Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   


Autor: Elena Trifan         Publicat în: Ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

ÎN BULGARIA, PE URMELE DOMNITORILOR ROMÂNI, ALE ŢARILOR ŞI ALE SFINŢILOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ÎN BULGARIA, PE URMELE DOMNITORILOR ROMÂNI, ALE ŢARILOR ŞI ALE SFINŢILOR  
 
Duminică, 13 aprilie 2014, este pentru noi o dublă sărbătoare, deoarece este Ziua Floriilor şi deoarece plecăm într-o excursie în Bulgaria pe un traseu cu profundă rezonanţă religioasă şi istorică: Biserica Sfântul Dimitrie Basarabov, bisericile rupestre de la Ivanovo, Veliko Târnovo, satul Arbanasi.  
 
Plecarea are loc dimineaţa, la ora 7, din Bucureşti.  
 
A plouat foarte mult în ultimele zile, cerul este înnorat, un tovarăş de drum ne spune că în Bulgaria plouă, dar sufletul ne spune că vom avea totuşi vreme bună, ceea ce s-a şi întâmplat.  
 
Prima parte a drumului se desfăşoară pe traseul Bucureşti-Giurgiu.  
 
Cerul devine din ce în ce mai înnorat, pare o umbrelă de nori plumburii ce se coboară tot mai mult către pământ. Nu îi simţim totuşi apăsarea, deoarece plăcerea de a călători este mai puternică.  
 
O mare de verde a grâului răsărit pe ogoare şi a pomilor în floare ne încântă ochiul.  
 
În localitatea cu nume istoric Călugăreni admirăm statuia lui Mihai Viteazul, care aici într-un loc mlăştinos din preajma râului Neajlov a obţinut una din cele mai strălucitoare victorii împotriva turcilor.  
 
Ajungem la Dunăre şi trecem Podul Prieteniei Giurgiu – Ruse, inaugurat la 20 iunie 1954, destinat traficului rutier, feroviar, mersului pe jos, cât şi accesului navelor mari, prin ridicarea părţii lui mobile.  
 
Dunărea oferă un aspect plăcut, cu lunca ei intens cultivată cu sălcii şi plopi de un verde crud.  
 
În timpul mersului cu autocarul beneficiem de explicaţiile ghizilor Mariana Turcu şi Eduard Năstase, despre istoria, geografia, cultura Bulgariei şi despre obiectivele ce urmează a fi vizitate, informaţia obţinută fiind completată cu cea existentă în revistele turistice şi în revistele album pe care le găsim la pangare şi în magazinele de suveniruri, unele din ele traduse în limba română.  
 
Primul obiectiv vizitat este Mânăstirea Basarabov, din satul cu acelaşi nume, situat pe malul râului Rusenski Lom, la 80 de kilometri de Bucureşti, 10 kilometri de oraşul Ruse şi la 3-4 kilometri de Dunăre.  
 
Istoricul satului şi al mănăstirii scot la iveală relaţiile existente în timpurile vechi între ţarii Bulgariei şi domnitorii valahi. Satul şi biserica se află pe moşia domnitorului român Ioan Basarab I (1310-1352) a cărui fiică Teodora a fost soţia ţarului Ivan Alexandru al Bulgariei (1331-1371).  
 
Potrivit documentelor istorice Basarab I ar fi domnitorul care i-a ajutat pe ţarii bulgari în luptele purtate contra Imperiului Bizatin şi contra sârbilor.  
 
Toate acestea i-au făcut pe specialişti să creadă că numele Basarabovo vine de la cel al domnitorului român Basarab I.  
 
Potrivit informaţiei pe care o găsim în pliantul pe care îl cumpărăm de la pangarul Mânăstirii Basarabov aceasta a fost ctitorită de Teodora, fiica domnitorului român Basarab I şi soţia ţarului bulgar Ivan Alexandru.  
 
Mânăstirea Basarba este menţionată într-un registru fiscal otoman din anul 1479-1480.  
 
Sfântul Dimitrie cel Nou s-a născut şi a trăit în satul Basarabovo, după unele păreri în secolul al XIII-lea, după altele în secolul al XVII-lea.  
 
A fost păzitor de animale, se hrănea cu pâinea şi apa pe care le primea în schimb de la cei bogaţi pentru munca sa.  
 
Ultima parte a vieţii şi-a petrecut-o în asceză într-o peşteră din apropierea râului, unde astăzi se află mânăstirea ce îi poartă numele.  
 
Când a simţit că i se apropie sfârşitul şi-a pregătit singur mormântul din două lespezi de piatră de pe malul râului Lom între care s-a aşezat. În timp lespezile au fost acoperite de apele râului şi Sfântul Dimitrie i-a apărut în vis unei fete bolnave, spunându-i că o va vindeca, dacă părinţii ei îl vor lua de acolo.  
 
Minunea s-a săvărşit şi moaştele Sfântului au fost depuse în Biserica dinTârnovo unde au rămas până în 1774, când după încheierea Războiului Ruso-Turc urmau să fie duse în Rusia.  
 
La rugămintea lui Hagi Dimitrie şi a mitropolitului Grigorie al II-lea au rămas la Bucureşti şi au fost depuse în Catedrala Patriarhală „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena.”  
 
Sfântul Dimitrie a săvârşit mai multe minuni, i-a vindecat pa locuitorii capitalei de ciumă, de holeră, a alungat seceta, drept pentru care a fost declarat ocrotitorul Bucureştiului şi sărbătorit în întreaga ţară pe 27 octombrie.  
 
Pentru noi contactul cu locul unde se află râul Lom şi Mânăstirea Sfântul Dimitrie Basarabov înseamnă trecerea de la legendă şi imaginaţie la realitate, transformarea în convingere a unor cunoştinţe dobândite prin lecturi şi participarea la slujbele religioase.  
 
Râul Lom, sacru şi legendar, curge liniştit prin faţă noastră, cu o lăţime de aproximativ 3 metri, cu apa tulbure de atâtea ploi, cu malurile acoperite de verdeaţă.  
 
Peste drum de el se află stânca în care a fost construită mânăstirea a cărei faţadă ne aminteşte de Mânăstirea Corbii de Piatră din localitatea Corbi, judeţul Argeş. Mânăstirea constă dintr-o bisericuţă, un pangar, câteva chilii şi o sală de mese.  
 
Pentru a ajunge în Biserică urcăm o scară de piatră alcătuită din 48 de trepte pe peretele vertical al stâncii. Oprim din când în când pentru a admira peisajul.  
 
Bisericuţa îşi păstrează încă iconostasul sculptat în lemn, în ea se află icoanele Sfântului Dimitrie, a lui Iisus Cristos, a Maicii Domnului, a Sfântului Ioan de Rila, a Sfântului Gheorghe.  
 
Icoana Sfântului Dimitrie păstrează o inscripţie în limba română scrisă cu litere chirilice şi una în limba greacă. În jurul ei se află zece scene care prezintă aspecte din viaţa şi minunile Sfântului. (Vezi şi www.crestinortodox.ro)  
 
Este Sărbătoarea Floriilor şi un călugăr împarte vizitatorilor crenguţe de salcie sfinţită.  
 
La pangar un alt călugăr foarte amabil ne vinde obiecte religioase, la preţuri avantajoase, atât în leva, cât şi în lei.  
 
La poalele stâncilor, cei interesaţi îşi pot cumpăra obiecte de artizanat şi alte suveniruri.  
 
Părăsim acest spaţiu binecuvântat de Dumnezeu şi prin Defileul Rusenski Lom ne îndreptăm spre Ivanovo. După cum ne informează ghizii noştri, la o distanţă de 22 kilometri la sud-vest de oraşul Ruse, pe malurile râului Rusenski Lom, la o altitudine de 32 metri deasupra nivelului apei, în această zonă se află o reţea de aproximativ 300 de chilii din care 40 au devenit biserici, fiind săpate în stâncă de călugării eremiţi stabiliţi aici începând cu secolul al XIII-lea. Cele mai renumite sunt cele cinci biserici din piatră, datorită picturii lor murale din secolele XIII-XIV, bine conservate, în care sunt prezente motive ale artei antice: cariatide nude, capiteluri cu ulei şi măşti. Acestea au fost incluse în patrimoniul universal UNESCO. Vizităm numai Biserica Sfintei Fecioare. Pentru a ajunge la ea urcăm o scară de piatră săpată pe peretele aproape vertical al stâncii. Ni se atrage atenţia să fim foarte atenţi pentru a evita accidentele. Peştera este situată la o înălţime de 38 de metri deasupra drumului, are o lumgime de 16 metri, lăţime de 4 metri, înlăţime de 2,5 metri. Este compusă din două încăperi şi o capelă.  
 
Pe pereţii şi pe tavanul ei se mai păstrează fragmente de frescă veche, reprezentative pentru arta medievală bulgară din secolul al XIV-lea, realizată în manieră originală, în culori vii, de artişti necunoscuţi. Imaginile reprezintă scene biblice din Săptămâna Patimilor şi din viaţa Sfântului Ioan Botezătorul.  
 
În naos se află portretul ţarului Ivan Alexandru şi al soţiei lui Teodora care au susţinut financiar construirea şi pictarea bisericii. În capelă sunt pictaţi sfinţi eremiţi creştini sirieni.  
 
La capătul peşterii există o deschidere în zid şi de pe un balcon poate fi admirată panorama peisagistică.  
 
Deosebit de interesante şi atractive sunt şi stâncile, monumente ale naturii, din preajma mânăstirii, înalte, calcaroase cu aspect scorburos.  
 
Fiind situate în locuri stâncoase, înalte, greu accesibile, peşterile şi lăcaşurile de cult de la Basarabovo şi Ivanovo au oferit, într-adevăr, de-a lungul timpului spaţii de refugiu şi asceză, fiind pentru vizitatorii de astăzi sursă de cunoaştere geologică, peisagistică şi religioasă.  
 
Pătrunzând în ele, în mod involuntar ne vin în minte lăcaşurile rupestre româneşti, din partea de sud a ţării, precum: Biserica Corbii de Piatră din localitatea Corbi, Biserica de la Nămăeşti, judeţul Argeş, Peştera Sfântului Grigorie Decapolitul de la Mânăstirea Bistriţa, judeţul Vâlcea.  
 
Excursia noastră durează numai o zi, aşa că părăsim repede locul şi ne îndreptăm către Veliko Târnovo. Peisajul este asemănător cu cel al Dobrogei noastre, colinar, stâncos pe alocuri, acoperit de lanuri verzi de grâu, înviorate din loc în loc de strălucirea galbenă a florilor de rapiţă cultivată pe suprafeţe mici.  
 
Drumul este străjuit de copaci izolaţi sau adevărate liziere înverzite din care nelipsiţi sunt nucii şi liliacul înflorit, amintind de peisajul din partea de sud-vest a ţării noastre.  
 
Cenuşiul caselor, majoritatea modeste, acoperite cu ţiglă de culoare roşie, este înviorat de verdele naturii.  
 
Cu cât ne apropiem de Târnovo înălţimile cresc si cerul devine mai luminos.  
 
Istoria localităţii Târnovo începe cu aproximativ 7000 de ani în urmă.  
 
În secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, a devenit capitala celui de-al doilea Ţarat Bulgar, având numele Târnovgrad, „cel mai frumos dintre toate oraşele Hlemului.”  
 
Oraşul este situat pe malurile râului Iantra, pe şi în jurul colinelor: Ţaraveţ, Trapeziţa, Sveta Gora, Momina Krepost.  
 
În Evul Mediu a cunoscut o dezvoltare înfloritoare, demne de remarcat fiind cele două cetăţi bine fortificate, de pe colinele Ţaraveţ şi Trapeziţa.  
 
Datorită statutului şi aspectului său de-a lungul timpului localitatea Târnovo a primit diverse denumiri: „Regina oraşelor”, „Oraşul ţarilor, ocrotit de Dumnezeu”, „Oraş împărătesc”, „O mare de case”. (După Petya Ovcharova - Arbanasi Veliko Târnovo)  
 
Când ajungem la Târnovo, în mod surprinzător, oraşul ne întâmpină zâmbitor în lumina soarelui de primăvară. În faţa noastră se înalţă măreaţă, plăcută şi elegantă cetatea Ţaraveţ al cărei turn se zăreşte de la distanţă, ca o emblemă a acestei străvechi aşezări.  
 
Aceasta se întinde pe o suprafaţă de 100.000 de mp şi are trei intrări.  
 
Trecem podul, pătrundem prin cele trei porţi succesive şi vizităm Biserica pe ai cărei pereţi sunt picturi realizate în variantă modernistă de pictorul Teofan Sokerov, reprezentând aspecte din istoria Bulgariei medievale.  
 
În absenţa unui ghid local şi a timpului necesar ne mulţumim să aruncăm o simpă privire.  
 
Atât de la poalele Cetăţii, cât şi din turnul acesteia admirăm panorama oraşului, ce poate fi asemănat cu o pâlnie, cu un amfiteatru sau cu grădina fermecătoare a paradisului.  
 
Jos curge apa Iantrei, pe malurile ei şi pe versanţii colinelor sunt case cu acoperişuri roşii de ţiglă. Peste toate se înalţă cupolele verzi ale Bisericii Bogorodniţa.  
 
Totul este înconjurat de un zid protector, păstrat de secole şi restaurant recent.  
 
Natură, oameni şi creaţiile lor sunt statornicite aici de veacuri, într-un spaţiu binecuvântat de Dumnezeu şi hărăzit să reziste în ciuda vremurilor mai mult sau mai puţin potrivnice.  
 
Timpul nu ne-a permis să cunoaştem oraşul în ansamblul lui, dar vom puncta puţinele aspecte pe care le-am putut observa.  
 
Într-un arbust vedem agăţate şnururi de mărţişoare, Mărţişorul fiind un obicei specific şi bulgarilor. Tinerii stau la coadă pentru a se fotografia pe un tron aidoma celor ale ţarilor, expus într-un foişor.  
 
Intrăm în cateva magazine unde predominante sunt dulceaţa şi cosmeticele de trandafiri, obiectele de artizanat: ştergare ţesute în război pe fond bej, roşu, verde, vase de ceramică ale căror modele amintesc vag de ceramica de Horezu, farfurii de lemn pictat cu motive tradiţionale, pliante şi albume turistice etc.  
 
Ne îndreptăm spre satul Arbanasi, o adevărată fortăreaţă medievală, situat la 4 kilometri de Târnovo, inclus în patrimoniul UNESCO.  
 
Bazele satului au fost puse de albanezi şi greci. Timp de câteva secole s-a aflat sub stăpânirea Imperiului Otoman. Numele localităţii este menţionat pentru prima dată într-un document din 1538, prin care sultanul Soliman Magnificul a dăruit această aşezare ginerelui său, marele vizir Rustem paşa, căsătorit cu Mirimah, fiica sultanului.  
 
Satul a cunoscut o dezvoltare înfloritoare în secolele al XVII-lea – al XVIII-lea când a dezvoltat relaţii comerciale puternice cu Italia, A  
 
ustria, Ungaria, Rusia, Transilvania, India.  
 
Demne de remarcat sunt relaţiile existente de-a lungul timpului între Arbanasi şi Ţările Române.  
 
În 1639 în Sibiu s-a constituit Compania greceasă condusă de persoane din Arbanasi. În Arbanasi, în anumite perioade au trăit familii aristocratice româneşti, precum Cantacuzino, Brătianu, Filipescu, Brâncoveanu. După cum am menţionat deja, Constantin Brâncoveanu avea o casă în Arbanasi. Stema Cantacuzinilor a fost sculptată pe iconostasul Bisericii Naşterea lui Iisus şi al Bisericii Sfântul Nicolae. Domnitorul român Vasile Lupu s-a născut în Arbanasi de unde era originară familia sa.  
 
Mai multe familii de boieri valahi trăiau în Arbanasi si locuitori ai satului Arbanasi s-au retras in Valahia în timp de ciumă, holeră şi din cauza atacurilor bandiţilor turci. (După Petya Ovcharova - Arbanasi Veliko Târnovo; Arbanasi e la chiesa Nativita di Cristo).  
 
Ajungem în localitate şi suntem impresionaţi în primul rând de arhitectura tradiţională păstrată de localnici cu sfinţenie, de aerul curat şi aspectul îngrijit al aşezării. Totul degajă o puternică impresie de vechime, siguranţă şi rigoare geometrică, un puternic instinct de apărare a proprietăţii individuale şi colective.  
 
Fiecare casă este alcătuită în partea de jos din piatră şi în cea de sus din zid văruit alb sau din lemn sau jumătate este din zid şi jumătate din lemn.  
 
Ferestrele şi uşile sunt vopsite într-un maro antichizat, ceea ce sporeşte impresia de vechime. La geamuri au gratii din fier forjat.  
 
Fiecare casă este înconjurată de un zid solid, construit din piatră acoperită cu olane de culoare roşie.  
 
Pe oameni nu îi deranjează uniformitatea, nu simt nevoia concurenţei de a fi cât mai originali în construcţiile lor, pentru ei important este să conserve un mod de viaţă care este specific numai şi numai acestui colţişor de lume.  
 
Pătrundem pe o stradă îngustă, străjuită de zidurile gardurilor identice, unde ai impresia că pe caldarâm auzi mersul cailor de altădat sau vezi o lume pestriţă, ţărani în costume populare, turci cu turbane, căruţe trase de măgari, trăsuri boiereşti, soldaţi înarmaţi, meşteşugari ce îşi vând produsele.  
 
Plimbarea pe o singură stradă ne dezvăluie aspecte complexe ale vieţii din Arbanasi.  
 
În magazinul pictorului Ivan Ivanov găsim o colecţie bogată de obiecte vechi, vase moderne de ceramică, foarte multe picturi cu motive laice şi religioase, realizate pe vase de lemn, mai ales pe copăiţe, scoarţă de copac, jumătate de cofă, chiar şi pe un fier de călcat vechi. Pictorul şi-a propus să adune în tablourile sale tradiţie şi originalitate, să imortalizeze peisaje, clădiri şi chipuri umane din Arbanasi şi din zonă.  
 
La un colţ de stradă sunt tarabe cu icoane pe sticlă, feţe de masă cu motive populare.  
 
Ajungem la Complexul Etnografic Bakgarka, vechi de aproximativ 350 de ani, alcătuit dintr-o vilă cu două etaje, o curte spaţioasă şi relaxantă, situat într-un spaţiu liniştit, cu aer curat.  
 
Clădirea a avut un rol important în istoria Bulgariei. La un moment dat s-a aflat şi în proprietatea domnitorului român Constantin Brâncoveanu.  
 
Astăzi Complexul Bakgarka a fost transformat în hotel şi restaurant.  
 
Într-o curte, ascunsă parcă privirilor se află Biserica „Naşterea lui Hristos”, datând din secolul al XVI-lea, o minune arhitectonică şi picturală, o sinteză de artă, ştiinţă, religie, viaţă sacră şi profană, un mod de exprimare a unei viziuni proprii despre lume şi viaţă.  
 
Biserica ale cărei părţi au fost construite la date diferite este alcătuită dintr-un naos pentru bărbaţi, un pronaos pentru femei, o galerie şi o capelă.  
 
Este de înălţime joasă, pereţii şi bolta sunt bogat împodobite cu fresce realizate în culori vii, strălucitoare. În total sunt pictate aproximativ 5000 de chipuri omeneşti.  
 
În naos se află picturi precum: „Sfânta Maria”, „Euharistia”, „Liturghia cerească”, părinţi ai bisericii, martiri şi sfinţi, sărbătorile, patimile şi miracolele lui Iisus, „Naşterea Maicii Domnului”, „Adormirea Maicii Domnului”,”Intrarea în Templu” etc.  
 
Pe bolta bisericii sunt trei picturi care îi reprezintă pe Hristos Emanuel, Iisus Pantocratorul purtat de îngeri în zbor,Trinitatea înconjurată de îngeri.  
 
Iconostasul sculptat foarte fin în lemn aurit este luminos şi strălucitor. Pe el se află icoane impresionante, printre care şi Geneza.  
 
În pronaos sunt pictate Judecata Universală, sfinţi monahi, scene din viaţa Fecioarei Maria, 24 de scene din Imnul către Fecioară.  
 
Pe peretele de nord şi pe boltă sunt imagini unice: în partea de jos portretele a doisprezece filozofi greci şi deasupra lor arborele genealogic al lui Iisus a cărui rădăcină este regele David.  
 
În centrul arborelui genealogic se află figura lui Isus Hristos. Pe boltă este pictat Isus Pantocratorul înconjurat de imagini cu îngeri, de Fecioara Maria şi de Ioan Botezătorul. În colţuri sunt imaginile celor patru evanghelişti şi pe ambele părţi figuri de profeţi.  
 
În Capela Sfântului Ioan Botezătorul sunt pictate imagini din viaţa sfântului şi din minunile sale, un calendar mural, supliciul martirilor din lunile septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie, Naşterea lui Hristos, Masacrul Pruncilor. Pe cupolă este şi aici pictată imaginea lui Iisus Pantocratorul.  
 
În Galerie poate fi admirată printre alte picturi o imagine mai puţin obişnuită pentru o biserică, dar foarte bine realizată, „Roata vieţii”, alcătuită din cercuri concentrice care înfăţişează etape din viaţa omului, lunile anului şi zodiacul. (Vezi Arbanassi e la chiesa Nativita di Cristo)  
 
Privită în ansamblul ei Biserica Naşterii Domnului din Arbanasi constituie o adevărată enciclopedie în imagini a unei viziuni despre viaţă şi moarte, în care aspecte consacrate de scrieri mai ales religioase sunt prezentate într-o manieră originală de pictorii atenţi la stilurile picturii religioase a timpului, dar dornici să dea glas şi modului propriu de a gândi, de a simţi, de a înfăţişa.  
 
Biserica Naşterii Domnului din Arbanasi este totodată un elogiu adus devenirii cosmosului şi Creatorului Suprem, o formă de rezistenţă a unui mod de viaţă şi a religiei ortodoxe, în ciuda valurilor istoriei care s-au abătut asupra localităţii aflate secole de-a rândul sub ocupaţie otomană.  
 
Imaginile foarte numeroase şi culorile vii în care sunt înfăţişate creează o impresie sui-generis de viaţă.  
 
Pătrundem într-un singur restaurat, Cheshmata, ai cărui pereţi sunt bogat împodobiţi cu obiecte tradiţionale de artizanat: costume populare, furcă de tors cu caier, ştergare etc. Cei doritori aici pot servi cheshmata, un preperat culinar propriu, pregătit din cinci feluri de carne.  
 
Şi aici ca şi în celelate localităţi vizitate, oamenii sunt primitori, amabili, preţurile la muzee sunt acceptabile, variind între 4-6 leva, în muzee se pot face fotografii fără a se plăti taxă suplimentară, uneori plata se poate face şi în lei, la pangare şi în magazine pot fi găsite albume şi pliante redactate şi în limba română, unii vânzători şi muzeografi au cunoştinţe modeste de limba română.  
 
Mai presus de toate se află respectul locuitorilor pentru tradiţie despre care putem spune fără să greşim că aici are rezistenţa pietrei.  
 
Plecăm spre casă. În timp ce coborâm colina pe care se află localitatea, în faţa noastră, la o depărtare nu prea mare, pe un spaţiu agricol plat o mare de rapiţă galbenă ne încântă privirea.  
 
Drumul de întoarcere se desfăşoară în lumina blând-aurie a soarelui de primăvară ce se pregăteşte să coboare spre asfinţit.  
 
Deşi călătoria noastră a durat foarte puţin, a fost totuşi suficientă pentru a cunoaşte aspecte ale teritoriului bulgar de pe traseul parcurs, ale trecutului istoric, ale culturii şi artei bulgare, ale relaţiilor româno-bulgare dezvoltate de-a lungul timpului pe aceste meleaguri, ale respectului pe care poporul bulgar l-a manifestat şi îl manifestă faţă de propriile creaţii.  
 
Excursia în Bulgaria ne-a incitat totodată interesul faţă de această ţară şi sperăm că viitorul ne va rezerva timp suficient pentru cunoaşterea aprofundată a zonei Basarabov-Ivanovo-Veliko Târnovo-Arbanasi şi a altor localităţi din Bulgaria.  
 
Elena Trifan  
 
Bibliografie:  
 
Arbanassi e la chiesa Nativita di Cristo, Editura Borina, Sofia, 2013  
 
Arhimandritul Emilian – Mănăstirea rupestră Basarabov, pliant  
 
Holy Virgin's Rock Church, ediţie bilingvă bulgaro-engleză, pliant  
 
Petya Ovcharova - Arbanasi Veliko Târnovo, ediţie bilingvă româno-bulgară, Editura Unicart Eood  
 
Bibliografie online  
 
Alexandru Rădescu -Veliko Târnovo – Arbanasi: de la oraş la sat, www.umblarici.ro  
 
La pas prin satul Arbanassi – www.amfostacolo.ro  
 
Mânăstirea Sfântul Dimitrie Basarabov, www.crestinortodox.ro  
 
www.wikipedia.org.  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
ÎN BULGARIA, PE URMELE DOMNITORILOR ROMÂNI, ALE ŢARILOR ŞI ALE SFINŢILOR / Elena Trifan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1207, Anul IV, 21 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Trifan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!