Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

Între Dumnezeu şi natură 4
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Zidul  

 

Divinitatea este o insulă topologică. Asta înseamnă un mediu închis, înconjurat de o entitate asemănătoare unui zid cu o bine apărată poartă. Tot restul, spaţiul din afara zidului este lumea, natura inclusiv regatul întunericului, al strălucitorului întunecat Lucifer.  

Cândva raiul, interiorul insulei, cuprindea totul. În acest tot Dumnezeu a creat pământul, cerul şi toate vieţuitoarele. Omul, ultima creaţie, era destinat a-I ţine tovărăşie, o entitate cu care să poată schimba o vorbă, de la care să găsească o apreciere iar la nevoie un ajutor, un sfat, o mângâiere. In acest scop omul a fost dotat cu gândire şi autodeterminare devenind asemănător creatorului său. Însă omul L-a dezamăgit. A căzut în păcat şi a fost alungat.  

Alungat, dar unde?  

Natura creată de Dumnezeu avea de toate. Izvoare limpezi, răcoroase în căldura ambiantă, înconjurate de vegetaţie cu pomi fructiferi între care mişuna celelalte creaţii divine. Dar există totodată înălţimi semeţe lipsite de vegetaţie şi de viaţă. Pe undeva există pustia. Dune de nisip între care numai fiinţe speciale pot să trăiască în arşiţa soarelui alternată de năprasnicul frig al nopţii. Toate acestea sunt creaţii divine şi-şi au rostul lor în natură. Gonind omul păcătos Dumnezeu a izolat în fapt zona cea mai mănoasă printr-un zid nevăzut dar cu atâta mai impenetrant. Şi-a creat o nouă populaţie de îngeri şi Arhangheli cu care s-A înconjurat pe insula bunăstării şi a fericirii veşnice devenită Rai. Unica poartă a fost predată unui vajnic portar.  

Este primul zid care a apărut în natură. I-au urmat multe altele dintre care, selectiv voi aminti câteva.  

Au trecut mii de ani de atunci. Biblia spune de vreo şapte – opt. Sunt ani ai Dumnezeirii nu omeneşti care ar putea număra miliarde.  

Astăzi urmaşii lui Adam numără vreo 6 miliarde de suflete.  

Fiecare dintre noi oamenii veacului 21 se înconjoară de câte un zid dublu. Unul materializat în cărămizile care delimitează cuibul în care ne organizăm viaţa împreună cu familia. Altul, imaterial, care diferenţiază oamenii între ei. Nici nu putem măcar să ştim care este mai important.  

Fiecare om, suflet dacă doriţi a-i spune aşa, este un Ego propriu apărat de un puternic zid. Civilizaţia încearcă, fără succes, să subţieze aceste ziduri înconjurătoare ale Eului. Este bine, este rău, numai Dumnezeu poate spune. Oricum aceste ziduri sunt dăunătoare deoarece creează orgolii.  

Dacă ar fi numai atât!  

Uită-te la lanţul munţilor Carpaţi cu marea lor curbură cu tot. Ei se află cam la jumătatea unui Stat unitar, Stat de drept, Stat creştin, Stat civilizat etc, etc şi aşa mai departe. Ei despart două lumi distincte. Lumea Catolică de lumea Ortodoxă, Occidentul de Orient, munca de cerşetorism.  

Este un puternic zid de care se izbesc în special politicienii.  

Când, după o secetă devastatoare Dumnezeu dă o ploicică aceasta poate fi şi mai devastatoare. Ea cade peste tot. Nu este deranjată de zidurile caselor pe care dese ori le dărâmă. Dar zidul inculturii nu este afectat. Aţi auzit cândva de inundaţii „catastrofale” dincolo de Carpaţi? Hărţile de atenţionare acoperă cum este şi firesc toată ţara, după caz. Munţii au câte două versante care se constituie în bazine de acumulare a apelor pluviale. Peste tot râuri învolburate pot aduce omului mici neplăceri, dar reporterii nu trec niciodată Carpaţii. „Dincolo” este alt tărâm, un fel de tărâm al morţilor în care, uneori, se mai duc şi vii. Reporterii au făcut prostia acum câţiva ani să filmeze şi „catastrofalele” inundaţii din Banat, dincolo de Carpaţi, în zona Catolicismului. Dar nu au găsit feţe îndurerate de „pierderea întregului avut” cântate la un pahar de amărăciune în crâşmă. Au găsit oameni harnici, tot satul muncind cot la cot pentru repararea stricăciunilor cauzate de nepriceperea unui consătean mai puţin prevăzător. Aşa interpretează un om al Occidentului, un creştin Catolic o urgie a naturii. Reporterul a plecat cu coada-ntre picioare căci n-a găsit bocitoarele care să critice, sau să laude (după numărul antenei) Guvernul sau Preşedinţia. Nu degeaba Dumnezeul Catolic propovăduieşte prin slujitorii săi preoţii: „Ajută-te singur ca să te ajute şi Dumnezeu”. Popa Ortodox „le cântă” evlavioşilor: „Dacă munceşti în ziua Domnului ţi se vor usca mâinile!” Şi când este „ziua Domnului”? Păi în fiecare zi în care calendarul înscrie un nume de SFÂNT (CU MAJUSCULE ortodoxe). Curios însă că babele surde au înţeles aceste cuvinte popeşti deşi se impacientează numai cu: „ce frumos a cântat popa” în fiecare DUMINICĂ înscrisă în SFÂNTUL calendar. Nu uitaţi că şi eu am fost botezat, la dorinţa mamei în religia Ortodoxă. Pe atunci parcă eram prea mic să-mi exercit dreptul de autodeterminare!  

Mai există şi alte ziduri care despart omeniri sau caste.  

Un primar oarecare a construit în urbea sa un zid între două etnii. Nu-i frumos, nu-i etic, dar a fost foarte util iar primarul va fi scris cu majuscule în calendarul oraşului.  

Altul din contră. În mijlocul unui cartier orăşenesc în care oamenii mai obişnuiau să-şi întindă rufele pe funie la uscat, a construit din containere, destinate în de obşte organizărilor de şantier, locuinţe pentru etnicii votanţi. A dat din avutul poporului „NUMAI” jumătate din costul normal al unui apartament. Normal pentru coteţele realizate. Votanţii mutaţi în ele au scutit ceilalţi localnici să mai muncească pentru strângerea rufelor uscate. Fericirea unuia – beleaua altuia. O zicala adevăr adevărat.  

Un alt zid important desparte castele sociale. În India acest zid este oficializat cu repercusiuni legale. Dar şi în alte state este acceptat. Ca să explic cum fiinţează acest zid o pildă:  

Domnul Caroly din marele oraş transilvan Târgul Local preia jobul câştigat printr-un concurs sever şi drept. Îşi aduce de acasă un calculator pe care Domnia Sa îl consideră necesar îndeplinirii sarcinilor de serviciu. Ajuns la locul de muncă a cuplat singur singurel cele multicele cabluri fiecare pe priza corespunzătoare. Se pricepea. Alături de el, un electrician specialist IT î-i admira munca, înghiţind în sec.  

După câteva ore, abia instalat în fotoliul aferent funcţiei, vine la domnul director Caroly liderul sindical şi îi şopteşte:  

- Ai rănit grav sufleteşte un bun subaltern al tău. Ar fi bine să fii mai atent.  

- Cu ce am greşit?  

- Ai îndeplinit tu atribuţiile lui de serviciu.  

- Eh ! L-am scutit de o muncă de rutină. Ar trebui să spună mulţumesc.  

- Nu-i chiar aşa! Omul acela trăieşte ca să muncească, cum o faci şi tu. Pentru asta s-a specializat într-un domeniu şi îi face plăcere să-şi îndeplinească toate sarcinile.  

- Înţeleg. În consecinţă …  

- Ai jignit un om fără să-ţi dai seama, Este cazul să-i ceri scuze.  

- De acord.  

- Trimit omul la tine? Merită. Este cel mai bun meseriaş.  

- Da.  

Acest episod se putea produce oriunde în Europa la vest de lanţul carpatic.  

In India un om bine îmbrăcat cu specific local, purtându-şi geamantanul în drum spre aeroport este imediat legitimat de poliţie. Dacă este cetăţean străin este lăsat în plata Dumnezeului său. Dac însă este localnic i se atrage atenţia că încalcă grav o cutumă. Purtarea bagajelor este o cinstită meserie făcută de oameni specializaţi care astfel îşi câştigă traiul. Poţi să obiectezi ceva ?  

In Istambul am avut eu însumi in incident cauzat de zidul interetnic, mai degrabă inter-lingual.  

Eram în drum spre un însemnat muzeu. Tot grupul era înconjurat de o mulţime de tarabagii care ofereau ghiduri turistice. Am pus ochi pe unul, am întrebat cât costă şi am achitat în euro suma cerută luându-mi achiziţia. După câteva clipe mă trezesc tras de mânecă de un turc care spunea ceva în sensul „schimbat euro”. Am înţeles că doreşte să-i vând euro sau ceva în sensul acesta. Nu am putut scăpa de el. Până la urmă am folosit un ton mai ridicat care a atras atenţia ghidului. Acesta, vorbind cu turcul în turca lor vine la mine cu un pumn de mărunţiş spunându-mi. „Este restul la suma dată de Dumneavoastră. Preţul este în moneda locală nu euro” I-am mulţumit ghidului şi l-am rugat să cheme împricinatul căruia i-am oferit banii, pentru cinstea dovedită. A acceptat după ce ghidul i-a tradus spusele mele.  

Ce înseamnă o religie corect implementată. Întâmplător la Mahomedani nu există preoţi ca intermediar între păcătos şi Dumnezeul lui. Alah vede tot şi te iartă dacă repari greşeala făcută. Dar este mai corect să nu o faci.  

Referinţă Bibliografică:
Între Dumnezeu şi natură 4 / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1211, Anul IV, 25 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!