Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Accente > Mobil |   


Autor: Boris Mehr         Publicat în: Ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Emil Cioran
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Emil Cioran - o oglindă a epocii 
  
Emil Cioran s-a născut la 8 aprilie 1911, la Răşinari-Sibiu, tatăl său fiind preot ortodox , mama , fiica unui nobil ardelean. La vârsta de 17 ani începe să studieze la Universitatea din Bucureşti, era un tânăr foarte dotat, a fost coleg cu C.Noica şi student al lui Tudor Vianu, Nae Ionescu. Cunoştea bine germana, i-a citit în original pe Kant, Schopenhauer, Nietzsche, care i-au fost modele. Pe parcurs a învăţat şi limba franceză, limbă în care avea să se afirme ca unul dintre cei mai subtili scriitori francezi, cum a afirmat un critic în perioada finală a vieţii lui Cioran. În 1934 a publicat „Pe culmile disperării”, care i-a definit şi profilul. Cioran a fost un pesimist în scris, un mare iubitor de cunoaştere şi de prieteni, în viaţă. Cartea a fost premiată, apoi au mai apărut „ Cartea amăgirilor”, „Schimbarea la faţă a României”, „Lacrimi şi sfinţi”. În 1937 pleacă în Franţa, ca bursier al Institului Francez din Bucureşti. Revenit în 1940, în România, se întoarce în acelaşi an în Franţa unde avea să-şi petreacă tot restul vieţii. A murit la 20 iunie 1995, fiind bolnav de Alzheimer. Din 1947, începe să se afirme ca scriitor francez, publică prima sa lucrare în franceză, pe care o rescrie în 1949. trebuie spus că stilul lui Cioran este aforistic, el este foarte concis în ceea ce exprimă, paradoxal în modul de a gândi, ceea ce face farmecul operei sale destul de restrânse. Până în 1987 publică o serie de cărţi ăn franceză, este apreciat şi primeşte elogii din partea unor prestigioşi intelectuali francezi. A locuit în Cartierul Latin, a fost prieten cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Samuel Beckett, henri Michaux, Noica, ş.a.A întreşinut o vastă experienţă, preferând adesea acest mod de comunicare, în locul discuţiilor, dar a fost şi un strălucit interlocutor.”Am fost secrfetarul senzaţiilor mele, n-am inventat nimic”, scria Cioran. Principalele sale lecturi de studiu au fost cărţile lui Nietzsche, Kiekegaard, Şestov (admirat, în interbelic şi de Fundoianu) , Eccleziastul, Cartea lui Iov (conform propriilor mărturii). Sanda Stolojan, prietenă cu acest modest locuitor din Cartierul Latin, care nu a ocupat nicăieri o catedră, nu a avut un loc de muncă , s-a ocupat şi de moşţtenirea lui Cioran. Deşi făcea elogiul suferinţei, deşi era un permanent neliniştit, ironia, verva nu l-au părăsit până în ultimii ani ai vieţii destul de lungi pentru un om obsedat, totuşi de ideea extincţiei, a sfârşitului. Ţi-a renegat şi credinţa în Dumnezeu, deşi era fiu de preot, ceea ce a supărat foarte mulgt familia. În anii dinaintea plecării în Franţa a fost un admirator al dictaturilor de dreapta din Italia, Germania .nazistă, a participat la unele acţiuni ale Legiunii, l-a admirat pe profesorul Nae Ionescu. Dar, simptomatic, el nu s-a orientat spre cultura germană şi nici nu a avut de gând să studieze, să se afirme în Germania. Atracţia spre Franţa a fost mai puternică, iar după război şi-a exprimat regretul pentru ataşamentul la ideile nedemocratice, antiumaniste ale fascismului european, autohton, românesc. Desigur, a fost şi un adversar al totalitarismului comunist, iar faţă de evrei nu a avut o atitudine obtuză, la fel ca şi Nietysche, idolul său, iar Şestov, un filosof de la care a învăţat multe era evreu din Rusia. Spre deosebire de Mircea Eliade , Cioran s-a dezis total de legionarism., iar la ultima întâlnire cu Alexandru Mirodan, venit să-l viziteze la Paris, i-a spus cu un profund regret faţă de „păcatele” tinereţii- „Eu nu sunt antisemit”, ceea ce şi este adevărat. Fascinante sunt lecturile din „Manual de descompunere”, „Ispita de a exista”, „ Căderea în timp”, „Demiurgul cel rău”, „ Despre neajunsul de a te naşte”, „Exerciţii de admiraţie” , „Mărturisiri şi anateme”, eseuri traduse exemplar de Modest Morariu(Ed. Cartea Românească – 1988) . „Silogismele amărăciunii” au fost traduse de Nicolae Bârna (Ed. Humanitas -1992). Cioran a fost un stilist strălucit nu numai în franceză, vom cita din „Lacrimi şi sfinţi”, ultima sa carte scrisă în limba română, în 1937 – „ Î ncercat-am să înţeleg de unde vin lacrimile şi m-am oprit la sfinţi. Să fie şi ei responsabili de strălucirea lor amară?”. Înainte de a încheia vom delecta cititorul cu scurte citate din „spusele” lui Cioran, un mare spirit al secolului XX- „ În mila pentru aproapele, ne iubim propria suferinţă ... Mai bine în mocirlă decât pe piedestal ... Universul este o autosugestie a inimii...După anumite nopţi ar trebui să ne schimbăm numele... Conştiinţa a făcut din animal om şi din om, demon, dar n-a făcut pe nimeni Dumnezeu...Viaţa este o seride virginităţi pierdute ... 
  
Eu nu am idei, am obsesii. Idei poate să aibă oricine, nimeni nu s-a prăbuşit din cauza ideilor... Luther a prefigurat omul modern, el a întrunit toate dezechilibrele, în el au convieţuit un Pascal şi un Hitler”. Prin ultima „sentinţă” ( sentence) Cioran se vădeşte în esenţă un democrat. Boris Marian  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Emil Cioran / Boris Mehr : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 336, Anul I, 02 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Boris Mehr
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!