Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Traditii > Mobil |   


Autor: Elena Trifan         Publicat în: Ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014        Toate Articolele Autorului

TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI „COCOŞUL DE HUREZ” 
  
Târgul, formă străveche de comercializare a produselor, este foarte vechi în Ţările Române, dovada importanţei şi amplorii lui fiind şi numărul mare de expresii şi denumiri de localităţi în componenţa cărora intră acest cuvânt: „a râde ca proasta-n târg”, „a veni la spartul târgului”, Târgu Frumos, Târgu Secuiesc, Târgu Jiu, Târgu Mureş, Târgu Ocna, Târgu Neamţ sau derivatele lui: Târgşor, Târgovişte. 
  
Prin tradiţie târgurile se ţineau şi se ţin la o dată fixă: o anumită zi din săptămână sau dintr-un anumit anotimp, cu ocazia unei sărbători religioase: Paşte, Crăciun, de Mării, Moşi etc. 
  
Din punct de vedere comercial ele sunt specializate în valorificarea de produse animaliere, vegetale, culinare, meşteşugăreşti, iar mai recent şi spirituale: carte, turism, locuri de muncă, icoane sau au caracter de sărbătoare şi sunt legate de un eveniment important din viaţa omului, de exemplu, căsătoria: Târgul de Fete de pe Muntele Găina,Târgul de Feciori de la Săcele, Braşov. 
  
În ultimul timp, caracterul de sărbătoare şi amploarea târgurilor s-au extins, datorită manifestărilor pe care le impun: spectacole, expoziţii, concursuri, reuşind să depăşească limitele unei regiuni şi chiar ale unei ţări.  
  
Printre târgurile renumite atât în ţară, cât şi în străinătate, dedicate meşteşugurilor şi în mod deosebit olăritului, ocupaţie străveche la români, se află „Cocoşul de Horezu” ajuns anul acesta la cea de-a XLI-a ediţie. Horezu, capitala ceramicii româneşti, a fost ales ca loc de desfăşurare a acestei manifestări, datorită practicării pe scară largă a acestei ocupaţii în localitate şi datorită calităţii produselor obţinute. 
  
Denumirea târgului este simbolică şi emblematică, pentru olari cocoşul reprezentând lumina, trezirea la viaţă, alungarea forţelor întunericului şi ale răului, curajul şi isteţimea. 
  
În acest an târgul s-a desfăşurat timp de trei zile la sfârşitul primei săptămâni din luna iunie, în locul numit „La Trei Stejari” şi a adunat meşteşugari şi artişti din toată ţara: ceramişti, pictori, sculptori, ţesători, sticlari, împletitori în papură, interpreţi ai cântecului şi dansului popular, cât şi reprezentaţi oficiali ai României, Italiei, Irlandei, Republicii Moldova.  
  
Ceramica este amplu reprezentată la târg într-o varietate de forme, modele, culori şi motive de ceramişti şi artişti din judeţele Vâlcea, Argeş, Dolj, Hunedoara, Mehedinţi, Mureş, Maramureş, Harghita, Sibiu, oraşul Bucureşti.  
  
Din judeţul Vâlcea, străveche vatră de prelucrare a lutului, vizitatorii pot admira şi cumpăra produse din localităţile: Horezu, Vlădeşti, Lungeşti. 
  
O varietate de produse precum farfurii, ulcioare, căni, castroane, ceşti, fructiere etc. este adusă la târg de meşteri populari din localitatea Horezu: Olaru Vasilica şi Ţambra Georgeta, Ţambra Gheorghe, Popa Ionel, Pietraru Laurenţiu, Popa Costel şi Popa Georgeta, Mischiu Ion, Mischiu Dumitru, Mischiu Ştefan şi Mischiu Gheorghe, Tănăsescu Viorel, Albu Gheorghe, Ştefănescu Maria, Bâscu Constantin, Bâscu Mihai Nicu, Bâscu Mihai Gheorghe, Vicşoreanu Eufrosina, Frigură Florinel, Puietu Ion, Ţamba Florinel, Arsenescu Iulian Cătălin, Iorga Gheorghe şi Liviu.  
  
Ceramica de Horezu se remarcă prin bogăţia motivelor tradiţionale, cu o simbolistică de factură religioasă sau preluată din practica vieţii: cocoşul ale cărui semnificaţii au fost deja amintite, coada de păun şi bobocul de trandafir, simbolul frumuseţii, şarpele, protectorul casei, peştele, simbolul credinţei, pomul vieţii, coroniţa miresei, ce simbolizează coroana lui Iisus, spicul de grâu, simbolul bogăţiei, steaua, al naşterii lui Iisus, altiţa, al pânzei de păianjen, la care se adaugă motive religioase sau pastorale, prezentate în viziune proprie în expoziţia familiei Iorga Gheorghe şi Liviu, Alina şi Raluca. 
  
Culorile sunt minerale: alb, negru şi roşu pământ, cât şi verde cupru, bleu, albastru cobalt. 
  
Tehnica pregătirii ceramicii de Horezu ne este dezvăluită de meşterul popular, Olaru Vasilica. 
  
Pământul recoltat toamna din Culmea Mânăstirii Hurezu este lăsat afară, trecut prin malaxor până devine de consistenţa plastilinei, se ţine în celofan ca să nu se întărească şi cu ajutorul roţii manuale i se dă forma dorită. Fondul cromatic se face cu caolină albă, adusă din Munţii Harghitei. Cu ajutorul coarnelor de vită care trebuie să fie egale ca număr cu al culorilor folosite se fac punctele care învârtite într-un anumit fel iau forma motivului dorit, cu ajutorul gaiţei „un băţ cu un bold în capăt” se pictează, în general, pânza de păianjen şi dantela. 
  
Unii ceramişti horezani, precum Arsenescu Iulian Cătălin, au renunţat definitiv la specificul tradiţional şi au creat produse noi, ecologice, simple, de culoare roşie, galbenă, albastră sau în combinaţii proprii, derivate din culorile de bază: maro, crem şi alb, nuanţe de gri şi alb, negru şi roşu oxid, maro şi ocru. În ceea ce priveşte forma produselor, ne reţine atenţia în mod deosebit o vază ce aminteşte de Coloana Infinitului a lui Brâncuşi. 
  
Ceramica de Vlădeşti Vâlcea este prezentată la târg de Pătru Eugen şi Pătru Violeta, singura familie din sat care mai face ceramică, urmaşii lui Dumitru Şchiopu. 
  
Ei expun o diversitate de produse din care specifice numai ceramicii de Vlădeşti sunt ţepele, cocoşii care se pun pe casă pentru a o apăra de rele, şi plosca lui Şchiopu, de culoare verde, cu opt braţe, având aplicat pe ea şarpele, protectorul casei. 
  
Cromatica e simplă şi aminteşte de cea a naturii, fondul alb, cu modele lucrate în verde şi maro. 
  
Motivele sunt cele tradiţionale: spirala, brăduţul, valul „zig-zag cu puncte” şi şiragul „zig-zag fără puncte.” 
  
Dogaru Mihai din localitatea Lungeşti, judeţul Vâlcea, produce atât obiecte din ceramică tradiţională, în culori naturale, de pământ matur, alb şi verde, cu ornamente simple, linii orizontale străbătute de linii verticale sau picăţele alb şi verde, pictate cu corn de vacă şi pană de gâscă, cât şi modernă, de culoare roşie cu nuanţe de grena şi portocaliu, simple sau cu decoraţiuni sub formă de linii pictate sau sculptate. 
  
Ştefan Truşcă, satul Româna, judeţul Olt, oferă o varietate de produse unele din ele originale: ulcioare de apă, ulcioare de nuntă, cocoşul de Oboga, oale şi tăvi pentru pregătit mâncarea, ulciorul de nuntă cu trei braţe, glastre, servicii de cafea, cofe şi căni de vin, tip putinică cu burtă, barza cu pui, cloşca cu pui. 
  
Produsele dumnealui sunt lucrate la roata manuală, din pământ de pe malul Olteţului, de la o adâncime de vreo 3 metri, săpat, udat de 3-4 ori, lăsat la dospit 2-3 zile, dat prin malaxor, frământat, curăţat de impurităţi. După ce iau forma vasului dorit, obiectele de lut umed se lasă la zvântat, după care urmează scăldatul, adică se dă fondul cu vopsea naturală, extrasă dintr-un pământ special, numit ruşală, de la adâncime de 6 metri amestecat cu humă de Medgidia. Vasele astfel obţinute se decorează şi sunt arse de 2 ori, prima dată pe roşu, la o temperatură de 800 de grade şi a doua oară, pe gata la o temperatură de 950-1000 de grade. 
  
Nu numai ceramişti individuali, ci şi instituţii specializate aduc produse la târg, precum Ceramica SCM Horezu a cărei expoziţie se remarcă print-o diversitate de produse: vase de ceramică, obiecte din lemn: butoaie din lemn de paltin, plosca tratată cu ceară de albine în interior şi lac la exterior, covoare olteneşti, confecţionate din lână Ţurcană 100%, cu urzeală de bumbac, toate în culori naturale: gri, bej, roşu, maro, bleu.  
  
Reprezentative pentru ceramica şi artizanatul din Oltenia sunt şi atelierul şi casa familiei Paloş Ion şi Paloş Mihaela, din localitatea Horezu. 
  
Domnul Paloş Ion a învăţat meşteşugul olăritului de la socrii dumnealui, l-a completat cu studii în Grecia şi în Creta, şi cu toate acestea în atelierul propriu creează numai obiecte din ceramică de Horezu. 
  
Este profesor la Şcoala Populară de Artă din Râmnicu-Vâlcea şi un foarte pasionat colecţionar de obiecte de artizanat din Oltenia, astfel în atelierul dumnealui pot fi admirate obiecte de ceramică: farfurii şi ulcioare de nuntă de Oboga ce au ca simbol şarpele, barza, broasca, ce au aparţinut lui Ion Buclescu, olar din Horezu. Pe majoritatea farfuriilor sunt pictate aspecte ale trecutului istoric al României: capul lui Mihai Viteazul adus de logofătul Pantazi, Iancu Jianu, Tudor Vladimirescu, regele Ferdinand şi regina Maria, stema României socialiste. 
  
Casa construită în stil modern este decorată tradiţional, cu instrumente muzicale vechi, din zonă, icoane vechi, tablouri, pistornice, ulcioare, ploscă, farfurii de ceramică, oale, linguri de lemn, furcă de tors, costume populare, iar la geamuri în loc de perdele are marame de borangic. 
  
În curtea casei se află un car plin cu oale vechi de lut şi o moară de apă ale cărei palete sunt făcute din linguri mari de lemn. 
  
Zona Munteniei este reprezentată la Târgul de la Horezu de către Pro Ceramic Piteşti, judeţul Argeş, Argcoms – SCM, Curtea de Argeş, Mitu Marian Nicolae din Coşeşti, Argeş şi Jorj Pavel Dimitriu din Bucureşti. 
  
Pro Ceramic Piteşti expune ghivece de flori, tratate 100% în interior cu hidrofugant, la exterior cu lac lucios, cu motive geometrice, unice prin cromatică: maro, negru, crem, galben, roşu monarh, roşu auriu sau culori combinate: roşul popii obţinut din portocaliu şi roşu monarh, maro nectarin combinat cu roşu monarh, crem şi galben etc. 
  
Mitu Marian Nicolae este profesor la Şcoala Populară de Artă Piteşti, secţiunea Coşeşti, a învăţat meşteşugul olăritului de la bunica lui, Valerica Ene, care a avut o aşa de mare dexteritate în modelatul oalelor, încât ar fi putut umple cu ele un sfert din Râul Doamnei. Pe vasele realizate la Coşeşti există un motiv unic în ţară, cărarea rătăcită.  
  
Jorj Pavel Dimitriu realizează obiecte din ceramică, fără roată, după modelul vaselor de Cucuteni, nesmălţuite, arse o singură dată, colorate cu angobe şi după ardere date cu 
  
ceară. 
  
Îmbucurătoare este şi prezenţa copiilor la târg, de exemplu, elevii Şcolii din Moreni, judeţul Dâmboviţa, expun icoane pe sticlă, păpuşi în costume populare, iar Clubul Copiilor din Horezu încearcă să atragă clienţii pintr-o varietate de produse lucrate în ateliere proprii: ceramică, ţesături, covoare olteneşti, împletituri din şiret de cânepă, costume populare din Oltenia, păpuşi îmbrăcate în costume populare din zonă, suporturi de flori făcute din împletituri, batiste cusute pe pânză şi etamină. 
  
Micii meşteşugari le oferă vizitatorilor şi demonstraţii de lucru la roata olarului şi la ghergheful de ţesut.  
  
Din partea de vest a ţării vin meşteşugari din judeţele Hunedoara şi Mehedinţi. 
  
Piesele expuse de Borza Mircea şi Borza Petru, Tomeşti, judeţul Hunedoara, se remarcă printr-o foarte mare simplitate. 
  
Sunt realizate după model roman, fondul de smalţ, cu ornamente simple, linii în formă de zig-zag, încrustate în vas sau făcute pe roată cu ajutorul cornului de vacă în capătul căruia se pune o pană de găină. Vopseaua albă se obţine dintr-o piatră specială, moale, care se macină sau râşneşte şi se amestecă cu apă pentru a se forma o pastă. 
  
Ceramica de Şişeşti, judeţul Mehedinţi, este reprezentată de Ghiura Iancu, Căţea Maria, Gârboveanu Gheorghe şi impresionează prin simplitate cromatică, pe fondul alb spre bej fiind aplicată o linie şerpuită, de culoare roşie. 
  
Din localitatea Baia Mare, judeţul Maramureş, vin la târg să îşi prezinte produsele meşteri precum: Chira Vasile, Bledea Doina, fraţii Cornel şi Liviu Sitaru, cât şi ceramistul artist Bledea Simona. 
  
În expoziţiile dumnealor pot fi întâlnite atât obiecte de ceramică tradiţională, cât şi modernă, realizate după modele vechi româneşti sau după modele săseşti. 
  
Printre obiectele tradiţionale, utilitare şi decorative, plăcute, simple şi atrăgătoare, pot fi amintite: ulcele pentru lapte, oluri pentru ţuică, hârgauă (cană rotundă), blide, castroane, vaze pentru flori, bocăi (căni cu gât alungit), fără cioc, păhărele pentru ţuică, oale de sarmale, clopoţei. 
  
Interiorul este roşu, iar la exterior aplicaţiile în formă de puncte, linii, spirale, flori, spic de grâu, strugure, frunze, păsări, sunt realizate pe fond alb, în culori de verde, roşu, negru. 
  
Ceramica de Saschiz impresionează printr-un contrast cromatic, izbitor şi relaxant între fondul albastru cobalt, şi albul picturii. 
  
Culorile folosite sunt naturale, obţinute din caolin, în moară specială şi trecute prin mai multe procese tehnologice. 
  
În expoziţia Simonei Bledea, Baia Mare, pot fi admirate obiecte de ceramică patinată (lustruită prin frecare) cu piatră de râu, lucrată manual la roata olarului, arsă de două ori. 
  
Produsele sunt tradiţionale ca formă: amfore, butelci, ploscă, ulcioare, carafă de vin, căuş, dar culorile folosite sunt originale, obţinute prin ardere şi diferenţiate pe bază de patinare sau nonpatinare, cele patinate având culoare roşie, iar cele nepatinate, culoare mai închisă. 
  
Ornamentele sunt lucrate manual şi reprezintă scene de luptă, de muncă, ghirlande, multe din ele având forma literei S. 
  
Ceramica de Corund, Judeţul Harghita, este reprezentată la târg de un număr foarte mare de meşteşugari, care se înscriu în tipare tradiţionale, dar aduc şi inovaţii, în ceea ce priveşte modelele şi cromatica. 
  
Vasele lucrate de Malnos Iosef, Mathé Déneş, Ravasz Arpad, sunt bogat pictate, în motive tradiţionale: florale, mai ales, laleaua, şi păsări, îndeosebi porumbelul, în culori de verde, albastru, roşu, galben, maro, în diverse nuanţe şi combinaţii. 
  
Majoritatea meşterilor de Corund încearcă tot felul de inovaţii ale tehnicii de lucru, motivelor şi cromaticii,în speranţa că aşa îşi vor atrage mai uşor clienţii. 
  
Fraţii Györfi, Hegeduş şi Domokoş Ferenc, deşi foarte tineri, şi-au propus să ducă mai departe meşteşugul, dar aduc o simplificare a culorilor şi a motivelor: în afară de lalea pictează pe vasele lor şi margareta, fondul este roşu pământ, florile sunt pictate în culori vii: galben, roşu, portocaliu, albastru, bleu, verde, iar porumbeii tradiţionali sunt înlocuiţi de cocoşi. 
  
Dumnealor ne dezvăluie şi secretul folosirii oalelor de sarmale care se ung în interior cu untură, se umplu cu apă şi se lasă 24 de ore, înainte de prima folosire, dacă lutul este ars de 2 ori şi unse cu untură şi lăsate 20 de minute înainte de fiecare folosire, dacă lutul este ars numai o dată. 
  
O foarte mare diversitate se constată şi în expoziţia lui Balasz Ferenc, care impresionează prin candelele de ceramică în formă de dovleac, cu sculptură chip de om, în culoarea lutului, vasele pe fond maro închis, cu florea-soarelui de culoare crem, vase de sarmale în motive geometrice.  
  
Produsele aduse la târg de Sasz Imre se remarcă printr-o simplitate cromatică foarte mare, fiind realizate într-o singură culoare naturală, culoarea lutului şi două nuanţe de maro, iar motivele florale, lalele şi margarete, şi geometrice, nu mai sunt pictate, ci sculptate.  
  
Molnos Laszlo păstrează motivele florale tradiţionale, dar nepictate, ci sculptate, în culori de maro, alb, natur.  
  
Uneori tradiţia şi inovaţia se manifestă în cadrul acelaiaşi familii în care socrul, de exemplu, Toth Francisc, realizează numai vase de ceramică de Corund, dar cu elemente originale, culoarea naturală, îmbibată în caolin alb, sculptată în faza de argilă uscată, înainte de a fi arsă, iar ginerele, Lorincz Bela, combină modelele şi culorile de Corund cu material şi glazură din import, manifestând preferinţă pentru modelul lusitan portughez, din secolul al XVII-lea.  
  
Elemente de noutate se observă şi în expoziţia lui Sillo Attila, din Miercurea-Ciuc care lucrează într-o singură culoare, aceea a lutului ars, modele sculptate, cât şi desenate: frunze, capul de zimbru, raţă, cocoş, căprioară, spirale. 
  
Pe lângă obiecte de uz casnic şi decorativ, prezente aproape în toată ţara, ceramica de Corund înregistrează şi forme originale, precum candelele sau felinarele în formă de dovleac, cu chip de om sculptat, deja amintite şi ghivecele de flori, pe orizontală, cu floare decupată în partea de sus şi cu buzunare laterale pentru flori mai mici.  
  
Ceramica nu este numai meşteşug, ci şi artă, după cum demonstrează ceramiştii artişti prezenţi la târg. 
  
Martin Vasilica, Sibiu, judeţul Sibiu, expune vase ornament tradiţionale sau unicate, rod al imaginaţiei personale, lucrate la roată sau pe placă la masă, în culori naturale de pământ, prelucrate chimic, fără smalţ, pictate după ardere, date cu o răşină naturală pentru luciu. 
  
Florea Ştefan, din Craiova, absolvent al Facultăţii de Ceramică Tehnică şi Ceramică Artistică Postuniversitară, prin obiectele de ceramică realizate în viziune proprie, îşi propune o aducere a tradiţiilor în actualitate, o corelare a artei sale cu literatura, folclorul, muzica şi sculptura, cât şi o evidenţiere a trăsăturilor specifice poporului român, precum: ospitalitatea, umorul, optimismul, permanenţa.  
  
Dintre obiectele de ceramică aduse la târg pot fi amintite: opinci şi bocanci, potcoave, frunze, sfeşnice, aplice, punguţa cu doi bani denumită în glumă Bancomatul retro.  
  
Pe o vază este reprodus un fragment de cântec „un zâmbet, o floare, o rază de soare”, pe o aplică este scris textul de pe porţile Maramureşului „Am fost şi om fi”, pe alta este reprodusă poezia „Inscripţie pe o uşă” de Tudor Arghezi: 
  
„Când pleci să te-nsoţească piaza bună, 
  
Ca un inel sticlind în dreapta ta. 
  
Nu şovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista. 
  
Purcede drept şi biruie-n furtună. 
  
Când vii păşeşte slobod, râzi şi cântă. 
  
Necazul tău îl uită-ntreg în prag. 
  
Căci neamul trebuie să-ţi fie drag 
  
Şi casa ta să-ţi fie zilnic sfântă.” 
  
Cromatica este adaptată tipului de produs şi anotimpului pe care acesta îl reprezintă, predominante fiind totuşi culorile vesele: nuanţe de galben şi portocaliu, maro, roşcat, verde, pe unele vase încercându-se o imitare a scoarţei de copac, pe altele aplicându-se o reţea de linii foarte subţiri, negre, adeseori sub formă de pânză de păianjen.  
  
Scopul artei domnului Florea Ştefan nu este numai utilitar şi decorativ, ci şi de a le crea o stare psihică, pozitivă vizitatorilor şi cumpărătorilor. 
  
Rod al imaginaţiei creatorului sunt şi bijuteriile lucrate manuale, din argilă policromă de către Sârbulescu Nicoleta, Râmnicu-Vâlcea. 
  
O îmbinare între meşteşug străvechi şi imaginaţie proprie oferă şi Deak Csaba, din Odorheiu Secuiesc, în expoziţia din podoabe de ceramică, ce au la bază forme şi ornamente populare, prelucrate şi adaptate după fantezie proprie, modelate din lut ars şi pictat manual, reprezentând: păsări stilizate, inimioare, potcoave, frunze, floricele, multe tipuri de cruci, rozete, dinţi de lup, soare. 
  
Daniel Ionescu, ceramist din Râmnicu Vâlcea, are ingenioasa şi originala idee de a prezenta trăsăturile stilului arhitectural românesc, prin intermediul caselor, mânăstirilor, culelor, hanurilor, pe care le creează din lut ars în cuptor cu lemne. 
  
Lutul recoltat din spaţii speciale, dospit, frământat, purificat, ars şi decorat, însufleţit cu dragostea şi hărnicia creatorilor, prinde viaţă luând forme variate şi originale, tradiţionale sau moderne, utile fie în scopuri casnice, fie decorative. 
  
Pentru încurajarea meşterilor ceramişti a fost organizat concurs de premiere a celor mai reuşite creaţii. Toţi participanţii la târg din localitatea Horezu au primit câte un Premiu Special, Merele Premiu „Cocoşul de Horezu” a fost obţinut de Giubega Sorin din Horezu, Premiul de Excelenţă de Mathé Déneş din Corund, judeţul Harghita, Premiul I de Truşcă Ştefan din Oboga, judeţul Olt, Premiul II, Borza Petru, Tomeşti, judeţul Hunedoara, Premiul III, Popa Costel, Horezu, judeţul Vâlcea. Au fost acordate şi Menţiuni pentru Cornel Sitaru din Baia Mare şi Olaru Vasilica din Horezu.  
  
Târgul de la Horezu îşi propune să evidenţieze şi să îşi încânte vizitatorii nu numai prin măiestria ceramiştilor, ci şi a altor meşteşugari şi artişti dintr-o diversitate de domenii, proveniţi din diferite zone ale ţării. 
  
Pictura este reprezentată de artişti din judeţele Argeş şi Gorj.  
  
Scrociob Violeta, absolventă a Şcolii Populare de Artă, Râmnicu-Vâlcea, deţinătoare a numeroase premii obţinute la concursuri, este specializată în pictură religioasă pe sticlă, creând, în mod deosebit, icoane pe lemn în tehnică bizantină, după procedee vechi de sute de ani, având ca model icoanele de la Muntele Athos, icoane bizantine pe piatră de râu, icoane pe sticlă, una din temele preferate fiind Sfânta Treime.  
  
Mateescu Elena, Curtea de Argeş, este specialistă în iconografie pe sticlă, cu stil de împletire a tipicului Şcolii Picturale Ţărăneşti cu erminia bizantină. 
  
În picturile dumneaei predomină scenele biblice specifice sărbătorilor de Crăciun şi de Paşti. 
  
Ramele tablourilor au un concept unic cu sculptură în tipologie bizantină.  
  
Alina Coconu, Alimpeşti, judeţul Gorj, poet, prozator, pictor, realizează picturi pe coajă de copac, lut, ceramică, piatră, lemn, inclusiv o albie foarte veche a bunicii, care pentru ea simbolizează albia râului în care a fost botezat Iisus. 
  
Prelucrarea lemnului este reprezentată de o mulţime de meşteşugari din judeţele Vâlcea şi Argeş, precum: Stancu Stana, Stancu Ion, Drăgan Nicu Bebe, Smedescu Iulia Carmina, Nicolescu Gh. Tita şi alţii specializaţi în producerea de obiecte de uz casnic: linguri, oale, funduri, mese tradiţionale, mici, rotunde, scaune, butoaie, dar şi de persoane ce ridică meşteşugul la nivel de artă.  
  
Dan Dănescu, Piteşti, judeţul Argeş, creează o diversitate de produse cu tematică istorică, reprezentând capete de domnitori: Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, dar şi religioasă: Iisus, Maica Domnului, pistornice, cruci, păsări: cocoşul de munte, panoplie vânătorească, obiecte de uz casnic: linguri, furculiţe. 
  
Mateescu Gheorghe, Curtea de Argeş, judeţul Argeş, este specialist în tehnica crestăturilor în lemn şi deţine secretul antichizării lemnului folosind coloranţi obţinuţi din fierturi de plante şi grăsimi speciale. 
  
În repertoriul produselor promovează şi obiecte din fosta programă analitică a fostelor şcoli de arte şi meserii din timpul reginei Maria, în perioada interbelică. 
  
Câmpul ornamental al crestăturilor obiectelor dumisale din lemn: blidare, linguroaie, găvane, căuce, bâte etc. este format din figuri geometrice, zoomorfe, antropomorfe şi fitomorfe.  
  
Marincu George, localitatea Valul lui Traian, judeţul Constanţa, cât şi soţia sa, Marincu Aurelia, atrag, încântă şi uimesc vizitatorii, printr-o bogată şi originală expoziţie de sculptură realistă, pe lemn, în tehnică de basorelief, pe mai multe planuri de adâncime şi de perspectivă a spaţiului exterior. 
  
Sculpturile sunt realizate, în cea mai mare parte, pe lemn de tei bine uscat, tratat cu două substanţe antiinsecte, colorat cu baiţuri, înnobilat cu un preparat de ceară de albine şi cu lac natural, ceea ce îi dă o tentă de semiluciu. 
  
Temele sculpturilor sunt religioase sau luate din realitate, dar tratate într-o viziune proprie, rod al imaginaţiei şi experienţei de viaţă a autorului. 
  
Printre sculpturile cu tematică religioasă pot fi amintite: „Iisus în Grădina Ghetsemani”, „Iisus răstignit”, „Iisus păstorind oile”, „Maica Domnului cu Fiul”, „Naşterea lui Iisus în iesle”, „Sfântul Gheorghe în luptă cu balaurul.” 
  
O altă categorie de sculpturi are ca temă viciile, care, după părerea autorului, sunt reprezentate de vânător, pescar, beţivan, toate concepute într-o manieră proprie. 
  
Partea cea mai dragă creatorului este aceea care prezintă aspecte din viaţa satului ce i-au rămas viu întipărite în minte din anii copilăriei, petrecuţi în localitatea Stejarul, comuna Crângeni, judeţul Teleorman: carul cu lemne, căruţa cu fân, tânărul cu traista în spinare, plecat să îşi facă un rost în viaţă, chipuri de ţărani, gospodăria ţărănească, prezentată în diverse variante din care sunt nelipsite: femeia care scoate apă din fântână, imortalizare a chipului mamei şi bunicii îmbrăcate în cămaşă lungă, cu cusătură pe umăr, mânecă trei sferturi, drumul, copacii şi casele. 
  
Prin tehnica ordonării planurilor, a prezenţei anumitor imagini, precum femeia care scoate apă, în timp ce alta se îndreaptă către sat, purtând pe umeri cobiliţa cu două vedre, autorul creează o puternică sugestie a complexităţii şi a permanenţei vieţii. 
  
Utilitatea şi dragostea pentru frumos sunt îngemănate şi în expoziţiile de decor ambiental aparţinând unor specialişti din judeţele Vâlcea, Mureş, Prahova, Suceava. 
  
Milescu Cornel, Şcoala de Artă Populară Râmnicu Vâlcea, oferă o expoziţie de artă decorativă, în care pot fi găsite o diversitate de produse, rod al sârguinţei şi imaginaţiei creatorului: pictură în ulei pe scoarţă de copac, pe lemn de mesteacăn, tablouri rustice pe cânepă şi pânză, suporturi rustice din lemn de mesteacăn, acoperite cu sac de cânepă, înconjurate cu sfoară de cânepă, aranjamente florale rustice pe lingură de lemn, pe coşuleţ din conuri de pin, pe lemn de mesteacăn, acoperit cu pânză de cânepă, creioane personalizate, pe creangă de copac, suporturi rustice, din lemn, pentru creioane şi pentru lumânare, îmbrăcate în pânză de sac, ornamente florale pe scoică, sticle îmbrăcate în sfoară de cânepă, felicitări rustice cu flori naturale sau pictură pe guaşă şi în acuarelă, pictură în tempera şi acrilic pe lingură de lemn etc. 
  
Nu lipsesc nici instrumentele muzicale, aduse la târg de specialişti renumiţi: Sava Nicolae şi Cernătescu Miron.  
  
Sava Nicolae, originar din Chişinău, stabilit din anul 2000 în Bistriţa, este absolvent al Facultăţii de Clarinet, artist emerit al Republicii Moldova, inventator al taragotului de performanţă, patentat în peste 150 de ţări. 
  
În afară de targot a creat şi fluiere pentru profesionişti, inclusiv fluierul îngemănat la care se cântă pe două voci deodată, în toate tonalităţile, cât şi cimpoaie, sonorine „fluiere mai mici acordate la perfecţie”, naiuri, ocarine, ştiind să cânte la toate. 
  
Cernătescu Miron, profesor de muzică la Colegiul Naţional Alexandru Lahovari din Râmnicu Vâlcea, expune naiuri create de dumnealui, dintr-o diversitate de materiale: trestie de bambus, prun, salcâm, fag, stejar, tuia, mahon, larice etc., cărora le-a adus şi o îmbunătăţire, înlocuirea cerii de acordaj cu un cilindru. Pasiunea pentru nai a transmis-o şi fiicei sale, Dalila Cernătescu, interpretă renumită atât în ţară, cât şi în străinătate. 
  
Nagy Margareta, localitatea Chendu, judeţul Mureş, graţie creativităţii proprii, a reuşit să ridice la nivel de artă un meşteşug străvechi din satul dumneaei, care consta în împletirea de coşuri, saboţi, pălării, platouri, din foi de porumb.  
  
În expoziţia dumneaei frumoasă şi atrăgătoare, pot fi admirate obiecte de design ambiental: coroniţe, coşuleţe, îngeraşi, iepuraşi realizaţi din pănuşi de porumb şi flori naturale, uscate, în culori vii.  
  
Produsele unicat ale doamnei Nagy sunt apreciate nu numai în ţară, ci şi în străinătate unde este câştigătoarea multor premii obţinute la târguri şi expoziţii internaţionale în America, Franţa, Belgia, Germania, Austria, Ungaria, Olanda. 
  
Drugă Adrian, din Măneciu, judeţul Prahova, prezintă decoraţiuni de interior alcătuite din tablouri realizate din fire de bumbac, colorate, asortate şi aşezate după o geometrie inspirată în mare parte şi din simboluri: floarea vieţii, ying şi yang, spirala vieţii, cornul abundenţei, modele florale, labirinturi sau modele asimetrice (figuri geometrice combinate şi asortate coloristic). 
  
Obiectele create de domnul Drugă Adrian, pe lângă funcţia decorativă, au şi una terapeutică. 
  
Valeria Fercal, 62 de ani din comuna Vatra Moldoviţei, judeţul Suceava, atrage şi încântă prin ouă încondeiate în atelier propriu reprezentative pentru partea de nord a Moldovei. 
  
A învăţat meşteşugul încondeierii ouălor, de la o bătrânică din sat, pe când se afla la o vârstă fragedă şi este foarte mulţumită că a reuşit să îl transmită copiilor nu numai din propria familie, ci şi din ţară, prin participarea la tabere de creaţie.  
  
În coşurile dumneaei pot fi admirate ouă cu motive naţionale vechi, de peste 200-300 de ani, precum: cărare rătăcită sau cărare fără întoarcere, coarne de berbec, bâta ciobanului, creasta cocoşului, grebla, coada de păun, frunza de stejar, plugul, potcoava, soarele, luna, stelele, cât şi ouă lucrate în relief, pe bază de ceară, neşterse, cu motive geometrice. 
  
Ouăle sunt pictate în culori naturale, obţinute din frunză de ceapă, coajă de stejar sau de nucă, culoarea preferată rămânând albastrul, deoarece în apropiere se află Mânăstirea Voroneţ. 
  
Ochiul vizitatorului poate fi încântat şi de varietatea şi originalitatea ţesăturilor, din zone diferite ale ţării: covoare, ştergare, obiecte de îmbrăcăminte, lucrate în stiluri, materiale şi culori felurite. 
  
Bogată şi plină de semnificaţii este expoziţia doamnei Nadu Antoneta din Bechet, judeţul Dolj, creator popular de covoare olteneşti, ţesute în război pe verticală şi pe orizontală, din lână şi bumbac, cu două feţe, cu motive florale, zoomorfe şi antropomorfe. Lâna folosită este de culoare naturală sau vopsită cu extrase din plante şi minerale, în general, predomină culorile vii, vesele. 
  
Modelele sunt luate de pe covoare foarte vechi, din zona de sud a Olteniei, combinate după imaginaţia creatoarei. 
  
Dintre flori plante (flori) domină spicul de grâu, nalba, stânjenelul, ghiocelul, narcisa, trandafirul, macul, laleaua, garoafa etc. Unele modele florale sunt grupate pentru a se face ghirlanda sau vrejul, mai ales pe chenar. Foarte frecvent este pomul vieţii care poate fi adaptat la un arbore genealogic. Inedit şi cu o simbolistică bogată este un model care prezintă un vas păzit de două păsări. Din vas creşte pomul vieţii ce are crenguţe simetric dispuse, pe care se află câte o pasăre şi una în vârf, ceea ce înseamnă că viaţa va continua. Nu lipseşte nici sugestia morţii, pe un alt model păunul fiind dispus pe un pom al vieţii întrerupt. 
  
Păsările preferate sunt păunul, pupăza, rândunica, dropia. Oamenii apar în diferite ipostaze: femei, copii, bărbaţi, de obicei, îmbrăcaţi în costume tradiţionale. 
  
La comandă se lucrează şi cu forme geometrice în romburi, modelul solar, lingura, furculiţa, grebla, pistornicul, păpuşa. 
  
Un alt model foarte greu de realizat este cel al tăblii, format din pătrate în diferite culori, în care se stilizează oameni, păsări, flori, pomi, la capătul covorului uneori se ţese câte un cal, reuşindu-se să se sugereze gospodăria ţărănească. 
  
Covoarele doamnei Nadu Antoneta sunt apreciate atât în ţară, cât şi în străinătate, prin participarea la târguri naţionale şi internaţionale, în Europa, Japonia, Australia, Noua Zeelandă, Canada, America, Thailanda. 
  
Crăcană Rodica, Costeşti, Vâlcea, aduce la târg ţesături în război, pe orizontală, gen scoarţă oltenească. 
  
Firele lucrate cu suveica sunt din lână Ţigaie sau Ţigaie în amestec cu Ţurcană, în culori naturale: gri, alb, negru, combinate cu bejuri în nuanţe de flori de tei, ceapă, cafea etc. 
  
Culorile sunt alese în funcţie de starea sufletească a creatoarei căreia lucrul în războiul de ţesut îi aduce relaxarea după munca zilnică. 
  
Maria Neamţu din Măldăreşti, judeţul Vâlcea, lucrează covoare olteneşti, ţesute în gherghef din lână de oaie Ţigaie, în culori naturale: alb, gri, negru sau vopsite în război: roşu, bleu-marin, roz, bleu.  
  
Niculescu Cristina, Stoeneşti, judeţul Vâlcea, creează obiecte de îmbrăcăminte şi costume populare din borangic obţinut de la viermii de mătase din crescătoriile proprii. 
  
Nicoară Raveca, meşter popular de pe Valea Someşului Mare, a practicat de mică meşteşugul ţesutului, când jucăriile dumneaei erau acul, aţa, războiul de ţesut, ţevile, suveica, sucala.  
  
Când avea vârsta de 9-10 ani şi-a câştigat primii bănuţi din vânzarea de gulere de cămaşă cusute cu modele populare. 
  
Deşi a devenit învăţătoare, nu a uitat meşteşugul ţesutului şi cusutului pe care l-a practicat în timpul liber, iar după 1990 l-a transformat într-o mică afacere de familie.  
  
Expune la târg feţe de masă, prosoape, sacoşe, din pânză de bumbac ţesută în război, în cinci iţe, de culoare albă, cu motive tradiţionale din zona Ardealului. 
  
Oproiu Ecaterina, meşter popular, din Breaza, judeţul Prahova, îşi doreşte o întoarcere la obiectele de îmbrăcăminte tradiţionale, fine şi elegante, lucrate din fire naturale de pânză topită, ţesută în război şi brodată cu mătase şi mulinè. 
  
Judeţul Bistriţa Năsăud este reprezentat prin expoziţia bogat înflorată a familiei Gabi şi Victoria Colţa, solist vocal şi meşter popular. Aici pot fi găsite opinci, brâuri şi curele din piele pe care sunt imprimate motive florale şi mai ales laleaua preluată de la austro-ungari, pălăriuţe din paie, cu panglică de mătase albastră, pe care este aplicată coroniţa de flori, purtate în timpul Sărbătorii Cununii Secerişului şi de către fetele Ansamblului vocal de la Căpâlna, costume populare, ştergare, brâuri lucrate manual din lână, basmale, păpuşi tradiţionale ardeleneşti, toate fiind intens îmbodobite cu motive florale de diferite culori: verde, portocaliu, galben, bej, albastru, predominant fiind roşul aprins. 
  
Balea Ioan Daniel, Cugir, judeţul Alba, expune obiecte din piele lucrate în atelier propriu, după un meşteşug învăţat în familie: curele, chimire, opinci, harnaşamente, portchei, portcuţite, tolbe de vânătoare, huse de arme. 
  
Curelele sunt împodobite cu motive florale: lalea, floare-de-colţ, ghinda specifică obiectelor de vânătoare. 
  
Sticlăritul, meşeteşug străvechi, îşi are şi el reprezentanţii lui la târg. 
  
Mihai SRL Miercurea-Ciuc, judeţul Harghita, produce obiecte din sticlă suflată manual, arsă la 250 de grade, pictată manual cu pensula, în tente de roşu, maro, mov, combinaţie de portocaliu cu maro şi cu vişiniu, negru şi alb. 
  
Rotar Alexandru, meşter sticlar, din Târgu Mureş, descendent al unor familii de vechi glăjari (sticlari) din Ardeal, membru al Asociaţiei Artiştilor Plastici Mureş, susţinut de Centrul de Creaţie şi Conservarea Artei Populare Mureş, vine la târg îmbrăcat în costum de nobil ardelean, de culoare neagră pe care se află blazonul sticlarilor, cu cele şapte coline, cu cele şapte cetăţi reprezentative din Ardeal, cuptorul de topit sticlă cu două ţevi încrucişate, de fasonare a sticlei, mâna care controlează focul, soarele ce simbolizează lumina care este deasupra tuturor şi călăuzeşte sticlarii, lupul, simbolul Ordinului cavaleresc care avea grijă de convoaiele de neguţători. 
  
Domnul Rotar Alexandru posedă foarte multe secrete de obţinere a sticlei şi dorinţa dumnealui este de a le face cunoscute, mai ales, tinerilor pentru a transmite mai departe meşteşugul care, în era materialului plastic, a început să îşi piardă din importanţă. 
  
Dumnealui ne prezintă un scurt istoric al glăjăritului (sticlăritului) în Ardeal, de la iniţierea lui de către meşteşugari aduşi de către grofi din Boemia, Austria, Germania, de la topirea masei de sticlă la foc de lemne, obţinerea glajei „sticlă suflată cilindric, tăiată şi aplatizată” care stă la baza picturii pe sticlă, până la înnobilarea acesteia prin procese tehnologice moderne.  
  
Cu obiectele proprii de uz casnic şi decor ambiental va reprezenta România anul acesta la Târgul de Crăciun, vechi de peste 200 de ani, „Kristkindelmarkt” de la Nurenberg, Germania. 
  
Zoltan Dănilă, Sighişoara, judeţul Mureş, membru al Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova, prezintă la târg împletituri în papură, confecţionate în localitatea Câmpeniţa, judeţul Mureş, după un meşteşug străvechi. 
  
Înainte de 1990 grupuri de tăietori de papură mergeau în Delta Dunării, tăiau papură şi o transportau cu trenul acasă, după 1990 din cauza preţului mare al transportului, papura este tăiată din bălţile din jurul Mureşului şi al Târnavelor. 
  
După ce este uscată, este descojită, din partea exterioară se împletesc, de obicei, coşuri, iar din partea interioară care este mai fină şi mai elastică se fac pălării şi huse de sticlă.  
  
Dintre produsele culinare, tradiţionale, prezente, de obicei, la târgurile şi sărbătorile noastre, întâlnim turta dulce, pregătită şi adusă la târg de Onu Elisabeta, Bascov, judeţul Argeş.  
  
Cei pasionaţi de cântecul şi dansul românesc, au avut posibilitatea de a urmări spectacolul folcloric, susţinut de formaţiile artistice: „Doruleţul”, „Bobocica”, „Brăduleţul”, „Coruleţul”, „Ciuleandra”, din judeţele: Argeş, Vâlcea, Gorj.  
  
Târgul de la Horezu a adunat de pe tot cuprinsul ţării oameni uniţi de dragostea pentru munca făcută cu migală şi pricepere, respectul pentru tradiţii, creativitate, înclinaţie către frumos, dorinţă de a-şi câştiga existenţa în mod corect, de a fi utili celor din jur prin produsele lor, respectul pentru produsele naturale, de bună calitate, mulţumiţi că prin urmaşii lor vor reuşi să transmită tradiţia sau dezamăgiţi că cei din jur nu mai sunt receptivi la produsele şi la meşteşugul lor. 
  
Prin varietatea produselor prezentate, am putea spune că Târgul de la Horezu nu a fost numai al ceramicii, ci al tuturor meşteşugurilor şi al artelor ce derivă din ele. 
  
O adevărată filozofie de viaţă se desprinde din materiale, modele şi culori modelate şi aranjate prin viziunea unei colectivităţi, a unei îndeletniciri sau a unui singur meşter popular sau artist. 
  
Suntem convinşi că aceşti oameni, prin munca, priceperea şi perseverenţa dumnealor vor reuşi să ducă mai departe tainele unor vechi meşteşuguri, formă de supravieţuire materială şi spirituală a unui popor, de afirmare a specificului naţional pe plan intern şi internaţional. 
  
Elena Trifan  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ / Elena Trifan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1266, Anul IV, 19 iunie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Trifan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!