Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014        Toate Articolele Autorului

Mileniulm 4 Alt job
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Se mişcă sau nu se mişcă ?  

Vizita de ieri nu s-a soldat cu ceea ce aştepta Mary. Tery al ei ora un om sobru, conştient de menirea sa Dumnezeiască, pe când Lary pe care l-a cunoscut pare mai degrabă un puşti cu bani care crede că toate fetele trebuie să-l adore. Oare este cu adevărat cu ceva mai mult ca un „copil mare” ce se joacă de-a planetele precum prietena ei se mai joacă cu păpuşile deşi are copii?  

Un mic test nu strică:  

- Lary, iartă-mi prostia, există la voi noţiunea „Veşnic în mişcare”?  

- Să înţeleg prin asta menţinerea mişcării fără nici o sursă de energie ?  

- Da, dar ceva mai mult ca zborul unei săgeţi.  

- Depinde de ceea ce vrei să înţelegi prin acest “perpetum mobile” cum spun oamenii de ştiinţă pe limba lor. De exemplu planetele se mişcă pe orbita lor veşnic raportat la viaţa unui om. Există şi entităţi veşnic în mişcare mult mai comune. Un termometru indică “veşnic” temperatura de afară, deşi aceasta se modifică aproape în ori ce clipă.  

Problema se pune dacă putem folosi această mişcare în scop util. De exemplu dacă săgeata de care ai vorbit poate duce în localitatea vecină o furnică, cum face un avion de pasageri. Ori aci răspunsul nu poate fi decât negativ. Orice mişcare nu se mai mişcă dacă nu este permanent întreţinută. Dacă opreşti motorul maşinii, după un timp se va opri şi maşina.  

- Am citit pe undeva că principiul termometrului poate genera energia electrică necesară unei gospodării.  

- Dilatarea, care generează indicaţia unui termometru, poate deraia un tren prin ondularea şinelor. La fel un fulger poate doborî un pom, poate distruge o casă sau chiar poate omorî un om. Totuşi, captând fulgerul, nu poţi aprinde un bec de lanternă cu el. Există surse de energie ne-convenţională bazate pe mişcarea aerului, a valurilor sau a mareelor pe care omul începe să le folosească. Dar acestea sunt departe de a fi “mişcare veşnică”, deşi valurile sunt veşnice, mareele sunt periodice iar vântul poate bate zilnic, uneori chiar toată ziua.  

- Mulţumesc. M-ai lămurit !  

Este clar că Mary are un conviv la nivelul ei. Nu oricine vehiculează astfel noţiuni care nu fac parte din nivelul cultural general ci indică o serioasă instruire. Ca şi ea, Lary nu a trecut prin şcoală ca gâsca prin apă.  

Mary admira şi a început să accepte aerul şugubăţ prin care Lary ascundea pregătirea sa făcându-se simpatic.  

- Tot te mai preocupă Zeus în rol de Amphitrion? Este acesta chipul tău adevărat, sau nu ai avut altul la îndemână ?  

- L-am creat pe Alfa după chipul şi asemănarea mea. Ştii asta din Biblie dacă ai citit-o.  

- Mă iei degeaba în derâdere. Deşi sunt om de ştiinţă (oamă ar zice feministele noastre) sunt ateu (nici nu ştiu cum face această meserie la feminin, ar fi necesar un dicţionar feminist al meseriilor) şi totuşi am citit Biblia. Era un fel de “manele” pe vremea bunicii care mi-a format etica.  

- Ce se ascunde după sintagma “manele”  

- Cultura inculţilor. Cântece adorate până la sacru de tineretul contemporan. În cazul bunicii referirea este exclusiv limitată la “sacru”  

- Înţeleg. Biblia era sacră pentru bunica ta iar sacrele manele sunt un curent cultural de cea mai joasă speţă. Dar ce sunt aluziile la “feminism” tot un curent sacru ? Poate cultural ?  

- Apropo, la voi există meserii ca “avocată”, “medică”, “mecanică” şi altele similare ?  

- Încep să înţeleg la ce te referi. La noi, ca şi la voi, meseriile nu se declină pe gen. Avocatul poate fi bărbat sau femeie, ca şi medicul, mecanicul sau bucătarul. Bucătăreasa este şi va rămâne o apreciată gospodină, pe când bucătarul, chiar femeie de-ar fi, este un om care a studiat şi exercită artele culinare. Acum câteva mii de ani, o mişcare gen feminismul la care te referi, femeile, în dorinţa de a se situa egale bărbatului şi-au etalat sexul pe frunte si au editat dicţionarul de meserii exercitate de ele. Ca urmare, dicţionarul academic planetar a trebuit să precizeze că: Avocat, medic, meseriaş în general, chiar exercitatul unei activităţi cu rang academic, este un om care s-a pregătit pentru exercitarea respectivei activităţi, indiferent dacă este bărbat sau femeie. Aceeaşi sintagmă folosită la feminin reprezintă un peiorativ care indică o bună gospodină care ocazional a studiat o meserie sau a dobândit-o prin mariaj. Exemplu „medică”, „mecanică”, “popeasă”, “generăleasă” etc.  

- Ce s-a ales din mişcarea feministă ?  

- Cum era de aşteptat a eşuat. Femeile si-au câştigat egalitatea cu bărbatul prin etică şi prestigiu meritat. Apropo, tu eşti Doamnă sau Domnişoară?  

- Simt că întrebarea ta nu mă insultă, dar ai dreptate. Multe din suratele mele, chiar lider al mişcării feministe, ţin să se ştie că s-au păstrat virgine şi, la adânci bătrâneţe, “mai” sunt Domnişoare. Eu nu pretind că, la vârsta mea încă fragedă, aş mai fi virgină, deşi nu am fost nicicând măritată. Nu mă supăr dacă sunt numită “Doamnă” cum nu mă flatează diminutivul Domnişoară. Eşti mulţumit ?  

- Perfect de acord. Dar gata cu dictatura femeilor, să abordăm subiecte mai serioase.  

- De exemplu dragostea. Să ştii că te-aş admonesta dacă, încercând să mă săruţi, n-ai nimeri gura.  

- Să lăsăm gluma. Dar poate aş merita un mic concediu în lumea mea spre a trăi o viaţă cu tine. Ce te vei face însă la 80 de ani cu mine neschimbat, încă crud ca acuma. Nu ar şuşoti vecinele despre imoralitate?  

Magnetul şi-a sporit activitatea. Se priveau languros şi fremătau pe locurile lor, situate suficient de departe spre a nu se căuta cu mâinile devenite obraznice.  

Mary a pus pe masă o farfurie cu câteva sanvişuri. Se cuibări apoi în fotoliul ei şi zise:  

- Î-mi eşti dator cu o poveste din 1001 nopţi. Ce îşi doresc şi ce pot obţine oamenii de pe Olimp, unde nu există bani şi nici comori ? Cum suportă cotidianul şi la urma urmei care este scopul vieţii lor în kivutz-ul planetar?  

- Cine spune că pe Olimp nu există comori? Există suficiente comori literare, în biblioteci sau încă deţinute de muzele viitorilor scriitori, în laboratoare sau pe planşetele arhitecţilor şi, la urma urmei fiecare tânăr găseşte comoara din sufletul perechii alese. Oare acestea nu sunt şi la voi “comori”  

- Nu pot afirma că romantismul, în decădere acum, mai găseşte “comori” în aceste fapte cotidiene. Mă refeream la comorile acumulate şi păzite de “bandiţi” sau “duhuri” pline cu aur şi bijuterii, care fac fericirea celor care le găsesc.  

- Bieţi adoratori ai “viţelului de aur”. Oare aurul este mai valoros ca sănătatea dată de bunul Dumnezeu? Este mai valoros ca un job bine retribuit apropiat de preocupările preferate? Este mai valoros ca armonia dintr-un cuplu bazat pe înţelegere reciprocă?  

- Se cunoaşte că nu eşti un locuitor al Terei. Nu ai de unde să ştii că sănătatea este un produs comercial ca pantoful de exemplu. Vai de cel bolnav care nu are mijloacele financiare să-şi cumpere un dram de consultaţie, o fărâmă de medicament. Moare cu zile fără un pic de asistenţă. Nici măcar nu poate merge în rai căci popa care i-ar da binecuvântarea trebuie plătit. Zici apoi de un job bine retribuit? Păi cine are mijloacele să-şi poată cumpăra unul? Banul la ban trage şi săracul devine tot mai sărac Până şi armonia conjugală trece prin stomac, deci este pendinte de pungă. Dai, capeţi! Nu dai, mai va! Sunt mai multe divorţuri decât căsătorii Cu “aur” vin toate: sănătate, un job politic sau de conducere, până şi o lojă în rai.  

- La ce ţi-ar servi atunci să afli ce şi cum se petrece pe la noi când ai convingerea că, fără bani nu se poate trăi.  

- Zău că aş opta din toată inima să trăiesc fără avuţii, dar cum? Patul, pâinea, răcoarea vara sau dramul de căldură iarna, până şi apa de băut sau aerul de respirat toate se cumpără pe din ce în ce mai multe parale. Măcar să aud un basm frumos în care Făt Frumos o cucereşte pe Ileana Cosînzeana fără aur şi favoruri.  

- Şi crezi cu adevărat că-ţi pot oferi un asemenea basm?  

- M-ai mai minunat cu cele 8 ore de muncă care sunt patru, precum cei patru Evanghelişti sunt trei, Luca şi Matei.  

- Bun, î-mi voi încerca talentele de povestitor de basme, dar te rog să nu adormi. Nu eşti chiar pruncul pe care să-l leagăn îngânând melodic basmul.  

 

Comerţ fără comercianţi.  

A fost o dată ca-n poveşti …..  

Din nou pe Olimp într-un mic orăşel de circa 100 mii de locuitori. A trecut puţin de miezul nopţii iar cerul se acoperă treptat cu nori plumburii. Luna şi stelele au dispărut de pe boltă, iar puţinii pietoni se grăbesc spre casele lor sub primele picături care curând vor deveni şiroaie. Este prima din cele 2 ploi cotidiene care spală străzile urbei. A doua are loc pe la orele 4, după ce măturătorii curăţă şi culeg gunoaiele citadine stradale.  

Marin Predoiu este comerciantul de serviciu în depozitul principal Tocmai a terminat centralizarea comenzilor făcute de cele circa 80 mii calculatore domestice. Fiecare dintre acesta au avut o consultare cu gospodina locuinţei, care şi-a exprimat “voinţa” după un succint raport făcut de calculator privind stadiul “frigiderului” a “cămării” a “dulapurilor de haine şi rufărie” cât şi a micilor deficienţe care necesită remedieri. În baza acestor consultări, în unele gospodării săptămânale, calculatorul face comenzile care trebuie livrate în cursul nopţii.  

Până la terminarea primei ploi, deci pe la ora 0.30 pachetele trebuie terminate şi încărcate în maşinile de transport. Traseul fiecăreia este riguros stabilit i-ar pachetele sunt aşezate ordonat pe destinaţii. Şoferii au practic 3 ore la dispoziţie pentru parcurgerea traseului şi livrare astfel ca, înaintea începerii celei de a doua ploi deci ora 4, să fie înapoi la depozit.  

După a doua ploaie nu mai este permisă circulaţia vehiculelor utilitare, străzile fiind rezervate exclusiv maşinilor personale şi mijloacelor de transport în comun orăşeneşti şi suburbane.  

Aprovizionarea magazinelor de desfacere şi a celor de alimentaţie publică se face subteran prin metrouri speciale sau benzi rulante. Este a doua atribuţie a domnului Predoiu asistat de calculator. La ora deschiderii magazinelor, atribuţiile domnului Predoiu iau sfârşit şi se poate înapoia acasă.  

Magazinele au dublu rol. Primul este să ofere public produse (ar fi incorect de spus “mărfuri”) cu aspect particular sau mărimi mai puţin cerute. Al doilea este acela de a primi şi eventual înlocui produsele care, din ori ce motiv, nu au fost pe placul primitorului (nici aci nu putem folosi sintagma “cumpărător”)  

Preluarea în folosinţă a produsului se face fără nici o formă sau evidenţiere. Clientul se poate servi direct de la raft sau poate folosi o intermediere, maşinală sau umană, foarte competentă care prezintă şi anumite forme ale produsului ne etalate în rafturi. Onoratele doamne şi domni pot pierde tot timpul liber în faţa rafturilor pline, pot încerca ori ce şi de oricâte ori doresc, chiar fără a lua nimic în final. Nimeni nu se supără, nimeni nu cârteşte.  

Produsele de volum mai mare, sau cele care necesită un montaj sunt livrate pe baza cărţii de vizită potrivit unui program stabilit în comun.  

… şi de n-ar fi nu s-ar povesti!  

 

- Nimic nou sub soare. Am întâlnit la Viena şi chiar în Bucureşti magazine similare în care nu se ştie nimic despre preţuri. Dar la intrare a trebuit să predau cartea de credit şi să aştept confirmarea contului.  

- Te cred, O diferenţă minoră, fără semnificaţii!  

- Dar ai uitat în basmul tău să aminteşti de magazinele speciale din care mănâncă sau se îmbracă mai marii planetei. Tu ai acces la ele?  

- Nu te înţeleg. Eu, ca şi preşedintele consiliului planetar suntem fiecare în parte câte unul dintre cei 7 miliarde locuitori ai planetei. Ne deosebeşte numai coeficientul de inteligenţă. Nu există nici măcar o “primă Doamnă” sau “prinţ consort” dacă preşedintele ar fi femeie. De ce să existe magazine de desfacere separate pentru oamenii mai inteligenţi? De regulă ei se mulţumesc cu mai puţin faţă de “cretinii satului” ce vor “musai” luna de pe cer.  

- Şi capra vecinului?  

- Asta chiar că nu o înţeleg. Poate-mi povesteşti şi tu un basm?  

- Ar trebui s-o ştii Creatorule. Nea Ion, urgisit de tine pentru păcatele sale, a cerut Sfântului Petru care dorea să-l aline “să moară şi capra vecinului!”. Asta era mai important decât iertarea păcatelor sale.  

- Cum este posibil un asemenea orgoliu?  

- La asta m-am şi referit. Nu văd posibil ca soţia Preşedintelui să poarte aceeaşi rochie ca şi soţia prietenului tău Fredy. Un pic de orgoliu tot ar trebui să existe.  

- Probabil, între “cretinii satului”, oameni fără capacitatea de a judeca.  

- De te-ar auzi politicienii noştri nu te-aş vedea de loc bine. Orgolioşi nu mai între “cretinii satului”, deci ei sunt cretini în nemăsuratul lor orgoliu?  

- Şi de ce nu?  

- Fii te rog atent. Poate va trebui să te reclam ca să-mi păstrez jobul!  

Au pufnit amândoi în râs  

- Apropo, nu este cazul să ciocnim un păhărel, chiar “Cordon Rouge” de-ar fi? Sau ţii post?  

- Fă ce face popa nu ce zice el. Ai văzut popă postind ? Cum crezi că eu, în rolul Creatorului să fiu atât de prost. Adu sticla şi garantez că o vom goli cât ai clipi  

- Orgoliu. Orgolii, oare numai primi miniştri au dreptul să fie orgolioşi?  

- Bine înţeles că nu ! O întreagă şleahtă de “listaţi” (sintagmă echivalentă cu “nomenclaturişti” dar mai actuală politic), care de care mai orgolioşi, reprezintă “partidele” în organul legislativ al ţării sau al judeţelor. Sunteţi în plină dictatură a orgolioşilor listaţi.  

- Ha ! Te dezici. “Sunteţi”, deci nu bunul nostru Dumnezeu ne-a procopsit cu această şleahtă.  

- Bineînţeles, Voi i-aţi ales nu eu.  

- Aleşi, mai de grabă “culeşi”. Si de către cine ? De alegători, nu! De ţuică, mici şi alte meschine interese. Dă Doamne minte alegătorilor noştri să nu se mai lase purtaţi de nas de "rânjet, vorbă dulce". Dar pentru asta trebuie să le umple burţile, ceea ce promit, cu minte lor scurtă, aleşii. Ia zi Doamne, jucătorule, poţi deştepta un popor întreg să nu-şi mai vândă voturile listaţilor ?  

- Bine înţeles că nu. De fapt, ceea ce numiţi Lege electorală nu dă dreptul alegătorilor să aleagă. Alegerea se face la redactarea listelor prin regula cine dă mai mult. Iar ca să dea trebuie să aibă de unde lua. Iată cercul vicios.  

- Deci veşnic vom fi guvernaţi de “aleşii noştri” şarlatanii listaţi ? Voi cum aţi scăpat de ei?  

- Prin vot uni-nominal. O soluţie. Colective restrânse să propună şi să aleagă cel mai bun dintre ei, chiar dacă aceştia sunt cizmari sau zugravi. Nu toţi cizmarii (recte Ceauşescu) sau zugravii (recte Hitler) sunt dictatori. Precedentele sunt pure întâmplări. La noi acest sistem dă roade deşi sutele de reprezentanţi din consiliul planetar au cele mai diverse meserii şi preocupări. Toţi fac însă front comun pentru prosperitatea colectivă, nu la asigurarea propriilor prerogative.  

- Acum înţeleg de ce listaţii pun beţe-n roate alegerilor uni-nominale. Oare nu pot fi obligaţi să mai voteze din când în când şi câte o lege potrivnică buzunarelor proprii ?  

- Ba da !. Şi o voi face ! Deciziile luate din prostie vor fi deosebit de dureroase, iar minciuna, înşelăciunea şi furtul vor fi pedepsite şi mai aspru.  

- Probabil că nu ai cunoştinţă de judecătorii noştri. Ce să mai zic de executorii judecătoreşti care aplică deciziile potrivit intereselor proprii. Are dreptate întotdeauna cel ce dă mai mult.  

- Păi nici nu apelez la ei. Sunt doar Creatorul. Aplic efectul Pinochio. Orice minciună lungeşte nasul. Mai sunt şi urechile de măgar la dispoziţie. Le rezerv celor care înşeală cu bună ştiinţă. Cum i-ar sta orgoliosului deputat cu nasul în vânt sau cu urechile ascunse de un imens joben? Unde mai pui că vor trebui să meargă pe jos căci mă îndoiesc ca statul să le cumpere limuzine pe măsura nasului sau a urechilor.  

- Glumeşti ?  

- Nicidecum. Este suficient să vreau şi calculatorul va executa dispoziţia întocmai. Vei vedea curând spectacolul la televizor căci mă îndoiesc ca reporterii să piardă ocazia. Pedeapsa se dă pe loc, chiar la tribuna senatului. Oare culoarele parlamentului vor fi suficient de largi ca onoraţii deputaţi să poată lua colţul? Şugubăţul nas nu se lasă îndoit!  

- Mă faci să râd. Oare cum va mai face mincinosul dragoste?  

- Nu-i nici un păcat dacă aceştia nu se vor mai înmulţi. Nevasta va apela la un nas mai mic.  

- Şi cu corupţii cum rămâne ?  

- Vor purta joben cât timp găsesc mărimi potrivite. După aceea vor trebui să-şi arate public frumoasele urechi de măgar.  

- Zâmbesc de pe acum gândind cum va arăta un spital, o judecătorie, o primărie. Există totuşi un remediu? De regulă pedepsele sunt date limitat în timp sau pot fi graţiate?  

- De graţiere nu poate fi vorba. Tabelele lui Moise, cioplite în piatră acum câteva mii de ani spun clar ce nu trebuie să faci. Încălcarea acestor legi simple este un păcat capital atât faţă de mine, cât, şi în special, faţă de semeni. Limitarea în timp o accept.  

- Cu marea corupţie este clar. Ce te faci cu micile găinării, cu hoţii de buzunar, cu hoţii de maşini etc. ?  

- Supuşilor lui Mahomed care fac asemenea păcate li se taie mâna Legea este şi astăzi în vigoare chiar dacă se aplică rar. Eu nu sunt atât de hain. Pedeapsa este paralizia mâinii stângi deasupra capului la orice ieşire în public. Pedeapsa se suspendă la pronunţarea condamnării de către un judecător.  

- Dar criminalii la ce să se aştepte ?  

- Crime nu vor mai exista căci pedepsesc tentativa prin paralizia mâinii drepte deasupra capului, la simpla ameninţare, chiar indirectă. Consider ca armă orice obiect destinat omorului, inclusiv otrava. Plănuirea sau sugerarea unei crime se pedepseşte ca şi făptuirea ei. În măsura posibilităţii, omorul prin imprudenţă este împiedicat înainte de producere, iar vinovatul nu suferă decât de mustrări de conştiinţă. Înlăturarea pedepsei fizice se face numai prin pronunţarea unei sentinţe judecătoreşti, acceptată de criminal.  

Mary a rămas fără glas. E sigură că Lary nu glumeşte şi poate face ceea ce a spus. O teamă firească faţă de o lege dură o face să intervină în favoarea incriminatului  

- Ce ai afirmat mai sus nu este cumva un dictat ?  

- Dacă Moise ar fi fost considerat dictator deoarece a distrus viţelul de aur şi a introdus tabela celor 10 prunci divine, pot fi considerat şi eu dictator. Practic, în lumea mea, calculatoarele au preluat de mult împărţirea legii. Codurile civile şi penale au fost înlocuite de etică şi este considerată moral orice acţiune sau inacţiune care contribuie la dezvoltarea societăţii sau a unui sector al ei. Legea aplicată actual de calculator a fost emisă in literă şi spirit de om în urmă cu un secol. De atunci nu a fost necesară nici măcar vreo actualizare accidentală. Simplitatea a dus la operativitate. Ceea ce am exprimat mai sus constituie esenţa legislaţiei noastre actuale, căreia mă supun, deci sunt în drept să o aplic şi la voi. Unde mai vezi un Creator care se supune el însuşi legilor pe care le impune?  

Oarecum uşurată de faptul că legislaţia descrisă este undeva în vigoare, chiar între entităţi care nu sunt virtuale, Mary este din nou răscolită de atracţia fizică exercitată de Lary. Conştientă amână pe mâine ceea ce poate face şi astăzi  

- Mâine te aştept mai devreme. Eşti invitat la masă. Seara sper să mă scoţi în lume. Poate afli şi tu ce sunt “mititei”. Nu cred că pe Olimp ai avut parte de ei. Iartă-mă că sunt atât de imperativă, dar sunt “director” de meserie şi dau dispoziţii.  

- Începi să-ţi arăţi colţii?  

- Deci pe mâine. Pa!  

- La revedere!  

Referinţă Bibliografică:
Mileniulm 4 Alt job / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1234, Anul IV, 18 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!