Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Emil Wagner         Publicat în: Ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

Istorii controversate
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Sferele din Năvodari  

Năvodari este un port industrial la Marea Neagră în vecinătatea staţiunii Mamaia.  

România, deşi un important producător de gaze în Europa, chimiza această importantă materie primă din care se fabrica între altele naylon-ul pentru ciorapii cucoanelor. Ţara se afla în „lagărul comunist” sub tutela îndrăgitei Uniuni Sovietice şi ea producătoare de gaze. Dar tratatele economice între ţările prietene din lagărul socialist nu au repartizat României nici un strop de gaze. Necesarul masiv de gaze, materie primă pentru industrie, urma deci să vină pe mare până la Năvodari unde era transformat în produse finite. O soluţie mai ieftină decât o conductă până la Mediaş centrul de greutate al gazului românesc. De fapt consumul de gaze depăşea producţia astfel încât industrializarea gazului natural ar fi făcut o gaură sensibilă în alimentare populaţiei, şi aşa raţionată.  

Gestionarea gazelor în această situaţie era tutelată de 2 ministere. Ministerul Energie drept mânuitor al resurselor energetice şi Ministerul Chimiei în calitate de consumator. Fiecare din aceste ministere trata gazul diferit. Ministerul Energiei, conservator în principiile de mânuire a gazului, nu a fost niciodată pus în situaţia să înmagazineze gazele pentru o folosire ulterioară. Ministerul chimiei cumpărase pe valută grea odată cu tehnologia de fabricare a maselor plastice şi tehnica de manipulare a materiilor prime. În speţă se foloseau, pentru descărcarea, păstrare apoi preluarea în producţie două variante. Nu intru în amănunte ci vom recapitula: varianta 1 a Ministerului Energiei, mai ieftină şi varianta 2 a Ministerului Chimiei mai eficientă. Iubitul tovarăş conducător suprem şi al economiei a aprobat prin decret varianta 1 pe care ministrul chimiei a contestat-o.  

Contestarea unei decizii a iubitului tovarăş era ceva de neînchipuit. Nu exista nici un precedent. Contestatorul putea să-şi piardă uşor nu numai funcţia ci şi capul. La propriu deoarece astfel de crime erau pedepsite cu moartea. Vă puteţi închipui ce vâlvă a făcut, Doar printre specialişti deoarece nu era cazul să se publice în Scânteia un astfel de afront adus iubitului tovarăş.  

Consiliile de miniştri conduse de iubitul tovarăş şi „scorpia” tovarăşa lui de viaţă, se ţineau în clădirea CC din piaţa palatului. Era o sală asemănătoare celei din palatul Victoria dar, în spatele fiecărui scaun destinat miniştrilor (mult mai puţini la număr ca cei de astăzi) era o mică încăpere separată de scaunul ministrului printr-o draperie grea de pluş. La fiecare perdea străjuia câte un înalt ofiţer de securitate (de peste 1,80 m) care mijlocea transferul biletelor dintre ministru şi consilierii săi aflaţi în cămăruţă.  

La şedinţa de conciliere iubitul tovarăş a venit singur, ea fiind ocupată cu altceva.  

Eu mă aflam cu mai mulţi colegi în aceea cămăruţă astfel că am auzit cu propriile urechi desfăşurarea şedinţei care a decurs cam astfel:  

- Cum îţi permiţi să conteşti decizia mea?  

- Tovarăşe Preşedinte aţi fost indus în eroare!  

- Explică!  

A urmat un spici de mai multe minute timp în care ministrul chimiei arăta cu degetul ministrul energiei, cu care era de fapt bun prieten. În zona celui din urmă un intens schimb de bilete cu consilierii. Tovarăşul, care la început se foia nervos tocând masa cu un obiect contondent în ritm muzical se pare că se liniştea pe măsura discursului. Oricum din acel discurs era evident că nu i se face nici cel mai mic reproş. Atotştiutorul putea fi liniştit. Discursul se ţinea la nivel academic, mai mult pentru miniştrii participanţi, dar cu grijă să nu lezeze amoruri proprii. Cu toată politica dură care i-a adus la putere majoritatea miniştrilor erau, din punct de vedere teoretic, stăpâni pe domeniile pe care le coordonau şi puteau cântări personal o explicaţie documentată. Până şi refractarul ministru al energiei a înţeles că eficienţa nu venea din costul mai mare sau mai mic al utilajelor folosite ci a consumurilor specifice pe care le ocazionau.  

Întrebat direct, dar pe un ton foarte împăciuitor, ministrul energiei a sus:  

- Florescu are dreptate. Şi eu am fost dus în eroare.  

Consecinţa: a fost aprobată varianta imenselor sfere unde gazul se depozitează lichefiat aşa cum se află în rezervoarele vaporului. Sferele mai erau vizibile la începutul revoluţiei. Azi nu mai industrializăm nimic. Totul se vinde ieftin ca materie primă. Dar nu ne vindem ţara!  

Referinţă Bibliografică:
Istorii controversate / Emil Wagner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1194, Anul IV, 08 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Emil Wagner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!