Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014        Toate Articolele Autorului

Mileniul 4 - Electorii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Mary si Lary au luat cina în pavilionul din fundul grădiniţei care le înconjura casa. O zi mohorâtă de toamnă. În jurul lor frunze ruginii parcă transformau mai familiar spaţiul asprit de răcoarea care se lăsase. Înfundaţi în comodele fotolii din răchită le era lene să se mute în dormitor. De fapt ploua mărunt, o ploaie de toamnă care începuse după ce au ieşit la aer. Nu aveau umbrelă aşa că-şi umpleau timpul cu televizorul aşteptând „vremuri mai bune”  

 

La televizor o idioată discuţie sterilă despre aleşii tocmai ieşişi di urnă. Fiecare se mândreau cu milioane de voturi obţinute cică „după redistribuire” Ţara avea brusc zeci de milioane de locuitori care, cu vii şi morţi au votat cu toţii.  

Parcă plutea în aer un basm de Andersen cu fantome şi strigoi. Dar era plăcut.  

Deodată Mary parcă se trezeşte, întrebând:  

- La voi se fac alegeri? Poţi să-mi povesteşti un basm despre ele? Poate avea şi strigoi că momentan asta mai lipseşte.  

- Stroi în mileniul 4, glumeşti?  

- Bineînţeles. Eu cam asta înţeleg din spectacolele electorale de pe la noi.  

- La noi este cu totul altfel. Nu mai avem teritorii naţionale şi nici partide.  

- Cum îşi ţine tot omul limba maternă şi crezul politic? Poate şi propriul Dumnezeu Adevărat în care crede?  

- Vorbeşti de „lucruri mari” care se mai găsesc în enciclopedii şi muzee.  

- Tot nu avem nimic de făcut. Am să povestesc un basm.  

Tery, după ce s-a foit puţin în fotoliul său, mai comod începu istorioara:  

După cum am mai spus la noi nu există teritorii naţionale. Noţiunea de „naţionalitate” pur şi simplu a intrat în arhivele istoriei. Suntem cu toţii, mic cu mare, alb, negru sau colorat cetăţeni ai globului terestru. Patria noastră este Olimp adică întregul glob. Globul este împărţit în regiuni autonome, cam cât Transilvania voastră. Regiunea este un ansamblu de comune. Nici noţiunea de comună rurală nu mai există. Toţi locuitorii locuiesc în ceea ce numiţi oraşe, indiferent dacă lucrează pământul agricol sau în uzine. Comuna are şi ea autonomie administrativă, în sensul că-şi gestionează resursele. Cum vezi astăzi mai mult prin America, fiecare comună de la noi are milioane de locuitori.  

Din punct de vedere electoral. Comuna este împărţită în circumscripţii în care locuitorii se cunosc şi se ajută între ei la nevoie. Practic toţi locuitorii planetei sunt cinstiţi, gospodari şi economi. Nu găseşti lepre pe toate drumurile deşi există excepţii. În nici un caz printre „aleşii poporului”.  

Fiecare circumscripţie îşi alege prin vot electronic electorul dintr-o listă realizată de calculatorul comunal. Acel calculator, care ţine între altele evidenţa populaţiei mult mai precis decât „cazierele voastre judiciare” poate calcula coeficientul de inteligenţă şi capacitatea de autogospodărire personală. În baza acestor date realizează o listă electorală, numai cu locuitori ai circumscripţiei. Lista este accesibilă tuturor prin calculatorul casnic de la care îşi şi exprimă şi votul.  

În perioadele electorale există în general un subiect de conversaţie la ordinea zilei. Fiecare îşi exprimă la cafenele sau prin internet părerile sau dorinţele, fără a recurge la vorbe murdare sau bătălii. La data şi ora stabilită pentru alegere, fiecare îşi exprimă votul de acasă, de la serviciu sau prin telefonul mobil oriunde s-ar afla pe glob. Indiferent de unde vine votul ajunge la circumscripţia de domiciliu şi se adresează unui localnic competent.  

Astfel, la nivel de comună se stâng uneori câteva zeci de electori aleşi. Dintre ei şi numai dintre ei se alge primarul comunei. Cel mai bun dintre cei mai buni. Cei rămaşi se strâng la conducerea regiunii unde aleg dintre ei comisia regională cu 10 – 12 membrii. Apoi alegerea lor dintre ei se face la sediul conducerii planetare unde se aleg 200 din miile celor aleşi în circumscripţii. Bineînţeles că sunt chemate în ajutor şi calculatoarele regionale respectiv planetare spre a propune o listă de candidaţi dintre electori.  

Mary a ascultat pierdută în gânduri. Parcă dormea. Mii de întrebări asaltau mintea. Dintre acestea a pus practic una singură:  

- Cât durează un mandat electoral  

- Cel mult 10 ani. Păstrarea funcţiei elective după această perioadă trebuie reconfirmată prin vot. Practic demnitarii îşi pot pierde mandatul prin revocare sau voinţa proprie. În acele cazuri electorii rămaşi fără mandat realeg dintre ei un nou demnitar pe funcţia vacantă. O dată la 10 ani toate circumscripţiile capătă liste noi din care realeg noii electori. Rar se întâmplă ca listele să fie schimbate în întregime. De regulă calculatorul de circumscripţie completează doar locurile devenite vacante. Semnificativ este faptul că numai la alegerile generale ţinute la intervale de 10 ani electorii se văd între ei om la om. Pentru completarea locurilor vacante sunt apelaţi electronic respectivi prin internet iar în cel mult o oră este numit noul demnitar.  

Mary se declară mulţumită. Dar încearcă o glumă provocată de cele tocmai rostite de un realizator al Antenei 3:  

- Cine vitează pentru morţi?  

- Spiritele materializate al membrilor partidelor de astăzi. O mie de ani este un fleac pentru ei. Doar că nu au acces la calculatoarele perfect securizate folosite în circuitul electoral.  

- Şi, înainte de a merge la culcare: Ce fac demnitarii aleşi?  

- Vrei cumva să nu te culci o săptămână? Cum altfel să rezum ceea ce 200 aleşi în consiliu planetar fac într-o singură „şedinţă”? Ei parlamentează nu palavragesc.  

- Nu se poate! Chiar nu se dau în circ, aşa de ochii reporterilor?  

- În primul rând nu au o cupolă cu manej. Nu mai există de mult palatul parlamentului. Cei 10 parlamentari regionali se strâng în biroul primarului. Doar când este cazul. De regulă iau hotărâri prin internet că doar nu-şi părăsesc activităţile de zi cu zi.  

- Bine, dar Comisia Planetară sau cum s-o numi ea nu are un pompos palat?  

- Pentru ce? Există un fel de Comitet Executiv cu câţiva membrii care conduc efectiv planeta. Ei sunt aleşi pe domenii, un fel de miniştri ai zilelor noastre. Restul membrilor se adună numai în şedinţe ordinare, cam de două ori pe an. Ce rost ar avea să fie ţinută în „capitală” la hoteluri de lux o armată de oameni de cea mai înaltă calificare care au un rol mult mai important în agricultură, industrie sau comerţ în care îşi desfăşoară activitatea de bază? Conducerea efectivă a planetei este făcută de calculatoarele regionale care au autonomie deplină. Instituţii centralizate precum armata sau justiţia şi-au pierdut obiectul. Centralizat pe planetă există doar un mare calculator care se ocupă de toate regiunile. Câte un om de înaltă calificare pe domeniu mai este un lux pe care civilizaţia mileniului 4 şi-l permite. Probabil şi funcţia lor va putea fi preluată de calculator.  

- Cine asigură bunăstarea celor 7 miliarde de suflete care trăiesc pe planetă?  

- Bineînţeles EI ÎNSUŞI ! Nu este necesar câte un pompier care să dea afară apa inundată de prostia omului. Fiecare se ajută singur şi după cum ai putea constata foarte bine deoarece muncesc.  

- Iar mă iei cu munca. Mai bine las-o. Hai la nani.  

Referinţă Bibliografică:
Mileniul 4 - Electorii / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1250, Anul IV, 03 iunie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!