Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

Colaboraţionismul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

S-au schimbat vremurile. Cândva trăiam într-un iad al unei ideologii retrograde, comunismul, conduşi de dictatori care făceau totul pentru … ... ţară!  

 

Am urmărit acum, în Sâmbăta mare, o emisiune televizată care analiza viaţa şi opera unui stâlp al literaturii şi filosofiei româneşti Zoe Dumitrescu Buşulenga (n. 20 august 1920, Bucureşti - d. 5 mai 2006, Mănăstirea Văratec, Neamţ) care a fost o personalitate a culturii române, cu o prolifică activitate de cercetător, critic şi istoric literar, eseist, filozof al culturii, pedagog român şi politician comunist. Zoe Dumitrescu Buşulenga a fost membră CC al PCR în perioada 1969 -1974 şi membru al Partidului Comunist Român din anul 1966.”  

Ca şi în citatul de mai sus din Wikipedia, una din cele patru persoane comentatoare, profesor universitar de renume astăzi, deşi admira valoarea operei distinsei doamne Zoe Dumitrescu Buşulenga o critica severe pentru …. colaboraţionism!  

Episodul, numit de mine „perlă de mas media” prin contradicţia a ceea ce reporterul gândeşte (admit prezumţia de nevinovăţie) şi ceea ce spune, îmi reaminteşte de clonul doamne „Ecaterina Andronescu (n. 7 aprilie 1948, Malovăţ, judeţul Mehedinţi) este un politician român, membru al Partidul Social Democrat, preşedinte al Senatului Universităţii Politehnica din Bucureşti. În 2004 ea devenea rectorul Universităţii Politehnica din Bucureşti. Tot în anul 2004 a fost aleasă preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor din România. În anul 2008 a fost reconfirmată pentru un nou mandat de patru ani în fruntea Consiliului Naţional al Rectorilorîn persoana doamnei „Susănica Gâdea, mai cunoscută sub numele de Suzana Gădea, (n. 29 septembrie 1919, Întorsura Buzăului,judeţul Covasna - d. 25 august 1996, Bucureşti) a fost un inginer chimist - metalurgist, om politic comunist şi ministru român, membru marcant al regimului Ceauşescu intre 1976-1989. A fost aleasă în anul 1974 ca membru corespondent al Academiei Române. A fost exclusă din Academia Română în 1989. A fost decorată cu Ordinul Muncii, clasa a III-a şi a II-a; Ordinul Steaua RPR; Ordinul Tudor Vladimirescu.” Citatele sunt din Wikipedia. Vă rog să vă daţi osteneala a citi aceste citate. Merită!  

Susana Gădea nu era numai politician, chiar ministru (întâmplător tot la învăţământ ca şi clonul). Conducea personal lucrările de cercetare duse de Politehnica Bucureşti la laboratoarele metalurgice din Polizu. Era sef de catedră şi dotat pedagog. Am avut cinstea de a-i fi student şi o cunosc bine deoarece am participat direct la lucrările de cercetare pe care le efectua.  

Între cele două persoane o diferenţă ca-ntre cer şi pământ.  

A doua perfect pedagog, politician numai spre a-şi putea urmării eficient lucrările ştiinţifice.  

Prima perfect politician, pedagog de ocazie pe structură politică. Nu este deloc de criticat pentru că depune eforturi în propagarea simţămintelor politice. Dar ce caută în educaţie?  

Dar nu aceasta este problema.  

 

În perioada interbelică cultura cultiva frumosul. „Artele frumoase” ar spune francezul pe româneşte. În literatură mulţi scriitori înşirau cuvinte frumoase „ce din coadă vor să sune” citând pe Eminescu. Poate unele opere, precum fabulele şi nu numai, urmăreau o concluzie îndemnând spre o viaţă mai etică. Însă principial erau închinate esteticii. În perioada comunistă cultura urmărea un înţeles mobilizator. „Artă cu tendinţă” cum se pronunţa Academia Română de pe atunci”.  

Literatura se dezvolta pe două direcţii.  

Unii, majoritatea, ridicau ode muncii. Ceea ce nu este deloc rău. Munca era însă legată de giganţii industrial cu mii de locuri de muncă în dauna productivităţii. Vrând nevrând acele opere se terminau cu elogii aduse „partidului şi iubitului său conducător”. Era o consecinţă firească a limbajului de lemn care se folosea atunci. Un Sadoveanu şi mulţi alţii sunt şi astăzi citiţi cu plăcere.  

O altă parte critica fărădelegea. Securitatea nu putea fi atacată direct de pana scriitorilor, era prea periculos şo, în special, nu trecea de cenzură. Astfel întregi opere literare, chiar de valoare, au folosit zeci de subterfugii pentru a păstra posterităţii crimele umanitare făcute se linguşitorii cu înalte funcţii din partid sau organele publice de represiune Ea se constituie în ceea ce astăzi este numită „rezistenţa prin cultură” Academia (citeşte organele de cenzură) le accepta deoarece aveau o tentă a „tendinţei” în artă.  

Dar cum vreţi ca un scriitor, un filosof sau alt tip de om al literelor sau ştiinţei să-şi poată publica sau preda de la catedre academice materia fără să participe la viaţa politică?  

Cu cât funcţia politică era mai înaltă îşi permitea să fie mai caustic în operele sale. Este cazul doamnei Zoe Buşulenga care, spre a avea mână liberă ca să-şi desfăşoare munca s-a didactică şi ştiinţifică s-a „înfrăţit cu dracul”. Nu este uşor să convingi prostul care aruncă-n baltă piatra. Dar literatura română a avut de câştigat prin participarea unui adevărat om la şedinţele Comitetului Central.  

Păcat că astăzi nu învăţăm din greşelile trecutului. Din contră. Pretextând „bunăstarea poporului” târâm întreaga ţară din „bine în mai bine” (citeşte din lac în puţ)  

 
Referinţă Bibliografică:
Colaboraţionismul / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1205, Anul IV, 19 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!