Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014        Toate Articolele Autorului

Mileniul 4 - Mici unităţi agricole sau industriale
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Cum scapi de marfa nedorită

În maşina sa de tern Lary, însoţit de primarul satului Bragadiru opreşte în faţa casei fostului chiabur Tudor Ardenie. Era spre seară şi ţăranii veneau de la câmp acasă Unii se opreau la cârciumă să domolească arşiţa de pe gâtlej. Nea Tudor tocmai ajunsese acasă şi se pregătea să ia masa, când primarul bătu la poartă. Casa sa, frumoasă şi încăpătoare avea 4 camere în jurul unui hol cu acces de pe prispa de afară. Alăturat erau acareturi compuse dint-o bucătărie de vară, 2 şoproane sub care se vedeau 4 vaci de lapte, coteţe pentru porci şi ţarcul zburătoarelor. În curte, doi dulăi fioroşi îşi făceau meseria lătrând de zor. Nea Tudor ieşi pe prispă, chemă căţeii spre a-i domoli, apoi recunoscând primarul de la poartă veni spre el.  

- Cu ce treburi pe la mine Nene Grigore?  

- Uite, un orăşean veni la Dumneata cu o afacere.  

- N-am timp acum de afaceri. Abia prididesc să termin semănatul. Mai am 2 zile de lucru apoi vom mai putea vedea.  

- Porci de îngrăşat ai?  

- Am, dar nu de vânzare.  

- Păi nici nu vrea să cumpere.  

- Păi atunci ce vrea de la mine?  

- Să te ajute să-i îngraşi. Sper că ai ce le da dacă li so face foame mai tare.  

- Are oglinzi de prisos?  

- De ce oglinzi Nea Tudore  

- Păi am auzit şi eu că saşii îngraşe porcii cu o oglindă la troacă.  

- Nare nici oglinzi. Dar stai de vorbă cu el, doar are limbă.  

Lary i se adresă, căutând vorbele spre a nu pare prea străin  

- Uite Nene Tudor. Am aci ceva care seamănă cu o găleată. Pune găleata asta undeva printre acareturi, oriunde, şi te vei mira singur ce poftă de mâncare vor căpăta toate dobitoacele  

Nea Tudor ieşi în stradă, luă căldarea care avea capac bine închis, o cântări în mână apoi întrebă:  

- Ce minune o mai fi şi asta?  

- Este cu adevărat o minune. Uite să-ţi spună şi domnul primar. I-am arătat o patalama scrisă de mari agronomi care spun că dobitoacele mănâncă de cinci ori mai mult şi cresc în consecinţă.  

- Baliverne. Poate dacă le dau mâncarea din ea să aibă efect.  

- Nu este nevoie. Ai hrănit porcii astă seară?  

- Încă nu, abia am sosit acasă.  

- Ce ar fi dacă le-ai da acum hrana?  

- Din această căldare?  

- Nu, căldarea o va ţine domnul Primar în mână aci la poartă.  

- Hai să văd şi minunea asta. Veto dă scroafei de mâncare.  

Primarul luă, demonstrativ, căldarea în mână şi se miră ce uşoară este. Intre timp, din bucătăria de vară ieşi o femeie, încă tânără, cu o căldare în mână cu care se duse spre linia de coteţe, apoi turnă căldarea peste gard.  

- Ho boală, ce te-a apucat. Mai încet că răstorni troaca.  

Nea Tudor merse agale spre coteţe. Se opri la cel cu pricina şi privi cum scroafa mânca pe rupte. Nu dură mult şi termină tot, dar tot mai căuta, mai să răstoarne troaca acum goală.  

- Veto adă şi cealaltă căldare.  

- Tot scroafei?  

- Tot  

Veni şi a doua porţie care a fost repede hăpăită  

- Mai ai fiertură? Sparge şi un bostan în ea.  

După puţin timp Veta veni cu noua căldare şi o vărsă în troacă. Şi această porţie a fost ingurgitată, fără să se observe o domolire a foamei. Convins Nea Tudor reveni spre poartă adânc în gânduri.  

- Cât costă drăcovenia?  

- Pentru Dumneata nimic. Eşti primul muşteriu. O vrei?  

- Câte zile poate fi folosită?  

- Vrei să spui câţi ani? Cred că şi nepoţelul încă ne-născut o va putea folosi cu succes când se va însura.  

- Da. Dă-o încoace.  

- Stai să-ţi trec numele să nu poată fi furată. Să ştii că nu poţi să o vinzi, şi nici împrumuta. Numai în această ogradă are efect. Spre binele Dumitale să nu afle vecinii de ea. Ştii zicala cu capra vecinului. Instruieşte muierile să nu ducă vorba.  

Sfaturi cu tendinţă spre a se răspândi mai repede duhul. Între timp mai treceau oameni pe stradă salutând primarul. Şi vecinii au scos capul să afle ce are primarul cu Nea Tudor. Cum să păstrezi “secretul” în aceste condiţii?  

După ce a tastat numărul de identificare, găleata fiind tot în mâna primarului, acesta o înmânează noului proprietar. Înainte de a se îndepărta cu ea Lary l-a întrebat:  

- Cât pământ ai?  

- Păi cam 120 stânjeni. “60 hectare” preciză primarul  

- E la un loc tot terenul?  

- Da.  

- Vrei o drăcovenie care sporeşte cam de 4 .. 5 ori viteza de rodire?  

- Adică trei săptămâni pentru grâul semănat ieri?  

- Ce ar fi de mirare?  

- Tot ca prim muşteriu?  

- Da. Îngroap-o în mijlocul tarlalei. Suficient de adânc să nu dea fierul plugului de ea.  

- Î-i pui şi ei un antifurt?  

- Bine înţeles. Şi Lary aduce din maşină o a doua căldare, mai pătrăţoasă, semăna mai mult cu un bidon.  

- Nea Grigore, de ce m-ai ales pe mine?  

- Fiindcă eşti om gospodar, cu tragere la muncă. Să ştii că nu-i uşor. Nu vei mai avea sărbători de acum în colo şi grijile vor creşte odată cu bogăţia. Eşti acum un fermier în toată regula. Nu uita să te înregistrezi ca atare ca să poţi primi ajutoare de la Europa. Îţi va trebui sămânţă cu duiumul şi hrană pentru dobitoace. Nu numai porcii vor fi flămânzi ci chiar şi zburătoarele. Ia zi, te-ar supăra să vină fruntaşi ai altor sate să afle de la Dumneata ce şi cum faci de te îmbogăţeşti ? Ei vor trebui să cumpere cu bani grei aceste drăcovenii, deci le-ar servi experienţa Dumitale.  

- Mulţumesc orăşene. Poate dă Domnul să ne mai vedem. Vă urez drum bun.  

- Mulţumesc şi eu, domnule primar. Te-ai convins că putem avea succes cu oamenii gospodari. Sper în ajutorul dat şi-n continuare pentru plasarea dispozitivelor la câţi mai mulţi săteni. Este interesul satului ca acesta să prospere prin munca lor.  

- De aceea i-ai spus lui Nea Tudor să ţină secretul?  

- Păi ce altă reclamă să mai fac? Ai adresa mea. Te rog să-mi dai un telefon dacă cineva se interesează de drăcovenii. Toate vor fi livrate gratuit.  

- Ori cui? Aş dori una pentru fratemiu. Nu l-am recomandat acum că-l ştiu cam domol. Dar sper să se pună pe treabă. Are sub 100 hectare. După câte am înţeles cam aceasta este puterea drăcoveniei.  

- Să-ţi spun un secret. Puterea este cu mult mai mare, mai ales aceea a dispozitivului de montat în holdă. Dar nu vreau ca moşierii politici să ajungă la ele. Vor avea recolte de speriat şi vecinii de tarla al domnului Tudor. Poţi să-i sfătuieşti să supravegheze mai des culturile. Ar putea avea surprize. Spune-mi acum numele fratelui să-l apăr de hoţi. Ai auzit ce trebuie făcut cu ele.  

Şi înainte de a ajunge la primărie Lary a mai scăpat de o marfă.  

Cu atestatul Academiei Agricole în mână Lary a instituit de îndată cursuri de pregătire a ţăranilor în folosirea acestor aparate. Pe spezele institutului au fost invitaţi sute de ţărani mai isteţi care să devină, după instruire, pionii de bază în aplicarea de masă a noului procedeu. În acest scop au fost pregătiţi câţiva ţărani din comunele învecinate de Bucureşti care aveau teren şi grajduri mai acătării. Li s-au făcut demonstraţia, lăsându-le apoi aparatajul. În gospodăriile acestora s-au perindat apoi zeci şi zeci de cursanţi, ajutaţi financiar de INTC pentru însuşirea noii tehnologii care au plecat apoi acasă cu dispozitive distribuite tot gratuit. În final, ori ce ţăran care dovedea cu patalama emisă de primar că nu avea în posesie mai mult de 100 hectare obţinea dispozitivul prin curier special care se convingea de respectarea condiţiilor impuse. În mai puţin de o lună, toţi ţăranii cu proprietăţi până la 100 hectare au fost dotaţi cu noile dispozitive  

După cum a explicat Lary şi primarului din Bragadiru, mărimea generatorului poate fi teoretic nelimitată, fertilizând astfel mii de hectare. Din raţiuni politice numai de Lary ştiute, generatoarele fabricate erau însă mici şi nu aveau efect pe suprafeţe mai mari de 100 hectare. La fel şi cele destinate accelerări creşterii animalelor.  

Şi micii industriaşi au dreptul la mană cerească

Domnul Ghiţă Popescu din Chitila se trage dintr-o familie de potcovari. Copilăria şi-a petrecută pe lângă foale iar barosul asculta cuminte de vânjoasele sale braţe. În epoca comunistă tatăl lui, apoi şi el, au profesat ca reparatori de utilaje în SMT-ul comunei. Noua eră l-a prins cu ceva parale, strânse prin abilitatea lui de a copia diferite piese pentru maşinile cunoscuţilor. A cumpărat atelierul fostului SMT şi acum este un respectat industriaş care asigură piese de schimb pentru tractoarele mai bătrâne. Afacerea mergea, dar nu prea strălucit faţă de munca enormă solicitată.  

Într-o vineri după amiază, mai spre seară, tocmai terminase contabilitatea săptămânii trecute şi inspecta uzina care intra în concediul săptămânal până luni. Telefonul sună în biroul aflat la doi paşi  

- “Oare cine o fi la ora aceasta?” gândi el cam înciudat dar, cu paşi mari, se îndreptă spre telefonul care continua să su-ne.  

- “Fabrica de piese de schimb Chitila. Cu ce vă pot fi de folos?” zise el în receptorul ridicat. Nu-şi permitea încă un mobil, deşi ar cam fi fost necesar.  

- Institutul Naţional de Tehnică de Calcul. Sunt directorul tehnic Craftmat. Pot vorbi cu domnul Popescu?  

- La telefon!  

Domnul Popescu auzise de INTC, legat de nişte drăcovenii căutate de agricultori. O adevărată mană cerească care rentabiliza fermele agricole. Avea un frate, acum “mare fermier” de când primise un fel de găleţi cu cine ştie ce prin ele, dar care făceau minuni printre dobitoacele din ogradă şi culturile de pe câmp.  

- Am aflat de Dumneavoastră de la fratele, fermierul Mitică Popescu căruia i-am livrat nişte dispozitive. Sunt preocupat de rentabilizarea micilor întreprinderi industriale. Mi-aţi putea acorda o discuţie liberă de câteva ore? Cred că aţi avea ceva de câştigat după această convorbire.  

- Şi eu am aflat de dispozitivele Dumneavoastră, iar fratemiu este încântat de ele. Aveţi poate ceva similar şi pentru noi, micii industriaşi?  

- Tocmai asta va fi tema discuţiei. Ce aţi zice de mâine, pe la 9 dimineaţa in uzina Dumneavoastră din Chitila? Ţin să studiez puţin utilajele pe care le folosiţi.  

- Sâmbătă nu lucrăm. Stadiul comenzilor nu justifică acest efort. Dar vă stau cu plăcere la dispoziţie. Să chem câţiva colaboratori pentru mânuirea utilajelor?  

- Nu este cazul. Ne putem descurca în doi. Deci consider că aţi acceptat?  

- Bine înţeles. Pe mâine!  

- “Vă urez o seară plăcută” încheie Lary închizând telefonul.  

Sâmbătă, la 9 fix, maşina lui Lary a ajuns în faţa porţii tocmai când domnul Popescu era ocupat să o deschidă. Lary parcă în afara uzinei şi veni spre domnul Popescu, oprindu-l de a deschide poarta mare. Şi-au dat mâna în drum spre birou. Lary intră direct în subiect.  

- Comenzile sunt însoţite de schiţa piesei ce urmează a fi executată?  

- Mă luaţi cam repede. Daţi-mi voie să respir puţin înainte de aţintirea artilerie grele asupra mea … În principiu da! Primim schiţe, mai mult sau mai puţin precise. Uneori primim piesa spre relevare, dar cel mai des căutăm printre comenzile executate ceva similar şi adaptăm.  

Şi discuţia continuă tehnic mai mult de o oră, întreruptă din când în când de studierea unor planşe. După ce Lary a cules informaţia necesară, a cerut să vadă utilajele aflate în hala lipită de birou. Lari a mers de la maşină la maşină, studiind cu atenţie, uneori punând vânjos mâna pe ele.  

- Cam bătrâne aceste utilaje. Mai obţineţi pe ele precizia necesară?  

- Văd că sunteţi de meserie. Într-adevăr, trebuie dese ori să facem rabat la calitate. De asta nici nu curg comenzile.  

- Aveţi totuşi o maşină automată de mare performanţă. Veţi înţelege deci ce vă propun. În consecinţă sunteţi pregătit sufleteşte pentru minuni?  

- Depinde ce numiţi minune. Bune, rele, utilajele din această hală, bătrâne cum sunt îmi asigură pâinea cea de toate zilele, atât mie cât şi celor 10 colaboratori. Nu aş vrea ca vreunul din ei să rămână şomer. Suntem ca şi o familie.  

- Dacă aveţi încredere î-mi daţi cheile halei, iar luni, un reprezentant competent al meu vă va preda uzina modernizată. Nu vă costă nimic. Este o acţiune cu finanţare gen FARE de sprijinire a micilor industriaşi.  

- Dacă este vorba numai de o zi nu-i nici o problemă. Poftim cheile şi aştept cuminte până luni.  

 

Luni, domnul Popescu intră în hala aproape goală a uzinei sale în care se aflau acum numai 10 utilaje de un format ciudat, câte unul pentru fiecare colaborator. Reprezentantul INTC începuse instruirea primului, iar ceilalţi formau un cârd în jurul lor la care s-a alăturat şi patronul. După o zi de instruire în care au rezolvat şi toate comenzile în curs. Patronul a avut o singură nelămurire şi s-a adresat reprezentantului INTC:  

- Cât curent consumă noua instalaţie ?  

- Mult mai puţin ca vechiturile demontate. Mai precis nu consumă de loc curent electric. Uite aci procesul verbal de decuplare de la reţeaua publică. Vor veni facturile de lichidare în câteva zile.  

- De unde vine curentul la fierbătorul de cafea acum în funcţie?  

- Dacă ţii să ştii, din vasul WC, unde sunt transformate în energie electrică deşeurile aruncate în el.  

- Cât datorez pentru munca Dumneavoastră?  

- Un mulţumesc! Spor la treabă. Sper că onorarea promptă şi rapidă a tuturor comenzilor vă va aduce suficienţi clienţi. Atenţie, tot ce se află acum în această uzină este proprietatea Dumneavoastră ce nu poate fi înstrăinată sau închiriată. După cum aţi văzut au fost necesare amprentele digitale ale operatorului pentru activarea utilajului şi a calculatorului de proces. Fără acestea totul nu este decât fier vechi.  

Cu sau fără prezenţa personală a lui Lary, mii de mici întreprinzători au trecut prin acelaşi proces de modernizare.  

Astfel INTC ajuta efectiv micii producători agricoli şi industriali şi lovea în marea industrie, inclusiv agricolă care, prin manevre politice, era rentabilizată suplimentar prin suprimarea impozitării.  

In scurt timp a apărut o clasă de mijloc de fermieri şi mici industriaşi in continua dezvoltare care concura serios marea industrie împestriţată de şarlatani dornici de fabuloase câştiguri.  

Comisarii Europei Comune au lăudat acţiunea de constituire a puternicei clase de mijloc ridicată dintr-o crasă sărăcie. Asta la început, căci mii de Români emigraţi datorită sărăciei s-au reîntors, au căpătat dispozitivele INTC şi au devenit prosperi. Europa a rămas fără forţă de muncă prost plătită. Noroc că le-au mai rămas turcii urgisiţi.  

Va mai accepta oare România să intre în Europa oligarhică? Sau poate Europa va cere integrarea în România clasei de mijloc?  

Referinţă Bibliografică:
Mileniul 4 - Mici unităţi agricole sau industriale / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1236, Anul IV, 20 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!