Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aniversari > Mobil |   



ENESCU,Apostolul muzicii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pe data de 19 august 2011, s-au împlinit 130 de ani de la naşterea marelui compopzitor român , George Enescu. S-a năcut la data de 19august 1881, acolo sus în Nordul Moldovei, cu multe şesuri şi coline de păduri pirdute între lanurile de orz sau de porumb; păduri de mesteceni sau sălcii plângătoare ... ţinuturi care se află aproape de satul Liveni, între Vârlov şi Carcalia  
  
George Enescu a fost al optulea copil al părinţilor săi, Maria şi Costache Enescu, rămânând singurul fiindcă doi au murit de o boală la vârstă foarte fragedă, iar ceilalţi cinci, au murit de o molimă, în anul 1878. Viaţa la ţară cât şi întreaga natură ce a intrat în comuniune cu anii copilăriei sale, i-au lăsat în suflet pentru totdeauna, numai zile de sărbătoare. Prima sa amintire muzicală despre care va pomeni permanent în toate interviurile sale de mai târziu, este acela al unui taraf de lăutari compus din câteva viori, un ţambal şi un contrabas. Această orchestră, i-au aprins spiritul lui Enescu, deşi pe atunci avea doar câţiva anişori. Prima sa vioară adevărată o primeşte la vârsta de 5 ani. Primele lecţii le-a luat cu un lăutar din Dorohoi, pe numele său de Niculae Chioru . După câteva lecţii, acesta nu mai avea ce să-i arate micuţului Jurjac. După toate acestea , tatăl său Costache Enescu - învăţător, îl ia pe micul copil, şi-l duce la Iaşi la vestitul profesor de muzică Eduard Caudella, însă nu pentru multă vreme fiindcă şi aici Jurjac, însuşeşte toate cunoştinţele în materie muzicală cu mare repeziciune. Caudella , îl sfătuieşte pe Costache Enescu, să-l trimită la studii la Viena. În anul 1893, George Enescu absolvă în mod strălucit cursurile pentru care i se acordă medalia „Asociaţia prietenilor muzicii”.  
  
După terminarea conservatorului, Enescu rămâne mai departe la Viena unde studiază cu R. Fuchs, fregventând în acelaşi timp multe concerte şi spectacole de operă ( având revelaţia lui Wagner) . Vine în ţară. In anul 1894 luna martie, Enescu se prezintă pentru prima dată în faţa publicului bucureştean la Palatul Ateneului, într-un mare recital, avîndu-l ca dirijor pe profesorul Hellmesburger. În acelaşi an pleacă la Paris, marele centru muzical de după război. Contactul lui Enescu cu acest mare centru muzical, la numai 14 ani, are o mare influenţă asupra sa, asupra substanţei creatoare, asupra gândirii sale pentru totdeauna . Dacă în conservator la Viena, Enescu a avut de înfruntat rigiditatea, aici la Paris, Enescu are parte de profesori cu totul admirabili, cu vederi şi orizonturi largi, precum şi de prieteni şi colegi foarte talentaţi ; Ravel, Florent Schmitt, Raoul Laparra . La clasa de compoziţie, George Enescu , l-a avut ca profesor pe Massenet - celebrul compozitor de opere, care ştia atât de bine cum să-şi influenţeze elevii. Cu asemenea profesori de care Enescu a avut parte, a ştiut să-şi îmbogăţească cunoştinţele muzicale, si-a configurat toate forţele sale creatoare şi mai mult prin natura sa robustă şi viguroasă în muzică, cu care a fost înzestrat încă de la naştere.  
  
Enescu a obţinut primul său premiu la craţie, cu toate că studiase cel mai mult vioara. El s-a născut creator, prin adâncul fiinţei sale, după cum afirmau toţi profesorii săi. Premiul l-a obţinut cu lucrarea Poema română, opus 1, în data de 6 februarie 1898, sub dirijarea orchestrei cu celebrul Edouard Colonne. Astfel munca lui Enescu se împarte între vioară şi munca asiduuă pentru compoziţie. În anul 1899, la vârsta de numai 18 ani, Enescu obţine marele „Premiu al Conservatorului Grand prix du Conservatoire „ Consacrarea definitivă a lui Enescu, are loc însă în anul 1900 luna februarie, în urma unui mare concert în public la Paris, cu Concertul de vioară de Beethoven . An de an , faima sa creşte neâncetat, sălile de spectacol unde avea concerte , fiind pline sau arhipline. În multe din concertele sale apare alături de nume sonore precum ; Pablo Casals, Alfred Cortot, E. Isaye, Jaques Thibaud, Fritz Kreiler . Paralel cu ascensiunea la vioară, Enescu se afirmă din ce în ce mai puternic cu cele două Rapsodii române scrise în perioada 1901-1902, apoi cu Simfonia I, scrisă în anul 1905. Amintesc că marile lucrări ale sale sunt concepute sau scrise în ţară, datate cu numele unor locuri dragi şi familiare lui; Carcalia, Sinaia, Teţcani, Făget. La terminarea războiului, Enescu porneşte din nou ăn pripegia artistică prin turnee extinse. Primul este ăn America de Nord la Filadelfia, New York, Washington, San Francisco, Pittsburg, reveinid în Europa la Paris, Roma, Londra, Monte-Carlo. În perioada dintre cele două războaie mondiale, se nasc cele mai celebre lucrări ale sale cu valoare capitală; Sonate pentru pian, Cvartetul de coarde Nr.1, Sonata Nr. 2 pentru violoncel şi pian, dar şi Sonata a-3-a pentru vioară şi pian. Cel de-al II-lea război mondial , pune capăt tuturor turneelor sale, dorind să fie cât mai mult în mijlocul poporului său în clipele de grele cumpănă. În anul 1944, după terminarea războiului şi eliberarea ţării, Enescu îşi continuă activitatea sa , colaborând cu artişti sovietici veniţi în turneu în România. Astfel el este membru fondator al asociaţiei pentru strângerea legăturilor de prietenie cu URSS (ARLUS), fiind alături de mari artişti ; Daviod Oistrach, Lev Oborin, Daniil Şafran .  
  
După anul 1949, vechea sa boală, căruia nădăjduia că-i aflase vindecarea, se agravează mai mult. Este obligat să-şi reducă din concerte şi să primească a da lecţii de interpretare la vestita şcoală” Mannes Music School „ din New York, apoi revenind la Paris, tot pentru a preda. Boala îl obligă să renunţe la activitatea concertistică, consacrându-se definitiv creaţiei. Cvartetul de coarde Nr.2, poemul simfonic Vox maris, rămas neterminate şi Simfonia de cameră, sunt ultimele sale lucrări . Ţintuit pe patul său de mare suferinţă, gândurile sale erau îndreptate mereu spre patria sa, spre ţinuturile sale natale, acolo unde s-a născut şi a copilărit .  
  
Aşa cum dorea şi o spusese odată într-un interviu ; „Am remarcat dintr-un grafic al vieţii mele, că viaţa oricărui om este ca o coardă, care, împinsă, oscilează şi revine încet la poziţia simplă şi dreaptă, de unde a plecat. Eu revin de unde am luat-o: faptul că cei ce mi-au prezidat primii paşi ai mei, toţi au dispărut, mă întristează enorm, însă, nu mă înstrăinează de locurile mele natale şi sfinte” . Această stă mare dorinţă – ultima - nu a putut fi îndeplinită, fiindcă la data de 4 mai 1955, APOSTOLUL ENESCU, s-a stins din viaţă la Paris, aşa cum presimţise el întotdeauna despre viaţa sa, cum a şi mărturisit ; „ Această poveste începe acolo departe, pe plaiurile Moldovei şi se sfârşeşte aici, în inima Parisului „„  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ENESCU,Apostolul muzicii / Constanţa Abălaşei Donosă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 255, Anul I, 12 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Constanţa Abălaşei Donosă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Constanţa Abălaşei Donosă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!