Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Cugetari > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014        Toate Articolele Autorului

Cu Dumnezeu înainte.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Politica şi în specia, anii electorali ne îndepărtează de biserică. Nimic nu mai este important. Toţi speră pomana electorală dată sub diferite forme. Este oare de mirare că Dumnezeu ne avertizează cu vitregii ale naturii?  

Ploile supraabundente care ne inundă ţara sunt de fapt o pedeapsă divină pentru îndepărtarea noastră a tuturor de la cele sfinte.  

Dar biserica nu trebuie înţeleasă numai prin respectarea posturilor şi participarea la liturghiile duminicale. Nici puparea moaştelor sfinte nu îmbunează pe Dumnezeu. Trebuie musai să facem mai mult ca să obţinem ajutorul sfânt aşteptat.  

Vedeţi oameni buni preotul, oricât har ar avea, este doar om, nu are mijloace speciale de comunicare cu cerul. Tot ce poate face este să se roage Divinităţii să coboare mila Domnului peste sufletele noastre păcătoase. Pe de altă parte, din experienţa sa de o viaţă fără păcat şi îngăduitor cu semenii săi chiar căzuţi în păcat, ne poate da sfaturi preţioase.  

Astăzi, din păcate, nu mai trăim vremurile în care, printr-o rugă din suflet, ne putem linişti spiritul ca să acceptăm mai uşor greutăţile vieţii. Astăzi oamenii sunt mult mai răi deoarece cred în ban, ochiul dracului. Pentru un ban oricine poate intra uşor în păcat. Nu şi dacă banul este câştigat cinstit prin muncă.  

Un preot propovăduitor al cuvântului sfânt nu vă va îndruma spre odină. Odihna veşnică o capătă oricine când se culcă în mormânt. Se pare că şi sufletul tău va avea parte de odihna veşnică din rai în care, cică, nu se munceşte.  

Dar pe pământ trebuie să muncim spre a ne asigura pâinea cea de toate zilele. Dumnezeu ajută pe cei care se ajută singuri. Cum nu poţi câştiga la loto dacă nu iei bilet nu poţi spera nici la mila Domnului dacă nu faci ceva pentru ea. Marele câştig este mana cerească pe care Dumnezeu ţi-o pune în faţă dar trebuie să o culegi. Dumnezeu nu bagă în traistă şi cu atât mai puţin direct în gură. Apleacă-te, ridică ce ţi-a oferit Domnul iar apoi o poţi duce la gură dacă este mana menită aţi potoli foamea. Asta este „munca” prin care Dumnezeu îţi asigură pâinea cea de toate zilele.  

Şi judecă te rog puţin. Nu eşti singur. Ai mai multe guri de hrănit. Dacă ar fi doar soţia şi odraslele. Dar, în afară de acestea sunt bătrânii părinţi care te-au adus pe lume şi nu se mai pot hrănii singur. Ai datoria să-i ajuţi.  

Admit că eşti un gospodar care pune sămânţa în pământ iar cu recolta hrăneşte om şi dobitoc toată gospodăria. Necesiţi o vacă pentru laptele pruncilor, câteva găini pentru ouăle lor şi chiar un porc pentru masa de Crăciun. Aceste dobitoace le hrăneşti cu ce ţi-a dat Dumnezeu ca recoltă. Dar tot nu este suficient.  

Dumnezeu nu te vede pe tine Nea Gheorghe, Dumnezeu vede întregul sat, chiar mai mult. Dacă un consătean păcătuieşte şi merită să fie pedepsit o păţeşti şi tu nevinovat. Puhoiul de ape umflate loveşte pe toţi, credincios sau necredincios, păcătos sau bun creştin. Toţi trebuie să sufere pentru un singur păcătos care s-a aciuit şi trăieşte în păcatele sale în apropierea ta. Fi sigur că ai şi tu o vină. Cel puţin aceea de a-l lăsa în plata Domnului fără să-i dai un sfat, o îndrumare care l-ar fi făcut mai bun. Rezultă că Dumnezeu nu pedepseşte chiar la întâmplare omul bun şi omul rău la fel.  

Aşadar dacă tot satul trăieşte omeneşte împăcat cu Dumnezeu, El va da ploi atunci când trebuie şi cât trebuie şi veţi avea ce recolta. Depinzi deci de bunăvoinţa Domnului Dumnezeului tău căruia mă îndoiesc că îi mulţumeşti cel puţin în fiecare seară că tu şi familia ta a mai răzbit o zi în apriga lume.  

Munca pe câmp este grea. Şi aceea pe lângă gospodărie este grea. Poate mai grea decât aratul sau seceratul. Ambele trebuie făcute zi de zi, ceas de ceas. Altfel familia ta sau dobitoacele curţii mor de foame. Nu este timp de lenevire sau de-o cinzeacă la crâşmă. Întotdeauna este ceva de făcut. Mai baţi un cui la gard sau la şindrila de pe acoperiş, mai mături frunzele moarte spre platforma de bălegar. Şi acestea se transformă-n îngrăşământ. Sau mai adânceşti un pic rigola drumului să nu intre apa-n casă la o ploicică. Un gospodar se gândeşte la toate iar Dumnezeu îl răsplăteşte cu bunăvoinţa lui. Nu uita că Dumnezeu ajută numai pe cei care se ajută singuri. Fi printre ei şi învaţă-ţi copii să fie de mici gospodari. Munca nu le strică. De la trei anişori o pot ajuta pe mămica.  

Tu, gospodar al satului, ai ce mânca din roadele câmpului şi a orătăniilor de pe lângă casă. Şi fierarul satului care-ţi făcea lopata, sapa sau fierul de plug capătă în schimbul lor de-ale gurii să-şi hrănească familia şi poate purcelul pe care-l ţine şi el pe lângă casă. Dar fierarul s-a mutat la oraş unde foloseşte astăzi tehnică modernă. Ai însă obligaţia să-l hrăneşti şi pe el. Altfel nu capeţi lopata sau fierul de plug fără de care pământul nu se lasă lucrat.  

Azi trăieşti ceva mai bine. Ai curent electric, frigider şi chiar apă curentă. Pentru ca să le obţii trebuie să dai păpică orăşenilor care le produc. Pământul, sărmanul, este acelaşi dar trebuie să hrănească mult mai mulţi oameni.  

Dumnezeu îţi cere să produci mai mult.  

Dar tot numai 2 mâini am. Cu ce Doamne să fac mai mult?  

Da! Dacă lucrezi singur. Dumnezeu ţi-a dat însă vecini care, fiecare are tarlaua lui, undeva risipită pe câmp unde este şi aceea a ta. Pentru ca fiecare să-şi recunoască şi să-şi apere „pământul strămoşesc” aţi lăsat poteci de acces înierbate, pe care pasc caii romilor. Dacă, umăr la umăr, tot satul ar ara holde cât vezi cu ochiul aţi scăpa de aceste poteci buclucaşe iar pământul ar da recolte de zeci de ori mai mari. Cândva, mai ieri, ai lucrat la CAP. A fost muncă în zadar. Dar nu pentru că aţi lucrat împreună ci datorită repartiţiei. Toţi primea-ţi la fel deoarece pământul nu era al vostru. Astăzi adevăraţii gospodari îşi pun parcelele la un loc spre a obţine recolte mari, foarte mari. Dumnezeu doreşte să te asociezi cu vecinii ca să poţi beneficia de toate realizările tehnice de astăzi. În ajutorul dat celor care muncesc Dumnezeu le-a iluminat mintea cum să obţină recolte mai mari. Şi oameni de bine, cu binecuvântarea celui de sus, fac tractoare, semănători şi combine de recoltat. Dar acestea nu pot lucra pe parcela ta. Au nevoie de holde cât vezi cu ochiul, altfel este daraua mai mare ca ocaua. Proprietatea, sfânta proprietate rămasă de la străbuni, rămâne chiar şi în asociere. Fiecare primeşte o parte mai mare sau mai mică din recoltă pe cât măsoară pământul cu care a intrat în asociere. Dumnezeu ar vrea ca tot satul, cu mic cu mare să-şi pună tot avutul funciar la un loc, un fel de moşie ca Nana, dar cu zeci sau sute de proprietari. Un primar ca lumea, în care toţi să aveţi încredere, s-ar putea ocupa de repartiţie exact după actele cadastrale. Din pământul rămas în proprietatea primăriei ar putea fi plătită munca romilor şi a altor contribuitori care nu au pământuri. Impozitul este acelaşi, dar câştigul statului de zeci de ori mai mari precum întreaga recoltă. Tot prin primarul ales pe drept, asociaţii ar putea face dezvoltări precum irigaţii, maşini unelte sau chiar mici unităţi de producţie ca asociaţia să vândă unt în loc de lapte şi şunculiţă în loc de porci. Nu sunt de neglijat dotările de infrastructură precum drumuri, canalizare etc. Dar acest primar ar trebui să fie un bun gospodar localnic cunoscut de toţi nu „membrul PCR trimis de judeţeană”  

Cu pământul în proprietate poţi face ce vrei. Chiar să-l vinzi dacă ai chef să devii muritor de foame undeva prin mahalalele oraşelor. Nu este voia lui Dumnezeu să o faci. Din contră Dumnezeu ar recomanda tuturor şomerilor oraşelor să vină să cultive pământul. Este de lucru căcălău pentru oricine. Totul este ca munca, foarte grea a ţăranului, să-ţi facă plăcere.  

În consecinţă nu huliţi pe Dumnezeu pentru grelele încercări la care vă supune. Este vina voastră nu un capriciu al lui. Minciuna şi trândăvia care s-au generalizat sunt suficiente. Să mulţumim lui Dumnezeu că nu ne dă urgii mai mari, pe care, probabil, le vom cunoaşte pe propria piele dacă nu ne asociem.  

Aşa să-mi ajute Dumnezeu.  

Referinţă Bibliografică:
Cu Dumnezeu înainte. / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1231, Anul IV, 15 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!