Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Mirela Borchin         Publicat în: Ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Emil
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Am auzit nu de puţine ori în filme sau am citit în cărţi enunţuri rogative precum „Dă-mi voie să te iubesc”, „Dă-mi voie să-ţi fiu înger păzitor”... Rugăminţi inutile, căci nimeni nu poate bloca dreptul cuiva de a-l iubi până la a-şi da viaţa pentru el pe cel pentru care îşi simte inima pe jar.  

Corina şi Emil au fost căsătoriţi douăzeci de ani. Au avut şi un copil împreună, un băieţel care a murit în ziua în care s-a născut. O zi de 13. I-a bulversat această dramă. La care au reacţionat diferit. Corina s-a ferecat în durerea ei. Emil a avut o aventură. Pentru sufletul delicat şi chinuit al soţiei sale, asta a fost de neîndurat. Au divorţat. Când ea a ajuns acasă de la Tribunal în ziua când s-a pronunţat divorţul, l-a găsit în faţa uşii aşteptând-o. Nu l-a putut primi înăuntru căci era însoţită de viitorul ei soţ. Peste un sfert de oră a sunat telefonul. Era Emil. Voia să ştie cum a suportat ea sentinţa.  

- Foarte bine, i-a răspuns, peste două săptămâni mă mărit cu Bogdan...  

- În fiecare zi te voi căuta. E dreptul meu: eşti viaţa mea.  

S-a „duelat” vreo şapte ani pentru a face ca de acest drept al său să ştie toată lumea. Ca umbra îngerului păzitor era mereu acolo unde Corina făcea următorul pas. Ca să o susţină. Ca să o salveze. Ca să se salveze. De pildă, în 1990, Corina şi Bogdan au deschis o editură. Emil a venit cu volumul său romantic de versuri: „Iubire şi otravă”. Tirajul enorm s-a vândut cât ai clipi. Patronii s-au făcut cu bani şi chiar Emil şi-a putut cumpăra o garsonieră. Era încă tânăr, frumos, plin de umor. Roiau femeile în jurul lui. Iar el se „ascundea” în editură. De la prima oră până la ultima îşi găsea ceva de lucru, interpunându-se între Corina şi Bogdan. Până când Bogdan n-a mai rezistat. A plecat literalmente în lume.  

- Corina, dar unde e soţul tău? Mi se părea atât de ciudat să o ştiu căsătorită cu altul şi să o văd întotdeauna cu Emil.  

- Chiar nu ştiu. O dată, de două ori pe an mă sună şi mă invită să merg cu el în vacanţă: la Sibiu, la mare, în străinătate... Când vreau să intru în amănunte, îmi zice „Ne mai auzim noi” şi închide. E atâta amărăciune şi nedumerire în ea, încât nu mai învârt cuţitul în rană.  

L-am întrebat altcândva pe Emil:  

- Dumneavoastră nu v-aţi recăsătorit, maestre?  

- Eu i-am dat numele meu Corinei. Nu mai am ce da unei alte femei.  

 

Altfel era curtenitor, ştia să facă orice femeie să se simtă bine în preajma lui. Făcea complimente inedite spontan, cu umorul lui atât de firesc.  

- Nu pot să-mi fac singură reclamă, nu pot să spun eu lumii cât sunt de frumoasă, zicea Coleta de Sabata.  

- Dar pot să spun eu!!! se oferi Emil, spre hazul tuturor.  

Îi corectam manuscrisele şi el mi-era recunoscător. Îl bănuiam chiar de foarte multă simpatie. Vorbea ca un actor, afectând, mimând, astfel încât aveai numai surprize din partea lui.  

- De ce îmi spuneţi maestre? Nu cumva pentru că sunt bătrân...  

- Nu, nu, nu... râd eu şi am pornirea să-l iau în braţe, dar el mă blochează fin şi îşi citeşte madrigalul pe care l-a scris anume pentru mine la lansarea cărţii „Vademecum în lingvistică”:  

 

„VADE MECUM! îmi şopti  

Mirela misterioasă.  

Eu m-aş duce, că nu-s prost,  

Dar nu ştiu: soţul ei mă lasă?!”  

Mă prinsese în capcană spre deliciul unui amfiteatru întreg de profesori şi studenţi care în secunda următoare râdeau la unison. Nimeni nu se putea supăra pe Emil. El făcea poante doar de dragul poantei. Aştepta să râdem noi. Abia într-un târziu zâmbea şi el, ca un actor fin de comedie. Se amuza de orice, de oricine, dar nu dădea cu barda. Îi punea pe fugă doar pe cei ce ar fi atentat în vreun fel la Corina. Era mereu cu ochii pe ea, ca un bodyguard pe viaţă şi pe moarte.  

În fiecare an, în 19 septembrie, de ziua lui, îşi lansa câte un volum de poezie, de satiră sau de proză scurtă. I le corectam şi-apoi mai şi spuneam „două vorbe” despre ele, aşa cum mă ruga el, cu un amestec politicos de modestie şi sfială, care-l făcea imposibil de refuzat. Anul trecut a împlinit 75 de ani. Şi-a intitulat, mucalit, cartea „M-am îndrăgostit de Mona Lisa”..., în conformitate cu vârsta. Corina i-a comandat un tort imens pe care era desenată o siluetă de femeie ce simboliza zodia Fecioarei. Ne-am strâns în jurul tortului să îl vedem cum suflă în lumânări, ca să se ducă-n vânt cei 75 de ani pe care i-a avut. Prietenul său Neguţ îl opreşte:  

- Recunoşti că toată viaţa ta ai iubit-o numai şi numai pe Corina?  

- DA! A strigat cu toată convingerea din puterile-i sleite. Toată lumea a aplaudat de emoţie. Ca în faţa unui legământ profan, dar de o intensitate incomensurabilă.  

La început de decembrie, aveam un curs de Lingvistică la anul I. Amfiteatrul plin. Îmi sună telefonul. Îl închid instinctiv. Sună din nou. Îl închid iar. Primesc un mesaj. Mă uit discret. Era de la Corina: „Emil s-a stins...” Mă împleticesc. Mă sprijin de tablă. Şi continui din inerţie să predau Noam Chomsky, transformaţionalismul... printre lacrimi.  

Ies din amfiteatru fugind. O sun pe Corina:  

- Ce pot să fac eu?  

- Să vorbeşti la înmormântare.  

- Eu?!  

- Numai tu...  

Aş vrea să pot refuza. Nu pot. Trebuie să îi arăt Corinei că sunt acolo, cu ei. Într-o durere fără niciun epitet.  

- Ştii ce am aflat, Mirela? Că Emil a fost căsătorit.  

- Nu... Da de unde! Mi-a spus mie că nu. Că ţi-a dat ţie numele lui şi că nu mai avea ce să dea unei alte femei.  

- Acum, după moarte, am aflat că era căsătorit cu cea pe care o credeam îngrijitoarea sa. E adevărat că pe ea o cheamă Suciu. Nu i-a dat şi numele...  

Sunt şocată, dar din fericire, îmi amintesc ce zicea bunica: viaţa e atât de complicată şi cărările ei atât de întortocheate, încât uneori n-ai cum să înţelegi de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă.  

- Cine ştie de ce o fi făcut asta, cine ştie cu ce îl avea la mână. Nu-l condamna. Doar ştii cât te-a iubit...  

- De multe ori am fost nemulţumită de cum îl îngrijea şi îi ceream s-o dea afară şi să angajeze alta. Spune tu ce ironie...  

Stomacul mi se întoarce pe dos ca o maşină de spălat în funcţiune. În cine mai putem avea încredere, dacă nici măcar un înger păzitor nu e sincer cu noi?  

/ Ştii ce, Corina? Dacă nu ţi-a spus înseamnă că nu a fost deloc mândru de asta... Te-a iubit ca pe-o zeiţă. A trăit numai pentru tine... În viaţa voastră e material de un roman. Poate chiar am să-l scriu odată...  

Referinţă Bibliografică:
Emil / Mirela Borchin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1059, Anul III, 24 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mirela Borchin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mirela Borchin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!