Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Nicholas Buda         Publicat în: Ediţia nr. 64 din 05 martie 2011        Toate Articolele Autorului

Esecul multiculturalismului german
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Într-o Europă multinaţională, multipartită şi multiculturală, procesul eşuat, recunoscut, al Germaniei de a se armoniza multicultural, este o lecţie din experienţa căreia trebuie să învăţăm pentru a nu repeta greşelile trecutului. Nu cu mult timp în urmă, cancelarul german Angela Merkel declara public acest lucru, cu ocazia întâlnirii de la Postdam, cu liderii din aripa conservatoare tânără a Uniunii Democrate Creştine. Prestigiosul ziar Allgemeine Zeitung, în pagina de ştiri din data de 16 octombrie, titra o parte din declaraţia cancelarului german astfel:

„Sie stellte sich hinter die Kritik von CSU-Chef Horst Seehofer an der multikulturellen Gesellschaft: Dieser Ansatz sei absolut gescheitert! Man müsse Migranten nicht nur fördern, sondern auch fordern!”.
(„Ea a stat stat în spatele criticii lui Horst Seehofer, şeful CSU, adresată societăţii multiculturale: această abordare a eşuat complet! Cineva trebuie nu numai să-i încurajeze pe emigranţi, dar de asemenea să şi pretindă”!). Fără îndoială că această nereuşită se datorează, aşa cum menţiona şi preşedintele-ministru al Bavariei, Horst Seehofer, conceptului politic german: doar o cultură dominantă germană, nu una multiculturală! Aceste declaraţii făcute, la cel mai înalt nivel, de către leaderii politici germani aflaţi în fruntea guvernului federal, sunt pe cât de directe pe atât de şocante, fiind elaborate fără menajamente, sau - aş zice eu, fără delicateţea politică obişnuită - stârnind o avalanşă de reacţii contradictorii.

Într-un efort de disperare, care devine din ce în ce mai vizibil, Germania renunţă la politica de favorizare a etniilor conlocuitoare, de pe teritoriul său federal, aplicând în schimb conceptul dominant al culturii germane – tactică neactivată, oficial, până acum, bineştiindu-se moştenirea germană, a politicii rasiale, de după cel de al Doilea Răboi Mondial, care a costat milioane de vieţi omeneşti -. Irascibilitatea socială a cetăţenilor germani, nemulţumiţi de modul în care imigranţii devin din ce în ce mai numeroşi şi pe lista caselor de ajutor social, a ajuns la limita de sus. Cancelarul german nu a făcut decât să proclame public acest lucru, încercând o alianţă ad extremis cu masele de votanţi.
  
De unde vine această sensibilitate majoră a Germaniei? Este întrebarea la care a căutat să răspundă şi analistul politic George Friedman, de la revista politică „Stratfor Global Intelligence”. În viziunea acestuia, problemele care stau la baza eşecului multiculturalismului german, îşi au rădăcinile în condiţiile de viaţă extrem de grele, pe care le-au întâmpinat cetăţenii germani, imediat după terminarea războiului. Societatea postbelică germană s-a trezit, dintr-odată, lipsită de forţa de muncă, cel puţin din două motive: o conjunctură socială multiplă, cauzată de moartea a unui număr extrem de mare de germani şi apariţia lagărelor sovietice cu prizonieri de război. Al doilea motiv poate fi găsit în miracolul renaşterii economice al Germaniei industriale din anii 50. Motivele explicate de analistul politic par foarte pertinente, dacă luăm în considerare strategia socio-economică a Germaniei, din anii 50 şi următorii: forţa de muncă necesară vastului proces de reabilitare economică fiind compensată prin admiterea etnicilor germani, veniţi din ţările blocul comunist al Europei de est şi de sud-est. Odată cu creşterea cerinţei pentru forţa de muncă necalificată a pieţei interne, Germania şi-a extins tratativele de recrutare a muncitorilor şi în ţări ca Italia (1955), Grecia (1960), Turcia (1961) şi Iugoslavia (1968).

Efectul imediat al acestei strategii s-a resimţit în creşterea substanţială a profitului economic şi implicit al nivelului de trai, preconizându-se un viitor prosper naţiunii germane şi un drum ascedent, spre o supremaţie economică europeană. Efectul secundar, cauzat de influxul masiv de muncitori temporari, nu s-a simţit la început. A gravitat pe o traiectorie oscilatorie incertă, fără a crea probleme atât pe plan socio-cultural cât şi politico-administrativ. S-a crezut la început că aceşti muncitori necalificaţi, vor fi prezenţi doar temporar şi, odată cu încetarea contractului de muncă, se vor întoarce în ţările lor de origine – lucru perfect demonstrat de muncitorii spanioli, portughezi şi italieni. Cu toate acestea, foarte mulţi muncitori din Europa de est şi mai ales din Turcia, nu am mai părăsit Germania, continuând să beneficieze de statutul de „Gastarbeiter” (muncitor vizitator).

Primele semne ale unei suprasaturaţii a forţei de muncă s-au făcut simţite odată cu scăderea economică din anul 1966, accentuându-se în recesiunea economică de după şocul petrolului din anul 1973. Clătinată de aceste perturbări interne, Germania s-a văzut în faţa unor mase largi de muncitori necalificaţi, cărora nu mai avea să le ofere locuri de muncă. Nemulţumirile şi protestele sociale ale imigranţilor s-au intensificat odată cu intrarea în vigoare a legii „Anwerbestopp” (oprirea recrutării forţei de muncă), din anul 1973. Dacă la exodul muncitorilor spanioli, italieni şi portughezi – atraşi de avântul miracolului economic din ţările lor -, societatea germană a asistat fără să se implice, odată cu trezirea la realitate, în faţa unui număr impresionant de etnici turci musulmani, s-au făcut simţite şi primele luări de poziţie. Astfel, visul de supremaţie economică germană a dat naştere unor coşmaruri sociale de mari proporţii, Germania neavând altă soluţie decât să se confrunte, în mod direct, cu acestea. 

Moştenitori ai sângelui prusac, germanii nu au dorit şi nu doresc – în marea lor majoritate – ca imigranţii să devină o parte din ţara lor, de aceea au aplicat, tacit, o politică de izolare a acestora. Obligat însă de conjunctura istorică a anilor 80, când numărul turcilor musulmani a atins cote alarmante, (astăzi sunt estimate cca 3,5 milioane de etnici turci în Germania), guvernul federal a propus soluţia instaurării multiculturalismului sau „Multikulti”. Neagreat la început, multiculturalismul era de fapt un concept nou, liberal, care conferea imigranţilor un troc: păstraţi cultura voastră DAR juraţi loialitate statului german! Istoria a demonstrat că soluţia nu a fost viabilă... doarece a murit încă de la naştere. Da, imigranţii turci şi-au păstrat limba, cultura, obiceiurile şi religia, dar nu s-au încadrat în portretistica socială germană, formându-şi landurile lor, adevărate conglomerate sociale separate de restul societăţii germane, un fel de teritoriu turc în teritoriul german. S-a ajuns astfel ca un număr impresionant de imigranţi turci să nu vorbească limba germană şi – prin definiţie – să nu împărtăşească valorile culturale germane şi europene.
  
Inteligenţa conceptului de multiculturalism, gândită de guvernul de la Bonn atunci, se baza pe faptul că respectând diverstitatea imigranţilor, se va putea cumpăra loialitatea acestora. Scenariul nu a fost urmat aşa cum fusese plănuit: pe de o parte, cetăţenii germani nu numai că nu au dorit, dar nici nu au ştiut cum să asimileze cultural, lingvistic şi religios, iar pe de altă parte, etnicii turci au profitat de lejeritatea oferită, preferând secluziunea.
  
Declaraţile cancelarului german devin astfel îndreptăţite, dar cu asumarea unui eşec naţional, căruia îi suntem, cu toţii, martori. Angela Merkel, fie că îşi asumă o responsabilitate politică enormă – fără precedent în istoria modernă a Germaniei – fie că aplică regulile unui joc politic inteligent, devine o nouă „Doamnă de fier” a Europei. În continuarea declaraţiei sale, cancelarul mai spunea: „ne simţim legaţi de imaginea creştină a umanităţii, care ne defineşte. Cei care nu acceptă aceasta, sunt într-un loc greşit aici.” În situaţia politică europeană actuală, este, dacă nu imposibil, cel puţin foarte improbabil, ca Germania să îşi reconsidere poziţia oficială cu privire la multiculturalism, în acelaşi timp cu validarea principiului de naţiune germană! Odată ce principiul naţiunii există, tot aşa există şi ideea de interes naţional. Odată ce intresul naţional există şi primează, Germania există, în contextul Uniunii Europene, numai prin ceea ce Goethe a numit „afinitate electivă” (în nuvela „Die Wahlverwandtschaft”, Tübingen, 1809). Ceea ce în mijlocul Războiului Rece a fost o certitudine, devine acum o opţiune. Iar dacă Europa devine o opţiune pentru Germania, atunci nu numai că Germania a reintrat în istorie, dar luând în considerare şi că este leaderul puterilor economice europene, istoria Europei începe încă odată, din nou. 
  
  
Referinţă Bibliografică:
Esecul multiculturalismului german / Nicholas Buda : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 64, Anul I, 05 martie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicholas Buda : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicholas Buda
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!