Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

Nana
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Nana

Nana este numele unei comune. Un nenorocit sat situat în Bărăgan, fostul grânar al Europei în „trista” perioadă a monarhiei interbelice.  

Nana a deschis zilele acestea o nouă filă de istorie. Epoca urii parlamentare.  

Două persoane simandicoase şi-au dat arama pe faţă şi au antrenat în disputa lor întregul parlament cu camera bicamerală cu tot.  

Despre ce poate fi vorba? Numai câteva hectare de pământ arabil.  

Ce se înţelege prin <un hectar de pământ arabil>? Păi cam atât este necesar ca să creşti o vacă. Dar ce este aia <o vacă>? Păi câţiva litri de lapte, mai precis, în 200 zile pe an o vacă autohtonă poate da circa o tonă de lapte care, vândută pe piaţă ar aduce 500 lei. Pentru ca o familie de ţărani să poată trăi omeneşte necesită cel puţin 2 hectare ca să întreţină o vacă, in porc câteva găini pe lângă grădina de legume care asigură variaţia alimentară.  

Rezultă că pământul agricol nu are nici o valoare. Nu ca pădurile care dau pro hectar mult mai mult lemn direct valorificabil ca materie primă.  

Chiar aşa să fie oare? Mănoasele noastre holde nu pot hrănii nici măcar ţăranii car îl lucrează? Sigur că da. CAP-urile vechiului regim au dovedit-o. D-aia au dat faliment lamentabil.  

Pe vremea împuşcatului tot pământul ţării era al tuturor. Al întregului popor. Pământul era gestionat de primari, muncitori „culţi” de la oraş, care veneau să îndrume ţăranul cum să respire căci altceva nu ştiau nici ei. Ţăranii munceau pământul pe care cândva îl aveau în stăpânire, în parte. Adică la recoltare primeau ceva, cam 10 % din puţinul recoltat, din care trebuiau să chivernisească traiul pe întregul an. Este şi normal că ţăranul din fostele ţări româneşti să aibă aversiune împotriva lucrării pământului în comun, cot la cot. Transilvănenii erau obişnuiţi de veacuri să se întovărăşească spre a lucra mai eficient pământul. Chiar şi CAP-urile Transilvaniei erau mai productive cu toate că pământul este arid, incomparabil cu cernoziom-ul din Bărăgan. Dacă Transilvania nu ar fi contribuit la producţia agricolă tot muncitorul înalt calificat politic de către Partid ar fi murit de foame.  

Începutul epocii de tranziţie în care mai trăim şi astăzi a moştenit întreaga ţărănime în calitate de muncitor agricol, muritor de foame. Din pământul gestionat de primării au fost împroprietăriţi ţăranii cu suprafeţe necesare unei gospodării de subzistenţă. Două hectare, nu mai mult. Aderenţii noilor PARTIDE LA PUTERE au primit mai mult. Mai mult chiar ca pământul de care au fost expropriaţi. Mici matrapazlâcuri locale pentru obţinere de voturi.  

Cum era de aşteptat pământul nu este rentabil. Este adevărat că ţăranii nu mai mureau de foame dar munceau zi şi noapte spre a avea cu ce îmbrăca şi învăţa copii că doar „educaţia” este, sau ar trebui să fie, gratuită. Şi de această dată Ardelenii şi Bănăţenii întovărăşiţi au pus tarlalele la un loc, le-au irigat, au prelucrat produsele recoltate şi au dobândit mici averi personale.  

Deci se poate! Pământul grijit dă roade. Dar nu pe suprafeţe mici. Există şi în Muntenia, fosta Ţara românească, întreprinderi agricole care sunt mai mult decât rentabile.  

Un politican de vază, sesizând efectul obţinut din concentrarea unei suprafeţe mai mari de teren care să permită investiţii în irigare ameliorare şi prelucrare a materiei prime şi-a încropit o moşioară de 300 hectare. Suprafaţa este practic la limita necesară unei agriculturi mecanizate. Terenul nu mai era în stăpânirea primăriilor ci a zeci de mici proprietari care abia obţineau cele necesare unui trai decent de pe ele.  

De colectare parcelelor în vederea concentrării sa ocupat, cum este şi normal, un intermediar. Ceea ce nu este normal, intermediarul năzuia la beneficii româneşti ceea ce a dus la un preţ final al moşiei atât de mare încât o întreagă ţară, prin politicienii ei, s-a revoltat. Oricum 10 milioane euro pare mult pentru numai 300 hectare. Dar aceste 10 milioane se pot amortiza în câţiva ani dacă faci o agricultură eficientă.  

Culmea este alta. Comisia parlamentară care se ocupă de”legalitatea cumpărării moşiei Nana” a dat peste mici matrapazlâcuri locale făcute de primari care oricum nu aveau capacitatea să valorifice pământurile aflate în gestiune şi ţineau să scape de împovărătoarea sarcină. A fost găsit ceva palpabil, o crimă politică, dar care nu împovăra cumpărătorul persoană de vază, ci nişte bieţi primari care şi-au făcut la timp oportun datoria aşa cu i-a dus capul sau politica de partid. Nu au nici o vină sărmanii.  

Să reţinem însă că dorinţa ţăranului român imortalizată de poetul Cojbuc în „Noi vrem pământ” este o ironie a sorţii. Fragmentarea în mici proprietăţi fără asocierea proprietarilor în vederea rentabilizării este o crimă împotriva omenirii. Omenirea necesită fiecare bob de grâu iar numărul acestora recoltat scade odată cu micşorarea tarlalei prelucrate.  

Ar trebui ca statul să ia măsuri drastice, nu împotriva unui cumpărător de moşii ci, împotriva micilor proprietari care nu se asociază. Nu ne mai permitem astăzi economii de subzistenţă cu ţărani muritori de foame chiar dacă voturile lor pot fi mai uşor cumpărate.  

Să mulţumim "Comisiei Parlamentare Nana" şi iniţiatorului ei deoarece atrage serios atenţia asupra necesităţii asocierii micilor producători agricoli în unităţi rentabile. Dacă primăriile mai deşin terenuri comasabile să le arendeze deîndată deoarece este o crimă să le ţii părloage chiar dacă amimalele votanţilor le mai pasc.  

Referinţă Bibliografică:
Nana / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1197, Anul IV, 11 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!