Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   



Elevul Ezechil dintr-a patra !
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Elevul Ezechil dintr-a patra 
  
Revenit de pe front, m-am abătut pe la Ministerul Învăţământului, solicitând utilizarea mea ca învăţător la şcoala din Rucăr, spre a fi alături de mama care, în timpul primului război mondial îşi pierduse soţul, căzut în luprele de la Pravăţ la 3 octombrie 1916, iar acum, în cele de-al doilea război aşteptând să vină acasă de pe front cei doi băieţi ai eroului de la Pravăţ, amândoi mobilizaţi pe front, în timp ce pe uliţele satului huzureau fiii bogătaşilor.  
  
Solicitasem audienţă la directorul general din Minister. Eram îmbrăcat în uniformă de aviator, în gradul de locotenent şi cu decoraţii dintre care una şi cu panglică şi Virtutea Militară, prinsă la încheierea celui de-al treilea nasture al hainei. Lângă directorul general, la birou, se afla un ofiţer cu gradul de colonel şi se ocupa de militarizarea şcolilor normale. Mareşalul Antonescu, în vizitele pe front, din rapoartele primite, aflase că cele mai mult acte de bravură le săvârşise ofiţerii de rezervă învăţători. Şi de aceea, revenit de pe front, hotărâse militarizarea şcolilor normale, ocazie care permitea absolventului acestor şcoli să primească şi gradul de sublocotent în rezervă. 
  
La discuţia mea cu directorul general a intervenit şi colonelul care, adresându-mi-se, zise: 
  
“După câte ştiu, oraşul Câmpulung Muscel nu este departe de comuna Rucăr, aşa că nu te-ar tenta să-ţi desfăşori activitatea în calitate de ofiţer educator la Şcoala normală Carol I din Câmpulung, unde îţi păstrezi solda de ofiţerr şi ţi se oferă şi locuinţă ? 
  
La această propunere, ştiind că îmi voi desfăşura activitatea în şcoala pe care o frecventasem ca elev timp de şapte ani, am fost de acord cu propunerea colonelului. Şi astfel am ajuns comandant al batalionului de elevi de la această şcoală, fiind cu gradul cel mai înalt, ceilalţi educatori, în afară de Nicolaescu Nicolae, care era sublocotenent în rezervă, nu aveau grade ofiţereşti. De menţionat că la fiecare clasă se încadrase ca educator, unii numiţi direct de minister, cei mai mulţi angajaţi de directorul şcolii, mai ales pe criterii politice, directorul era deputat , iar mai înainte fusese senator de Muscel.  
  
Trebuie să arăt că în afară de noi trei (Nicolaescu, eu şi Mărcuşanu Virgil), ceilalţi educatori nu corespundeau nici din punctul de vedere militar şi nici în privinţa pregătirii profesionale, unii dintre ei fiind chiar certaţi cu morala, după cum se va vedea ulterior. Mai întâi să vedem ce s-a întâmplat cu elevul Ezechil din clasa a patra a acestei şcoli din oraşul Câmpulung, fostă reşedinţă a ţării. 
  
Într-o dimineaţă de octombrie aud ciocănituri în uşa de la camera unde era casieria şcolii (diretorul îmi încredinţase şi acest post, casierul fiind mobilizat). 
  
M-am ridicat şi am deschis uşa. În faţa mea se găsea o femeie îmbrăcată într-un costum muscelean modest şi desculţă. La prima vedere parcă o vedeam pe mama. 
  
“Pe cine căutaţi?, o întrebai. 
  
“Pe domnul director, domnule, răspunde dânsa. 
  
“Domnul director nu este în şcoală, îi răspunsei, iar dacă aveaţi să-i 
  
vorbiţi despre problemele care privesc pe elevi, puteţi să-mi spuneţi şi mie. 
  
I-am oferit un scaun, iar dânsa a început să-şi spună păsul, că i-a fost trimis fiul acasă să aducă restul de taxă (1200 lei), care i-au fost furaţi cât a tras la Lăzoiu, aici fiind loul unde trăgeau mai ales oamenii din satele Bădeşti şi Pietroşani. Amintindu-mi câtă grijă am depus ca să nu pierd cei 100 de lei ce mi-i dăduse domnul Toma Ştefănescu, învăţătorul clasei mele, când m-a vizitat în clasa întâi, nu mi-a venit să cred spuselor acelei mame văduve, ce-şi arăta pe faţă durerea ei. 
  
“Unde este fiul dv.? o întrebai 
  
“Afară, lângă rondul de flori, domnule! 
  
“Vă rog, trimiteţi-l la mine! 
  
L-a adus îndată. Am rugat-o să aştepte afară. Cât voi vorbi cu fiul ei. 
  
“Măi, Ezechil, uită-te drept în ochii mei şi spune-mi dacă ştii care este rostul meu în această şcoală? 
  
“Ne-a spus dl. director când v-a prezentat în faţa întregului internat şi când v-a acordat deplină putere în şcoală. 
  
“Hai, spune, pentru că eu ştiu tot, cum s-a întâmplat. Tu n-ai pierdut banii la Lăzoiu, ci la jocul de cărţi. Cu cine-ai jucat? Şi asta ştiu, dar vreau să aud din gura ta. Gândeşte-te la suferinţa mamei tale, la sărăcia ei şi cât de mult s-a zbătut pentru a-i face rost ca să ţi-i dea să achiţi cheltuielile de întreţinere în şcoală!, i-am repetat eu. 
  
La insistenţa mea, elevul a mărturisit că a pierdut banii la “şeptică” cu dI. Brăgărea. Acesta era educatorul clasei a patra, mobilizat pe loc, scăpat de front pentru a face educaţie elevilor. 
  
“Du-te şi spune-i mamei tale, să vină la mine! 
  
A venit de îndată, foarte îngrijorată, dar şi curioasă despre ce-i voi spune. 
  
“Am găsit banii, aşa că du-te liniştită acasă, dar aş vrea să ştiu unde a învăţat copiliul dvs. să joace cărţi? 
  
“La şcoală, domnule, că la noi în sat nu se aude de acest joc atât de periculos, la care se pierd şi se câştigă bani atât de repede ...  
  
Era ora 10 dimineaţa. Am trimis pe elev să anunţe pe educatorul clasei să vină la mine, dar nu l-a găsit. M-am dus la camera rezervată lui. L-am găsit dormind. 
  
“Bravo, domnule Brăgărea, dumneata dormi în loc să fii între elevii care îţi sunt încredinţaţi! Luat din scurt a început să se bâlbâie. Caută repede 1200 lei, altfel fac raport direct la col. Bănescu spre a te mobilize pe front. 
  
Tatăl său, nenea Niţă Brăgărea, care era portar şi se îngrijea de ferma de curcani a d-nei Venera Patraulea, soţia directorului, a făcut rost de 1200 lei pe care i-am depus în contul taxei elevului Ezechil. 
  
Mama elevului a plecat mulţumită acasă, iar fiul ei, la clasă. 
  
L-am luat pe Brăgărea în camera rezervată casieriei şi i-am repetat cu toată seriozitatea că-l pândeşte mobilizarea pe front, pentru că aşa semnase angajamentul prin care fusese numit învăţător-educator. Clasa a doua avea ca învăţător-educator o altă figură sinistră, T,M. Aceasta fusese angajat în acest post la stăruinţele directorului de la Banca Ţăranului din Muscel, adept al politicii directorului şcolii. Iată pe scurt unele din faptele lor: într-o dimineaţă, un elev din clasa a doua a venit la clasă fără încălţăminte. Ghetuţelee sale dispăruseră de la locul unde se depunea încălţămintea elevilor, afară, în faţa dormitoarelor. 
  
Am chemat patru plantoane de la dormitoare şi am constatat că, educatorul clasei a doua alesese cele mai frumoase ghetuţe din cele aşezate în faţa dormitorului şi le dăduse unei femei uşoare, din cele care îşi aveau sediul în apropiere de podul de peste râul Târgului, ce duce la Flămânda şi la Regiment.  
  
În calitatea ce aveam de şef al educatorilor, l-am pus de i-a cumpărat ghetuţe elevului din clasa la care era educator. Mai târziu acesta a ajuns şi procuror unde, din cauza unor potlogorii fusese îndepărtat din acel post. “Năravul din fire, n-are lecuire”, spune un vechi proverb aplicat foarte bine acestui cetăţean.  
  
Între timp, aflând şi despre alte neregului ale unor educatori, împreună cu Nicolae Nicolaescu, cu care am colaborat foarte bine, am făcut un memoriu, în care ne luam obligaţia ca să asigurăm noi doi disciplina în şcoală, iar ceilalţi educatori să fie trimişi la posturile lor din învăţământ. Directorul a fost de acord. Aşa am găsit şcoala când, revenit de pe front, am fost numit învăţător-educator la Şcoala normală militarizată “Carol I” din Câmpulung. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Elevul Ezechil dintr-a patra ! / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 228, Anul I, 16 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!