Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   



EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

EMINESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE  

 

Eminescu nu a avut o viaţă colorată în roz, trăirile lui au fost mai mult interioare. Şi-a trăit umilinţele vieţii cu demnitate. Se cunoaşte mai puţin partea sumbră, mai dureroasă a vieţii sale, poetul parcurgând uneori momente, stări şi frustrări dureroase, care i-au marcat existenţa, trecând peste ele cu demnitate, cu înţelegere şi cu discreţie, uneori chiar şi cu umor. Apropiindu-se ziua lui de naştere la mijloc de ianuarie, mi-am propus ca din viaţa lui să decupez scene mai puţin cunoscute publicului larg, care ilustrează umilinţa prin care a trecut de-alungul vieţii lui atât de scurtă. Pentru a fi mai autentice, am descris scenele din viaţa lui sub formă de dialog:  

1. Hamal în port la Giurgiu  

Interlocutor: Dumneata susţii c-ai fost intim cu Mihai Eminescu?  

Caragiale: De pe la 1866-1867. Mă ţineam după Iorgu Caragiale care dădea reprezentaţii cu trupa la Giurgiu. N-avea sufleor. Am plecat în port să vedem de vom găsi vreunul cu ştiinţă de carte. În port am găsit unul care ştia să citească.  

Interlocutor: Hamal?  

Caragiale: Hamal, însă nu căra grâu. M-am uitat la el. Ţi-era mai mare mila. În picioare avea numai nişte pantaloni de dril albaştri, iar pe corp numai un sacou scurt de materie ordinară. Nici cămaşe, nici ciorapi. Acela era Mihai Eminescu. Iorgu Caragiale l-a tocmit sufleor. Era băiat foarte deştept Eminescu. Poate prea deştept. După ce s-au terminat reprezentaţiile de la Giurgiu am plecat la Bucureşti, unde Eminescu a fost angajat ca sufleor la Teatrul Naţional şi a început să scrie poezii…  

2. Eminescu sufleor  

Interlocutor: În strada Domniţa Anastasia din Bucureşti locuia familia Flectenmacher, care redigea o revistă muzicală…Dumneta doamnă l-ai cunoscut pe Eminescu?  

Artista: Cum să nu. A fost sufleor la Teatru. Un tânăr cu părul lung şi cu mustăţile rase.  

Interlocutor: Aşa se purta?  

Actriţă: Da. La Cernăuţi în Bucovina, a avut haz…Eu eram în trupa lui Pascaly. Eminescu, sufleorul, umbla cu nişte ghete rupte, în nişte haine..vai de lume. L-a observat Pascaly, directorul. I-a văzut ghetele rupte: Să-ţi cumperi altele. Şi i-a dat 50 de lei. Să-mi vii diseară cu haine şi ghete noi! Când se întoarse seara Eminescu, Pascaly îl luă la scut: Ai cumpărat ghete şi haine? Unde sunt?  

Poetul îi arătă operele complete ale lui Goethe şi Heine: Uite-le. Astea sunt!  

3. La CafeneauaOteteleşteanu  

„La Cafeneaua Oteteleşteanu din Bucureşti venea multă lume: samsari, dar şi poeţi, actori, pictori, muzicanţi. Venea adesea şi Eminescu. Îl priveam de la masa mea. Citea gazete nemţeşti şi râdea singur. Apoi scotea bucăţi de hârtie curată , scria şi râdea…”  

4. La Grădina Waldemar  

„Stau la o masă în grădina Waldemar. La o masă, la douăzeci de metri îl văd pe Eminescu. Era îmbrăcat cu cămaşă de noapte, cu o jachetă pe d-asupra, cu pantaloni, dar în papuci. Îl dureau picioarele. A început să râdă. Ce faci, dragă R.?-mă întreabă. Bine, Mihai! De ce râdeai? „ Uite ce e- îmi răspunde- Când am fost la via lui Ion Creangă de lângă Iaşi ne-a dat câte-o oală cu vin!” Şi s-a pus pe râs de nu-l mai puteai opri…  

5. La magazia de mărfuri a CFR-ului din Botoşani.  

Un Şef de gară:  

- L-ai cunoscut pe Eminescu?  

-Da. Eram Şef de Gară la Botoşani.  

-Pe ce timp?  

-Al boalei lui, după ce se întorsese din străinătate. Într-o zi mă pomenesc cu el în biroul meu de la gară.  

-Bună ziua, domnule şef!  

-Bună ziua, domnule Eminescu!  

El se aşeză pe scaun şi după oarecare ezitare îmi zice:  

-Te rog ceva, domnule şef.  

-Sunt la dispoziţia dumneavoastră cu orice. Cu totul.  

-Atunci am să te rog să-mi dai voie să dorm noaptea în salonul de rezervă al gării.  

-Cu cea mai mare plăcere, Domnule Eminescu!  

-Şi s-a mutat?  

-S-a mutat.  

-Cu bagaje?  

Bagaj? Hainele de pe el. Nenorocitul n-avea bagaj. Era boem, în toată puterea cuvântului. El banii de marţi nu-i păstra până miercuri, nici când lucra la „România Liberă”.  

-Şi cum a petrecut la gară?  

-Ziua umbla prin Botoşani, iar noaptea venea şi se culca la gară. Într-o noapte a venit mai cu chef şi a umplut cu noroi tot.  

-Paguba?  

- Enormă!  

-Şi ce-ai făcut?  

-Nimic. Şi-a cerut iertare. A plecat trist. Pe seară a venit iar la mine.  

-Domnule şef, am să te rog ceva: Ai o magazie de mărfuri. Să-mi dai cheia magaziei căci vreau să dorm acolo noaptea. Te rog. E cu putinţă? Altfel o să dorm pe câmp!  

-Păi în magazie nu e pat, nu e saltea…  

-Nu-mi trebuie. Dorm pe saci.  

I-am dat cheia. Bietul de el: era în noaptea Crăciunului. Eminescu întins pe sacii plini de făină s-a culcat cu pălăria sa moale pe cap…pe când afară copiii începuseră să cânte:„Sculaţi boieri mari/C-au venit colindători”…  

6. Cu ghetele cusute cu sârmă  

„Doctorul Hochmann locuia cu Eminescu pe Strada Ştirbei Vodă. Mi-a povestit printre altele: Eminescu avea o ladă mare cu cărţi manuscripte. L-am văzut într-o dimineaţă răsfoind autori germani. Stătea toată ziua în casă citind. I se rupseseră ghetele în aşa hal încât nu mai putea ieşi din casă pe stradă. Priveşte- mi-a zis- Ghetele erau rupte rău. Poţi să faci ceva? Le lipeşti cu clei? Nu!-i-am răspuns, şi am luat ditr-o ladă nişte sârmă subţire. Făceam găuri în talpă, apoi strângeam întocmai cum fac cârpacii. Eminescu se uita la mine cu atenţie şi zâmbea. Se aşeză apoi pe un scaun şi trase cu frică mai întâi gheata din dreapta apoi pe cea din stânga. ”Mulţumesc , domnule Hochmann!”. Apoi ne-am pus pe râs care nu se mai isprăvea şi am ieşit împreună în oraş…  

7. Un moment de criză  

„Eram secretar de redacţie la Timpul, îmi spune domnul R. cu care vorbeam despre Eminescu. Tocmai citeam revista politică ce dete poetul pentru ziar. Începutul era bun, însă pe la mijloc nu mai înţelegeam nimic. Dădea calcule algebrice, dar la sfârşit revenea la subiect. Eu, ca secretar de redacţie, m-am apucat şi am corectat, scoţând afară aberaţiile. S-a publicat aşa. Vine însă Eminescu furios cu o gazetă în mână: „Ce-i asta, domnule? Mi l-ai stricat. Cum ţi-ai permis! Te-mpuşc!” Şi Eminescu scoate un revorver şi-l îndreaptă spre mine, M-am ascuns după un scaun apoi am fugit afară. „Poetul a tras?” „Nu!” Când ne-am întânlit peste ceva timp la redacţie a râs. „Cum credeai bre, că te-mpuşc?! Uite revorverul. E gol.” Apoi a râs o grămadă…A doua zi a fost internat la Caritatea, că domnul Chibici, la care şedea, nu-l mai putea ţine în frâu. Într-o noapte luă o birje şi s-a dus la Şosea. A început să tragă focuri îîn aer, de speria lumea. Poliţia a pus mâna pe le…”  

8. La ospiciu  

Interlocutor: Domnule R., l-aţi văzut pe Eminescu la Caritatea?  

-Da. A fost cu Dionisie Miron, coleg de la Timpul, la Institutul de boli nervoase, din strada Plantelor. Avea camera lui.  

-Cum v-a primit?  

-Foarte bine. Era liniştit şi vorbea raţional.  

-Cum era îmbrăcat?  

-Cu halat şi papuci. Ne-a întrebat despre colegii din redacţie…La un moment dat însă intră în cameră un bolnav şi începu să-i scuture la ureche o cutie cu chibrituri. Eminescu s-a înfuriat şi a fugit după el să-l bată. Au intervenit oamenii de serviciu şi i-au despărţit. A trebuit să-i puie în cămaşa de forţă…Noi am plecat de-acolo plângând.”  

9. La România Liberă  

„După ce Eminescu a fost atins de cruda boală, a plecat însoţit de doi prieteni în Italia. Acolo se mai înzdrăvenie.  

-Dar unde s-a declanşat nebunia?  

-La baie. Nu vroia să mai iasă din baie. Credea că e pe ţărmul mării. Când s-a întors din Italia arăta binişor, raţiona, dar se cufunda în visuri. A fost angajat la România Liberă cu 200 lei pe lună, ca să-i dea de ajutor.  

-Scria?  

-Politică, nu! Mai mult articole de sociologie, literatură. Începuse să plagieze, inconştient… Îl văd pe Eminescu, spunea Teleor, stând la masă şi scriind toată ziua pe file de hârtie litere asiriene şi haldee. Scris frumos, aproape caligrafic. Domnul Pătraşcu, casier la Junimea, îi aţinea drumul şi-i dădea bani, pe care poetul îi cheltuia în aceeaşi zi cu prietenii. El nu lăsa pe nimeni să plătească când mâncau sau beau cu el. După oarecare timp punea capul între mâini şi începea să cânte doine din Ardeal, câte-o oră întreagă. Ardelenii, aflaţi la masă cu el, plângeau cu lacrimi.”  

Sunt multiple scenele de umilinţă pe care le-a îndurat poetul cu stoicism, eu n-am făcut decât să arăt câteva secvenţe din viaţa omului Eminescu. Cei care i-ai răstălmăcit viaţa poate au exagerat, dar ceva adevăr rămâne în toate aceste scene.  

 

ION IONESCU-BUCOVU  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE / Ion Ionescu Bucovu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1068, Anul III, 03 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Ionescu Bucovu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!