Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

Deja vu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Dacă sintagma din titlu nu vă spune nimic nu-i ceva grav. Totuşi este grupul muzical al lui Serim Francois Mathieu pe care poate îl cunoaşteţi. Dar nu la ei mă refer acum.  

 

În parapsihologie, prin expresia deja vu se înţelege ceva deja văzut în sensul am mai trecut pe aici, reprezentând o amintire a unor locuri pe care nu ai avut niciodată ocazia să le vezi. Parapsihologia explică aceea „amintire” printr-o viaţă anterioară trăită de sufletul care mobilează acum fiinţa ta. De pildă sufletul meu a populat în precedenta viaţă trupul unui călugăr budist Tibetan care trăia în palatul – mânăstire din Lhasa capitala Tibetului. De aceea aş avea, cică, tendinţa de a medita, a filosofa, a căuta esenţa fenomenelor. Cine vrea s-o creadă s-o creadă. N-am nimic împotrivă. Eu sunt însă sceptic.  

Mai degrabă omul se naşte cu o parte din cultura acumulată de părinţii săi transmisă nu prin sânge, telepatie sau genetic ci simplu pe cale vocală. Fătul reţine tot ce aude în perioada cât vegetează în marsupiul matern. Dacă părinţii povestesc, eventual colegilor sau rudelor, călătorii efectuate cu descrieri mai amănunţite, fătul ia notă de ele şi i se grevează adânc în memorie. După naştere îşi aminteşte de ele în anumite împrejurări. Nimic nenatural.  

Bunicii mei, din partea mamei, au avut rude apropiate în Franţa. În unele excursii anuale părinţi mei le vizitau. Concediul şi-l luau după Septembrie când se termina sezonul pe malul mării unde aveau farmacia şi durau cam două luni. Îşi puteau permite luxul înainte de a reîncepe lucrul în farmacia bunicului din Bucureşti.  

O astfel de vizită a avut loc şi puţin înainte de a fi conceput eu. M-am născut în august, în consecinţă am fost conceput prin noiembrie – decembrie. Nu este exclus ca după Crăciun să mai fi continuat povestirile aventuroase din excursie. Era doar descrisă viaţa rudelor bunicii.  

Cu câţiva ani în urmă am vizitat zona respectivă. Un imens baraj energetic închidea un lac la fel de mare. Rudele căutate le-am găsit în cimitir unde le-am aprins o lumânare. Ghidul ne descria, de pe creasta barajului, zonele învecinate. Mi-a atras atenţia o biserică ce se vedea în zare şi, precipitat, fără voie, am exprimat: „Nu era acolo!” Ghidul, urmărindu-mi privirea s-a întors mirat spre mine:”De unde ştiţi? Eu am apucat-o acolo! Dar ştiu că un întreg sat a fost mutat, puţin înainte de război. Barajul s-a construit după. Aţi fost aici înainte de război? Ce vârstă aveaţi atunci?”  

Spre hazul general am răspuns: „Eram în burta mămicii”. Totul a fost luat drept o glumă dar, ghidul, adept al teoriilor parapsihologice m-a luat seara deoparte şi am avut o lungă şi edificatoare discuţie, aşa la o cafeluţă plătită nemţeşte. Am ajuns amândoi la concluzia că este posibil să am amintiri preluate de la părinţi.  

Pe atunci oamenii mai ascultau ce spune co-vorbitorul. Nu ca circarii noştri care vorbesc să se afle-n treabă şi nimeni nu-i ascultă.  

 

Urgenţă medicală  

Un trăsnet în coşul pieptului. O durere violentă care m-a pus la propriu la pământ. Tibi, fiul meu, tocai intrase în camera unde dactilografiam această „operă”. Nu mai reţin ce avea de comunicat. L-am rugat să-mi aducă de la capul patului nitroglicerina. Mi-a adus-o împreună cu un pahar de apă, apoi a dat telefon la 112 că aşa se procedează. Între timp m-am întins pe pat iar nitroglicerina în loc să provoace explozia mi-a domolit durerea care acum nu mă mai deranja. Mi-am luat tensiunea. Cam măricică -24- Obişnuit aveam 18 încă din studenţie. Acum am 80 aniţori şi mă ţine Dumnezeu.  

După 3 ore bune hop şi ambulanţa cu toate sirenele urlând. Tibi se repede să apere noii veniţi de fiorosul Ham-Ham, un prichindel foarte zgomotos. Intră 2 persoane cu un ditamai colet în braţe. Tiibi le spusese la telefon că ar fi vorba de inimă şi au adus „ultima realizare tehnică” un aparat electronic de măsurat tensiunea, cam de-o tonă. Suntem doar în 2014. În timp ce unul tot trebăluia la aparat celălalt îmi pune brăţara la „plica cotului” şi mă întrebă unde mă doare. I-am indicat un loc, undeva în coşul pieptului. Sobru constată: „Nu acolo-i inima!”.  

Încălzit, pe cale a exploda din nou, i-am spus că, nefiind medic, pot spune precis doar unde nu pot fi durerile cauzate de „anghină pectorală”. „Unde?” răsună o întrebare şugubeaţă. „În ARLUS” răspund eu. Amândoi se uită mirat la mine. Erau tineri, n-aveau de unde ştii. Le-am precizat: „Asociaţia Română de Strângere a Legăturilor cu Uniunea Sovietică”. O întrebare mută se citea pe toată atitudinea lor. Între timp ditamai aparatul începuse să zbârnâie şi simţeam umflarea brăţării. Le-am răspuns: „Zăroni susţinea că pe acolo iese mâncarea mistuită în stomac” Începuseră să râdă fără măcar să-i gâdil când amândoi s-au îngălbenit . Citiseră 24 pe aparat. Abia atunci au devenit medici!  

Nu aveau nitroglicerină la ei şi, teoretic, nu puteam fi transportat. Veniseră doar la un cardiac! Dintr-odată grijulii mă întreabă când am mai avut o tensiune atât de ridicată. „acum 3 ore, când v-am chemat!” a fost răspunsul meu.  

Erau frământaţi. Evident dădeau din colţ în colţ.  

- Aţi fost cândva la un cardiolog?  

- Sunt abonat. Merg odată la trei luni.  

- Şi ?  

- Am luat deîndată o nitroglicerină iar durerea s-a ameliorat imediat.  

- Vi s-au prescris şi alte medicamente ?  

- Bineînţeles. Dau aproape toată pensia pe ele.  

- Nu vi se dau reţete gratuite?  

- Este mai ieftin să cumpăr medicamentele!  

Nu au plecat înainte de a-mi da o căruţă plină de „sfaturi folositoare”  

Bineînţeles că nu am plătit vizita. Nici nu s-ar fi putut aştepta. Eu novicele am tratat boala mi corect decât ei specialiştii.  

Ce să-i faci dacă ţara nare bani!  

 

Şi ce are aceasta cu titlul eseului?  

Nu ştiu! O fi el cauza atacului? Răzbunarea Parapsihologiei, a sufletelor rătăcitoare? Vai Doamne iartă-mă. M-ai atenţionat că nu merit paradisul?  

Oricum, s-a produs acum, în timp ce-l scriam.  

 

Notă:  

Zăroni a fost echivalentul domnului prim-vicepreşedinte al guvernului Dragnea şi totodată Ministrul Agriculturii. Ţăran, nu chiar sărac, Zăroni a fost administrator al moşiei din Deva a tovarăşului Petru Groza şeful primului guvern de largă concentrare democratică care a inventat 6 Martie. Se zice despre Zăroni că ar fi colecţionat toate bancurile făcute pe marginea „culturii” sale. Mai ceva ca primarul!  

Un tren pleacă din Gara de Nord spre Deva – Arad. Vagonul restaurant deschidea doar la Ploieşti unde s-a umplut ochi. La cafeluţă au început bancurile, pe şoptite. După hohotele de râs la diferite mese bacurile s-au amplificat şi tot vagonul era plin de veselie. Deodată un bătrânel se ridică de la locul său şi, în dreptul ultimului povestitor, spune „te rog repetă” Avea un carneţel în mână. Tot vagonul a încremenit. L-au recunoscut pe Zăroni şi toate bancurile erau despre el. Securitatea începuse să fie temută.  

Zăroni, care nu era deloc prost şi avea umorul sănătos al ţăranului ardelean şi-a dat imediat seama de panica creată. După ce a început să râdă a spus jovial; „Încă nu-l auzisem. Doream doar să-l notez. Acum însă vă voi spune eu bancuri cu Zăroni”  

Abia la Teiuşi, unde rămânea vagonul s-a spart gaşca.  

Nu garantez că nu-i banc. Numele le găsiţi în Wiki.  

 

Referinţă Bibliografică:
Deja vu / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1209, Anul IV, 23 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!