Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014        Toate Articolele Autorului

Copii noştri-nvaţă carte
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Copilul nostru-nvaţă carte /Ş-o s-ajungă tare departe / Mama i-a luat meditator / …  

 

Vorbe deşarte. Azi numai statul, guvernul, tanti Katy şi Ponta în multiplele sale preocupări, nu fac pleonasm considerând-ul şef de guvern, se ocupă de „educaţie”.  

Mamele n-au timp de odrasle. Trebuie să facă bani! Taţii nu câştigă suficient  

N-o fi dracu-aşa de negru. Dar cei şapte ani de-acasă au devenit 3 şi chiar 2 dacă pun la socoteală creşa.  

Educaţia maternă, familială, devine educaţie colectivă, depersonalizată.  

Mamele sunt mame, îşi idolatrizează creatura şi pun tot sufletul în cea ce fac pentru progenitură. Educatorul mai va. E preocupat de greve şi venituri. Nicidecum de „educaţia” învăţăceilor săi.  

Ce-i de făcut?  

Am arătat anterior că educaţia începe cu mult înaintea naşterii. Părinţii ar trebuie să-şi controleze activitatea cu cel puţin 3 luni înaintea venirii odraslei pe lume. De la aceea dată fătul din marsupiul matern aude şi simte totul. Dar „educaţia” copilului ar trebui să înceapă cu mult timp înainte. Educaţia mămicii face parte integrală din educaţia fătului apoi a odraslei.  

Dar să lăsăm „strămoşii” şi moştenirile. Nu suntem partid politic să dăm vina noastră oricui din jur, numai să nu „semnăm” pentru ea. Părinţii, vrând nevrând „semnează” educaţia copilului şi „răspund în faţa legii” de ea. Nu este frivola Lege Ponta ci Legea Naturii care învinovăţeşte fără drept de apel părinţii neglijenţi. În joc este viitorul copilului, viitoarea populaţie a urbei şi a globului terestru. Nu este o joacă.  

În educaţie sunt entităţi în care natura ne ajută. Un copilaş învaţă să meargă, dea-buşilea apoi mândru în două picioruşe dolofane fără intervenţia unor dascăli. Dragostea bunicilor poate avea un rol dar insignifiant.  

Spre exemplu Cosimo robotul japonez care poate juca şi fotbal a necesitat zeci de specialişti în mecanică, biologie, fizică şi chiar meteorologie si aproape 10 ani de „studiu” spre a învăţa să-ţi ţină echilibrul pe două picioare. Ţâncul a învăţat mersul în cel mult 3 luni doar cu cunoştinţele acumulate în scurta sa viaţă. Puii tuturor animalelor fac la fel, multe mult mai repede decât puii de om.  

Ce te legi de mers! Mersul nu face parte din educaţie. Mersul este mers şi-atât!  

Da! Şi munca-i muncă şi atât! Ştiu oare părinţii să transmită progeniturii munca şi dorinţa de a muncii fără de care vor „suge” toată viaţă căci nu vor fi capabili să ducă o lingură la gură?  

Munca este deprinsă de copil prin joacă. Bineînţeles că exemplul maturilor din jur constituie o emulaţie bine, sau prost venită. Dacă aţi fi citi Huckleberry Finnscris de Mark Twainaţi fi aflat de „cinstea” atribuirii sarcinii de „vopsitor” al gardului şi „meritele” astfel confirmate. Este interpretarea dată de copil şi un învăţământ pentru părinţi.  

Lenea părinţiilor, chiar justificată de efortul fizic făcut în „orele de muncă” nu este de dorit în educaţie. Un matur nu munceşte „numai” pentru patron, pentru leafa care-i permite să obţină pâinea cea de toate zilele.  

Nu ţi s-a întâmplat ca în plin concediu să gândeşti ceva în genul: „de-aşi începe odată serviciul ca să mă pot odihni şi eu puţin”. Oare ce numeşti odihnă? Cafeluţele şi bârfa de la serviciu? Doar ai ocazii pentru ele, chiar mai abitir, şi-n concediu.  

Un copil neobişnuit cu munca va deveni „o dulce pramatie” la maturitate. Tocmai bun să foloseşti pila şi telefonul pentru un job bine retribuit unde să nu facă nimic. Este „motorul” care împinge înainte capitalismul. Deci tot munceşte „din greu” să împingă la deal capitalismul. Nu-i oare mai logic să facă ceva util încă din copilărie?  

Ordinea şi disciplina sunt primele „munci” ale lui Hercule la îndemâna unui „scutecist” (nu ştiu cum se traduce această sintagmă în epoca pamperşilor).  

A nu face pipi în scutec este un efort pe care vrând nevrând trebuie să-l imprimi copilului. De ce nu-l înveţi mai apoi să-şi facă singur patul, să-şi pună pe raft jucăriile folosite? Vrei ca toată viaţa copilul tău să facă pipi în pantalonaşi purtând „absorbante”? O făceau turcii în Germania ca să câştige un EURO mai mult realizând piese în loc să meargă la toaletă. Dar fiul tău nu este „turc” să facă aşa ceva.  

Nu! O face fiindcă „este” bolnav se justifică câte un părinte. Bolnav eşti tu, părinte iresponsabil! Ar trebui să vizitezi Mărcuţa.  

Deci munca este prima etapă a educaţiei. Muncă prin joacă completată cu ordine şi disciplină. Dă-i timp de joacă. Este şcoala naturii pe care orice pui al faunei o urmează cu premiu şi cununiţă.  

Apropo, îmi revine în minte un film văzut cu mulţi ani în urmă. Un general de divizie ajunge prin ciudate împrejurări să îndeplinească funcţia de educatoare la o mare grădiniţă. I se dau 20 copii pe care urma să-i „educe”. I-au trebuit trei zile să transforme zglobii copii în „ostaşi” disciplinaţi, Consecinţa: la un incendiu al clădirii, în vecinătatea imediată a clasei lor, copii nu au luat-o razna în flăcări ci, după ce au pus în ordine jucăriile, au pornit în marş militar după „educatoarea” lor. Spre bucuria celor din jur care pierduseră speranţa supravieţuirii, grupa a ieşit din culoarul plin de fum cu tot „efectivul” complet. Avantajele disciplinei bine organizate. Este normal că generalul a mai primit o stea şi, spre neplăcerea conducerii grădiniţei, a fost redat regimentului său.  

A doua etapă în „educaţie” (pun în ghilimele sintagma deoarece sensul ei a fost deturnat de politică), nu în învăţământ când ar fi tardiv, este ascultarea.  

Copilul trebuie învăţat să asculte ce spune un vorbitor. Este curios că absolut toţi copii sunt receptivi la „dialogul” cu alţi copii dar în general ignoră cele spuse de maturi. Mama ne spunea poveşti foarte interesante. Dar nu aceste poveşti merită amintirea etapei. După 10 minute de povestire (niciodată povestea nu depăşea acel nivel, noi având 3 respectiv 5 anişori) ne punea să repetăm povestea. Pe amândoi, pe rând, începând întotdeauna cu mine, cel mai mare. Ei bine frăţiorul meu mai mic ne spunea întotdeauna cea mai dulce şi trăsnită povestire. Cică auzită, înţeleasă de el. Abia apoi mama ne spunea „Noapte bună” şi stingea lumina înainte de plecare. Seară de seară timp de 10 ani. Eram deja şcoleri, dar seara ne aştepta o poveste cu caracter istoric, geografic sau ceea ce mai târziu se va numi SF. Nu degeaba mama era nepoata lui Jules Verne. Moştenise talentul lui.  

Această „ascultare” a avut efect benefic asupra mea. Fiind atent la vorbitor înţelegeam nu vorbele tocmai exprimate ci corelarea lor. Pur şi simplu „ghicesc” ce vrea să spună omul, dese ori departe de ceea ce tocmai exprimă.  

Ceea ce este mult mai important este faptul că, pe toată durata şcolarizării adică din prima clasă de liceu până la terminarea facultăţii nu am luat notiţe, în înţelesul corpului didactic. Nicicând nu am notat „ce spune profesorul” în schimb, ascultând-ul, notam ideea principală şi corelarea cu celelalte idei exprimate. Îmi revenea în minte absolut toate cunoştinţele acumulate în timp în legătură cu subiectul şi verificam astfel veridicitatea celor expuse. Este adevărat, citeam în prealabil lecţia care urma să fie predată.  

Am avut dese ori ocazia să corectez exprimări mai puţin corecte ale profesorilor, şi asta nu ca să mă dau mare că aş ştii vre-un amănunt picant. Nu mai zic că plecam de la oră cu lecţia învăţată pe veci fără pic de toceală ulterioară. Numai avantaje, datorate exclusiv poveştilor de seară spuse de mama şi discuţiile urmare a lor.  

Mămici, din inimă vă sugerez. Povestiţi odraslelor orice! Cinci minute cel puţin. Recapitulaţi păţaniile zilei dacă nu vă duce mintea la Feţi frumoşi şi frumoase Ilene. Dar nu uitaţi nicicând să întrebaţi copilul ce a înţeles. Vă va face plăcere imaginaţia copilului care a absorbit în suflet spusele mămicii dragi şi le redă îmbrăcate cu dragostea lui.  

Ar mai fi multe de spus, dar n-au intrat zilele-n sac.  

O zi bună să vă ofere Dumnezeu.  

 

Referinţă Bibliografică:
Copii noştri-nvaţă carte / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1222, Anul IV, 06 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!