Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aniversari > Mobil |   



EMINESCU ŞI LIMBA ROMÂNĂ LITERARĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

EMINESCU ŞI LIMBA ROMÂNĂ LITERARĂ  

(164 de ani de la naştere)  

 

Eminescu a apărut pe solul românesc ca o sămânţă rodnică la o răscruce de timpuri când limba română îşi căuta vadul ei spre modernizare. Scăpase din rigorile Şcolii Ardelene care o ciuntise şi-o transformase într-o păsărească de ciunisme şi pumnisme, încerca să se lepede de exagerările cosmopolite franţuzite şi căuta să se debaraseze, datorită lui Maiorescu, de „beţia formelor fără fond”. Tocmai abandonase alfabetul chirilic şi Academia, în frunte cu Alecsansdri, încerca să găsească noi sunete şi litere pentru ciudatele sunete şi semne slave care nu existau în limba latină. Dacă citeşti procese-verbale din şedinşele Academiei referitoare la ortografie, îţi dai seama câtă luptă s-a dus pentru stabilizarea alfabetului nostru.  

Acum apărea Eminescu. Precum un Dante pentru italieni, care a făurit limba italiană modernă, un Goethe pentru germani, care a dat un nou suflu limbii germane, sau un Shakespeare pentru englezi, creatorul limbii engleze moderne, Eminescu este făuritorul limbii române literare.  

Eminescu a deschis ochii pe „Lepturaliul” lui Aron Pumnul, de acolo i se trage dragostea lui neţărmurită pentru poezia înaintaşilor. Poezia „Epigonii” este o ilustrare a tot ce ştia el despre înaintaşii lui pe care-i laudă fără rezerve, faţă de contemporani. Dar venea cu o înzestrare nativă din copilărie când îndrăgise eresul popular, „cuvântul ce exprimă adevărul”.  

„Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră”, va decreta Eminescu… „Limba şi legiele ei dezvoltă cugetarea.” Încă din copilărie, Eminescu a fost marcat de puterea şi vraja cuvântului. El ştia, din experenţele cu teatrul, că ritualurile, slujbele religioase, magia şamanilor, descântecele mamei, oratoria văzută prin Parlament, spectacolele dramatice, toate se întemeiau în primul rând pe cuvânt ca ipostază a magiei sunetelor. Cunoaştem cazul lui Orfeu care a îmblânzit fiarele cu cântecele sale. „La început a fost cuvântul”- a decretat Evanghelistul Ioan. Limbajul a constituit şi constituie adevăratul miracol uman şi fără el nu e de conceput nici un act de cunoaştere.  

Limba naţională imprimă structuri sufleteşti specifice, orientează şi organizează viziuni asupra lumii. Eminescu zicea că „ spirit şi limbă sunt aproape identice, iar limba şi naţionalitatea asemenea” şi „numai în limba sa omul îşi pricepe inima pe deplin” „Copilul nu învaţă numai a vorbi corect, el învaţă a gândi şi a simţi româneşte”. Eminescu credea atât de mult în muzicalitatea limbii române, încât o identifica, pur şi simplu cu muzica: „Limba e muzica celui mai mare maistru al ei, muzica nu e decât limba română pusă-n muzică.” Eminescu descinde în poezie şi în lume direct din Paradis, din Logos. Paradisul lui a fost Limba Română. Magia cuvântului a coincis la el cu glasul mamei depănând poveşti, Dorul lui nemărginit de mai târziu este alergarea neistovită, prelungită spre căldura Logosului. El corelează dragostea maternă cu Logosul. Cuvântul la el e „dulce”, e „miere”, e „vrajă”. Magia cuvântului iubitei este cheia de la poarta Paradisului:  

”Tu tremuri, tu cauţi, tu murmuri, tu râzi,  

Cu glasul tău dulce tu raiu-mi deschizi”  

Cuvântul iubitei este umbra gândurilor poetului: „Umbra gândurilor mele/ Era dulcele-ţi cuvânt.” Sau „Vorba ta-i ca lamura de miere” sau „Ah, braţul tău rotund e alb-se lasă/ Cu graţie pe umeri-mi-privesc/ În ochii tăi, în faţa ta- în gura jună,/ S-ascult uimit la vorba ta nebună1”.  

„Una din marile mulţumiri ale vieţii lui –ne mărturiseşte Slavici- era să steie de vorbă, să-şi deie pe faţă gândurile şi să ispitească şi pe alţii, fie aceştia oamneni pe care-i socotea mărginiţi, ceea ce în adevăr şi erau.” Aşa au fost Slavici, Caragiale, Creangă, dar şi sacagii, precum Nicolae Mihu de la Blaj sau ciobanii şi stuparii lui din copilărie.  

Eminescu e un maestru al alchimiei verbale. Dacă Dante a urcat din Infern în Paradis, Eminescu a lunecat din Paradis în Infern. Drumul parcurs de poet a fost greu, el a luptat pentru o limbă naţională modernă în „contra stricătorilor de limbă” de orice soi. El se detaşează însă de limba timpului care se constituise. Sparge tiparele sintaxei şi împinge limba înainte. Corectitudinea limbii nu e bătută în cuie. Limba e un fenomen viu, el reînvie cuvântul vechi, lustruit, dîndu-i-se valori noi (vezi crivat), comparaţia şi metafora capătă la el accente dintre cele mai îndrăzneţe. Aurul şi argintul, aceste metale rare, prezente în poezia eminesciană, sunt substitute ale „cuvântului miere.”:  

Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier  

Argint e pe ape şi aur în aer”  

 

Argintul şi aurul ca magie erotică şi verbală aparţin iluziei de tip romantic. Mai târziu, când va aluneca spre Infern, epitetele se îmblânzesc, sintaxa se limpezeşte, fraza devine marţială. „Din mii şi mii de vorbe consist-a voastră lume” sună sumbru, un strigăt în pustiu, într-o lume jovoală, carnavalească, nedispusă să ia în seamă semnalul de alarmă al unui spirit lucid, care lua totul în serios. „Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?”- se întreabă el dezamăgit. Pătura superpusă este simbolul degradării limbajului. Când va ajunge ca ziarist în Parlament, el va vedea că politica este un vast ţinut al pălăvrăgelii şi al minciunii. „Scrisoarea a-III-a” este un potop grandios de invective la adresa „ panglicarilor în ale ţării”.  

Am vorbin puţin dintr-un Emiescu care trebuie reinventat. Generaţia tânără, care-l exclude aproape total din preocupările ei, ar trebui să se aplece cu mai multă credinţă asupra acestui Orfeu românesc.  

 

Ion Ionescu-Bucovu  

 

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
EMINESCU ŞI LIMBA ROMÂNĂ LITERARĂ / Ion Ionescu Bucovu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1101, Anul IV, 05 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Ionescu Bucovu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!