Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Camelia Constantin         Publicat în: Ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013        Toate Articolele Autorului

ENIGMA (partea I)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
A apăsat butonul telecomenzii, ecranul imensei plasme din perete s-a întunecat.  
- Este persoana potrivită pentru acţiunea noastră. Mâine să o aduci la mine.  
- Madame! se înclină bărbatul în faţa femeii imobilizată într-un cărucior.  
Ochii albaştri îl priveau fix pe tânăr, evaluându-l, să se convingă că el putea duce la bun sfârşit sarcina încredinţată.  
Părul grizonat şi deux -piece-ul negru îi dădeau un aer de profesoară severă. Purta mânuşi asortate. Pentru fiecare toaletă avea culoarea potrivită. Un reumatism îi deformase mâinile, după cum spusese ea. Nu era o persoană masivă dar impunea respect. Toţi cei din jurul ei ştiau, că nu era de glumit cu Madame. O femeie cu avere considerabilă, nimeni nu ştia prea multe despre afacerile sale. Mulţi o bănuiau că în tinereţe patronase o casă de toleranţă şi avea legături cu oameni din cea mai înaltă elită a societăţii. Unii ii atribuiau acţiuni dubioase cu lumea interlopă, trecutul era o nebuloasă. Simple supoziţii.  
Ziarele erau ca vulturii ... savurau deasupra leşurilor, scriau orice numai să câştige bani din subiecte tari, chiar dacă multe nu aveau niciun temei real.  
Bărbatul trecu prin holul imens, oprindu-se o clipă în faţa oglinzii. Trecându-şi degetele prin păr şi-a admirat chipul.  
"Bună treabă a făcut esteticianul".  
Un maestru, cum îi plăcea lui să spună. Avea un chip nou. Nimeni nu-l va recunoaşte.  
 
***  
Radia de bucurie. Reportajul a fost un succes. Toate camerele de luat vederi şi blitzurile făceau front comun împotriva senatorului acuzat de corupţie şi pedofilie. Întrebările ei agresive îl încuiaseră pe versatul politician.  
- Ţi-ai mai făcut un duşman la nivel înalt, frumoaso !  
Îi cuprinse umerii, amical. Femeia îl privi imperturbabilă. A văzut în ochii ei personalitatea puternică, hotărârea, calităţi pentru care o iubea şi admira. Făptura aceea gingaşă, zveltă era o explozie de entuziasm şi inteligenţă sclipitoare.  
- Credeam că te bucuri pentru mine, Jake, clipi des.  
O strânse în braţe, sărutănd-o pe obraz:  
- Bineînţeles că mă bucur, de aceea am o surpriză pentru tine.  
Tânăra ridică uşor din sprânceană:  
- Mi-ai pus gând râu cu o cină romantică?  
Jake râse, amuzat.  
- Nu mă tenta, te rog! Am ceva care te-ar putea interesa mai mult.  
Ava Brown era un reporter de succes, incomodă pentru unele persoane nu prea curate. Primise ameninţări de câteva ori dar nu o impresionau prea tare. Ce nu ştia, era că cineva îi oferea protecţie din umbră. Nu bănuia că avuseseră loc unele tentative la adresa ei.  
Avea un înger păzitor.  
Acum, poţi să-mi spui despre ce e vorba? Banca din parc le oferea umbră şi răcoare. Jake îi înmână plicul cu monogramă Madamei.  
Îl privi nedumerită.  
- Deschide-l!  
În timp ce citea, se încruntă.  
- Ce glumă este asta? Cine e tipa? Vrei sa fac un reportaj intr-un bordel ? N-am auzit de această Madame.  
- Nu e vorba de nici un bordel, e un subiect care te-ar propulsa acolo unde nu va ajunge nimeni, niciodată.  
Îl privi suspicioasă:  
- Sper că nu e vreun rahat de curvăsărie cu crime şi prostii ... e fumată demult, nu mă interesează.  
- Întodeauna m-a incitat exprimarea ta literară.  
Se amuza.  
- Dacă e vreo ciudată, nu te iert!  
- Crede-mă, e un subiect adorat de tine. Ai mai scris despre asta, cândva.  
- Te joci cu mine si s-ar putea, să te fac soprană.  
John râdea:  
- Eşti deosebită  
- Mie-mi spui.  
- Mâine dimineaţa sa fii fresh, pusă la patru ace, Madame e foarte exigenta cu lucrurile astea.  
- Madame să mă pupe. Mă îmbrac în stilul meu.  
- OK...OK  
"Va fi un meci pe cinste cu astea două"  
Au oprit în faţa clădirii cu două etaje. Pereţii erau acoperiţi de vegetaţie, o casă de modă veche din Scoţia. Le-a deschis un majordom, îmbrăcat în frac.Purta mânuşi albe.  
Se uită sugestiv la Jake. El îi făcu semn, să fie calmă.  
Interiorul îi tăie răsuflarea. Mobila, aerul de epoca, o introduceau într-o atmosferă de film. Mobila clasică era uşor modernizată, lemnul era din mahon greu, ferestrele mari acoperite de perdele cu draperii din cele mai fine materiale. Marmura dădea încăperii eleganţă. Plantele exotice, lumina candelabrelor, îndulceau atmosfera.  
Avea gusturi ... mda..  
Majordomul îi pofti in biroul somptuos al Madamei. Era mirată, nu regăsea dantelăriile specifice stabilimentelor standard. Era camera unei femei de afaceri. Menajera le servi limonadă cu gheaţă.  
- Suntem la vodevil sau ce mă-sa.  
- Ai un vocabular foarte colorat, domnişoară Ava. Nu-i pe placul meu, fac o excepţie pentru tine, eşti o profesionistă adevărată.  
Ava aproape scăpă paharul din mână.  
- Isuse, tu nu ştii sa baţi la uşa? M-ai speriat!  
- Ţinând cont, că te iei în piept cu balaurii cei mai mari, nu pot crede, că te sperie o bătrână infirmă.  
Madame zâmbi uşor ironic.  
Se evaluau reciproc, prima impresie era formată.  
"Baba e tare"observa Ava, ţinuta femeii.  
Purta un costum din doua piese, grena, asortat cu bijuterii fine. Părul grizonat, îi încadra chipul. Ochii captau atenţia, albastru limpede.  
O privea fix: "..e cea mai buna alegere făcută.."  
Ava îmbrăcase o rochie bleumarin cu alb, strâmtă pe talia subţire. Nu era prea înaltă dar faţa expresivă şi uitătura curajoasă erau calităţile de bază ale ei. Părul des îi atingea umerii.  
"O tipă imprevizibilă, această reporteră, un pitbull al meseriei sale ".  
Madame zâmbi uşor în colţul gurii:  
- Ai fi făcut carieră pe vremea mea.  
- N-am stofă de piţipoancă.  
Madame râse, ceea ce se întâmplă rar.  
- Mă refeream la actorie, .ai o alură clasică.  
- M-am liniştit.  
- N-am timp de pierdut.  
I-a făcut semn unuia dintre cei doi însoţitori. Îi aduse o mapă neagră din care extrase un dosar consistent. Îl puse pe birou.  
- Citeşte-l!  
Jake stătea retras. Ava deschise coperţile si citi primele pagini. Ochii se măreau, furioasă se adresă printre dinţi, Madamei:  
- Îţi baţi joc de mine? Ce e asta, o piesă de teatru?  
- Draga mea, dacă vroiam actriţe, aveam pe cine alege. Uită-te la antet si ştampile.De altfel ai mai scris despre "el". De multe ori.  
-.. atunci era viu ! se răsti Ava.  
Madame o fixa intens vorbind, aproape, fără să mişte buzele:  
- Ce te face, să crezi, că nu e?  
- Ai numai servitori ciudaţi, stai într-o casă din altă epocă şi-mi pui în faţă o ficţiune cu filme proaste. Nu sunt persoana potrivită pentru jocul tău. John, ai să mi-o plăteşti!  
- Ai temperamentul unui antrenor de fotbal, draga mea. Mai gândeşte-te! E subiectul vieţii tale plus că poţi scoate la lumina o conspiraţie odioasă făcuta nemeitat unui om nevinovat. În cazul unui accept, există o condiţie.  
- Serios?  
- Dosarul nu va părăsi această încăpere.  
- Cum vrei să-l citesc? Prin telepatie?  
- Întrevederea s-a încheiat! răspunse glacial Madame. Ai timp de gândire până mâine. Acceptând, te muţi aici. Madame ieşi, lăsând-o furioasă, bulversată.  
- Babă nebuna. Jake unde naiba, m-ai adus? Asta are avarii grave la mansardă.  
Se urcă nervoasă în automobil. Jake îi lăsă vreme să se liniştească:  
- Dosarul e autentic! vorbi atent la drum.  
- Tu de unde ştii? se răsti  
- Eu l-am luat de la FBI.  
- L-ai sustras? Nu eşti în toate minţile.  
- Nu, Ava. Am relaţii.  
- Ăsta e un vis. eu o sa mă trezesc la viaţa mea cotidiană, mult adorată, la Bijou, căţelul meu şi cafeaua aromată de dimineaţă.  
Ajunsă acasa. îşi pregăti baia petrecând timp indelungat în cadă. Medita, savurând vinul rubiniu. Se înfăşură cu prosopul, sună la reşedinta Madamei.  
***  
Apăsă butonul soneriei. Îi deschise imperturbabilul majordom. O invită în camera de zi. Avea impresia că e o scenă de film iar regizorul făcea glume pe seama ei.  
***  
- Mă bucur de revedere, draga mea.  
- Ai o chemare, aşa ... să sperii oamenii. Nutresc speranţa, că vom termina repede dar te rog, să nu apari mereu ca o stafie.  
Madame zâmbi uşor:  
- S-ar putea chiar să-mi placă de tine.  
- Oh ... să-mi fac probleme ?  
- Esti nostima.  
- Din întâmplare. Nu te baza pe asta.  
- Nu din intamplare te-am ales!. Ţi-a fost pregătită camera. Va fi pe gustul tău.  
- Rămâne de văzut.  
- Punem pariu? afişă Madame un aer de cartofoare înrăită.  
- Pe ce?  
- Dacă am dreptate, petreci o cină romantică.  
- Cu tine? Eşti nebună.  
- Cu nepotul meu.  
Madame opri căruciorul chiar lângă picioarele Avei.  
- Adică. să fiu dama de companie? În nici un caz.  
- Sunt sigură că iţi va face plăcere. Jake e un baiat drăguţ.  
Înclină capul, conspirativ, vorbind în şoaptă:  
- ... iţi cam place de el ...  
Totul se succeda prea rapid. Jake era nepotul Madamei. Nu-i spusese nimic. Intrând în încăperea pregatită, ramase o clipă, nemişcată. Era camera visurilor ei. Îhmm visurile se îndeplinesc, dar cu ce preţ oare? De unde ştia Madame?  
Jake! Se străduia prea mult să o coopteze în această afacere. Începea să creadă în veridicitatea documentelor. Se îndrepta spre bibliotecă, nerăbdătoare să citească actele. La capătul holului stătea Madame.  
- Mulţumesc pentru cameră. Sunt datoare cu o cină.  
Madame nu i-a raspuns, a înclinat din cap.  
"Ciudata creatură"  
- Domnişoara doreşte ceva? O cafea, o gustare? întrebă un bătrân, uşor adus de spate.  
- Nu, multumesc, daca am nevoie, ma descurc.  
- Domnişoară, eu sunt umilul dumneavoastră servitor, dacă vă pot fi de folos, sunaţi.  
Bătranul făcu o reverenţă comică.  
Ava râse. Simpatic. Ochii păreau mai tineri decât părul alb şi vârsta. Se aşeză pe canapeaua confortabilă din bibliotecă, deschise curioasă, dosarul. Parcurgea pagină cu pagină, afundându-se într-o poveste care devenea cu fiecare rând mai verosimilă şi mai dureroasă în privinţa personajului ce trecuse prin acele întâmplări urâte şi nedrepte, după părerea ei.  
"El" fusese victima sistemului, luptase în stilul lui unic, fără violenţă, cu demnitate. Îl apreciase atunci pentru talentul si geniul său. Considera că el era mai mult decat lăsa, să se vada în public. Simţea în el o putere ascunsă celorlalţi, o forţă provenită din căldura sufletului, o virilitate mascată de sobrietatea educaţiei primite. Un tip interesant, greu de descoperit. Ceasurile treceau, uitase noţiunea timpului. Persoane sus puse s-au coalizat pe parcursul anilor, conspirând la distrugerea unui om, a cărei singura "vină"era că facuse doar bine, având darul unui talent înnăscut Somnul îşi cerea drepturile. Adormi cu dosarul pe piept.  
În uşa bibliotecii, un bărbat o privea  
"Se pare că pana la urma nu m-am înşelat, e isteaţă. Interesantă tipa, ihmmm.  
Curentul o trezi brusc, zărind umbra pe perete.  
Tipa speriată .Aparu batranul majordom.  
- Doriţi ceva?  
- A fost cineva aici ... un bărbat.  
- Mă măguliţi domnişoară, la varsta mea e o cinste să mă numiţi aşa!  
Se inclină respectuos.  
- Eşti nostim! se amuza Ava. Cum te cheamă?  
- John!  
- Bine, John. Mulţumesc.  
Bătrânul ieşi, ea rămase îngândurată. Totuşi altcineva a fost în cameră. Ciudat..  
va urma  
 
Camelia Constantin  
2012-2013  
 
Referinţă Bibliografică:
ENIGMA (partea I) / Camelia Constantin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 927, Anul III, 15 iulie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Camelia Constantin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!