigur nu aveau. 
  
Sau cate mirosuri de paine aburinda, de gutui coapte in geam sau de cozonaci scosi din cuptor, de oua rosii sau de lumanari s-au simtit acolo? 
  
De cate ori a venit "popa cu Iordanu' "sau cum erau diminetile de duminica, cand se gateau cu cele mai bune haine ca sa mearga la biserica? 
  
Cata dragoste, milostenie si bunatate, sau cata ura, invidie si ranchiuna au avut cei care au trecut pe acolo?  
  
Pentru ca omul este, a fost si va fi la fel de rau ca acum 3500 de ani, ca acum 400 de ani, ca azi si ca maine.  
  
Doar Cristos si Evanghelia Lui poate schimba mintea omului, inclinata intotdeauna spre rau. 
  
*********************** 
  
Doamne, oare ce ramane intre zidurile casei mele, pentru ca peste 400 de ani cu siguranta nu va mai sti nimeni ABSOLUT nimic despre mine, nici despre sotia mea, nici despre copiii nostri, nici despre copiii copiilor nostri si nu va mai sti nimeni sa raspunda la niciuna dintre intrebarile de mai sus in ceea ce ma priveste. 
  
Cand tatal meu a implinit 80 de ani imi spunea: "Nu ma mai bucura nimic - nici gustul unei mancari bune, nici soarele dimineata, nici gradina inverzita, nimic, nimic, nimic. Astept doar sa plec... " 
  
Doamne, ajuta-ma sa fiu si eu pregatit pentru intalnirea cu Tine. Astept sa-L intalnesc pe Dumnezeul meu. 
  
Pe cele rele Dumnezeu le arunca in "marea uitarii", cele bune sunt ca "o carpa manjita"inaintea Lui, iar prin harul Sau sunt ascuns cu Cristos in Dumnezeu. 
  
*********************** 
  
Merita sa vizitati odata Muzeul Satului. Casele sunt curate, dragute, cochete si nu mai stie nimeni ABSOLUT nimic despre ce s-a intamplat vreodata acolo. Asa ca puteti crede ce doriti despre ele si despre fostii lor stapani. 
  
Dar mai este un aspect. 
  
Casele acelea par moarte, moarte de tot. Daca ingrijitorii Muzeului satului ar pune in fiecare dimineata niste paine proaspata pe masa, putina slanina, branza si ceapa sau o cana de lapte, ori niste flori intr-un geam, ai avea senzatia ca stapanii tocmai au iesit sa mulga vaca sau sa schimbe o vorba pe ulita cu vecinii, disparuti si ei demult, demult... 
  
Dar asa casele acelea par moarte rau, chiar daca sunt frumoase. 
  
Diferenta dintre noi si casele acelea este ca ele vor trece "cu foc si troznet", atunci cand intregul pamant va trece "cu foc si troznet", asa cum spune Biblia. "Va fi un cer nou si un pamant nou, in care va domni neprihanirea.[...] Pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era" 
  
In schimb noua, oamenilor, "Dumnezeu ne-a dat viata vesnica si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul, are viata, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are viata... " 
  
Asa ca singura intrebare la care merita sa raspunzi chiar acum, si care-ti spune daca ai sau nu ai viata, este daca-L ai sau nu-L ai pe Fiul lui Dumnezeu - Domnul Isus Cristos. 
  
IL AI SAU NU-L AI PE ISUS? 
  
Restul este doar... un abur care piere... 
  
Ioan Ciobota 
  
www.ioanciobota.wordpress.com 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Eseu - Ce ramane dupa noi? / Ioan Ciobota : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Ciobota : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Ciobota
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!