Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   


Autor: Elena Trifan         Publicat în: Ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

CĂLĂTORIE ÎN SALENTO, ITALIA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CĂLĂTORIE ÎN SALENTO, ITALIA 
  
O călătorie în sudul Italiei şi mai precis în regiunea Salento te poartă într-o zonă cu multe şi senzaţionale vestigii istorice, cu formaţiuni geologice inedite, cu sălbăticia şi liniştea peisajului cu măslini seculari, cu trunchiurile contorsionate, palmieri, cactuşi şi leandri viu coloraţi, cu răcoarea mult căutată a unei pineta, cu albastrul captivant al mării şi cu aerul blând şi odihnitor sub un cer vesnic senin, cu numărul mare de fortificaţii, cu oameni harnici, modeşti şi ospitalieri. 
  
Oraşul Lecce, construit în stil baroc, din piatră monumentală, cu iz de vechime, îţi oferă posibilitatea de a vizita la preţuri modice sau chiar gratis muzee şi biserici: faimosul Duomo, Biserica “Santa Croce”, o adevărată bijuterie florală, sculptată în piatră, Castelul lui Carol al V-lea, Muzeul Provincial, cu o bogată colecţie de ceramică grecească, Teatrul şi Amfiteatrul Roman, statuia lui Sant'Oronzo, protectorul oraşului pe ai cărui locuitori, cu mult timp în urmă, se spune că i-a vindecat de ciumă, renumitele statui din cartapasta şi obiecte de artizanat lucrate în piatră leceză şi în teracotă. 
  
Întreaga regiune este foarte bogată în uimitoarele formaţiuni calcaroase dolmen “masă de piatră” şi menhir “piatră înaltă”(în dialectul breton), monumente preistorice, formate din blocuri masive de piatră, cu funcţii diverse: sepulcrale, de măsurare a timpului, de omagiere a zeului Soare, de legătură între cer şi pământ, între lumea viilor şi a morţilor, simbolizând totodată virilitatea şi feminitatea. 
  
Una din marile atracţii pentru călătorul venit de oriunde din lume o constituie Marea Adriatică, datorită culorilor ei verde smarald şi albastru celest schimbătoare de la o zi la alta, cât şi în timpul aceleiaşi zile, formaţiunilor calcaroase ale coastei, aspectului şi bogăţiei monumentale a localităţilor situate pe malul ei. 
  
Otranto este oraşul situat în punctul cel mai estic al Italiei, o punte între Orient şi Occident, favorizând de-a lungul timpului legăturile militare, comerciale şi culturale între cele două părţi ale lumii. 
  
Are o suprafaţă de 76,2 km, o populaţie de aproximativ 5500 de locuitori şi  
  
o vechime foarte mare, pe teritoriul său succedându-se multe popoare: greci, romani, arabi, turci, spanioli, normanzi, germanici, etc., care au lăsat urme adânci în fizionomia, modul de viaţă, limba, cultura şi civilizaţia locuitorilor. 
  
Memorabile rămân cucerirea localităţii de către turci în anul 1480 care au provocat distrugerea masivă a oraşului şi masacrarea a 800 de locuitori, deoarece au refuzat să renunţe la creştinism şi să accepte islamismul, cât şi eliberarea oraşului un an mai târziu de către spaniolii conduşi de Alfons de Aragon căruia i se datorează şi opera de reconstrucţie şi fortificare a acestuia. 
  
Stema oraşului este alcătuită din câteva elemente cu valoare istorică şi legendară: fundalul verde, un turn alb pe care este încolăcit un şarpe negru ce introduce capul pe fereastra turnului, o coroană regală. În partea de jos scrie „Civitas Fedelissima Hydrunti.” Cercetările spun că este vorba de Turnul Şarpelui existent şi astăzi pe o colină în partea de sud-est a oraşului şi că la origine a fost un far păzit de soldaţi. Conform legendelor într-o noapte un şarpe s-a încolăcit pe turn, a băut uleiul din lampă, acesta nu a mai putut lumina, reuşind astfel să salveze oraşul de atacatorii de pe mare, care din cauza întunericului au rătăcit calea şi au ajuns în altă parte. S-au făcut multe interpretări asupra acestor simboluri, nereuşind să se ajungă la o părere unanimă. După părerea specialiştilor turnul ar fi un simbol al oraşului sau al curajului care i-a caracterizat pe otrantini în lupta cu turcii, lampa cu ulei al bogăţiei, al credinţei care de la Otranto unde se spune că a poposit pentru prima dată Sfântul Petru a ajuns în tot Occidentul, şarpele, al oraşului sau al prudenţei. (Vezi www.japigia.com, www.salentoviaggi.it)  
  
Otranto are o climă mediteraneană, cu ierni blânde, cu primăveri şi veri secetoase, temperaturile oscilând între +9 şi + 24,7 grade Celsius. 
  
Peisajul marin impresionează prin blândeţea aerului, prin plaja cu nisip foarte fin, prin rocile ce par dăltuite de mâna omului, unele având forma unor chilii ce s-ar putea să fi avut rol de observare în trecutul îndepărtat, prin culoarea verde a mării pe margine şi albastră spre larg, prin farul ce înaintează luminos în mare, prin construcţiile cu rol de fortificare din preajma mării, prin palmierii ce se înalţă zvelţi în apropiere, prin parcul din apropierea falezei în care locuitorii şi turiştii se pot bucura de frumuseţea palmierilor, a copacilor numiţi sugestiv pitosforo, cu tulpină contorsionată şi coroană sub formă de umbrelă, şi a florilor vii, proaspete şi multicolore de leandru, prin răsăritul şi asfinţitul soarelui care îmbracă totul într-un auriu dulce şi odihnitor. 
  
Din punct de vedere turistic oraşul Otranto oferă monumente al căror trecut este legat de viaţa religioasă, istorică şi culturală a localităţii. 
  
Catedrala construită între 1080 şi 1088 este unică prin portalul şi soarele cu 16 raze de pe faţadă, prin mozaicul de pe pardoseală, unul din cele mai mari din lume, în care imaginile sacre coexistă cu cele profane: scene biblice, regi, animale fantastice şi reale, zodii, prin cultul faţă de cei 800 de martiri manifestat prin păstrarea în biserică a pietrei pe care au fost ucişi şi a osemintelor lor, prin cripta cu 42 de coloane din marmură de diferite culori. 
  
Muzeul Diocezian de Artă Sacră a fost instituit în 1992 cu scopul de a conserva opere de artă ce provin din Catedrală. 
  
Bazilica „San Pietro” se spune că a fost construită pe locul unde au stat Sfântul Petru şi Pavel când au venit să creştineze regiunea. Are formă de cruce greacă şi rămâne model de artă bizantină în Italia.  
  
Biserica „Madonna dell' Alto Mare” se află chiar pe malul mării şi oferă un interior legat indisolubil de mare şi de viaţa marinarilor, sub masa de la altar aflându-se o timonă, iar pe pereţii din preajma altarului căluţi de mare şi sirene ce susţin candele. Impresionantă este şi legenda bisericii care spune că statuia Maicii Domnului cu Fiul în braţe ce se află la altar a fost răpită de turci când au cucerit oraşul. O fată luată roabă de turci l-a rugat pe marele calif să elibereze statuia în schimbul pierderii libertăţii ei. Statuia a fost pusă într-un vas fără echipaj şi i s-a dat drumul pe mare. A ajuns singură la Otranto unde a fost primită în cântecele marinarilor. 
  
Biserica „Santa Maria dei Martiri” numită şi San Francesco di Paola a fost construită pe Colina Minervei în locul unde au fost masacraţi cei 800 de martiri. 
  
Biserica „Santa Maria del Passo” este ridicată la jumătatea străzii dintre oraş şi Colina Minervei cu scopul de a aminti trecerea celor 800 de martiri pe aici pentru a fi sacrificaţi. 
  
Mânăstirea „San Nicola di Casole” a fost un centru cultural foarte bogat, în care s-a aflat una din cele mai mari biblioteci ale Europei. Din ea astăzi se mai păstrează doar ruinele. 
  
Printre monumentele civice ar putea fi amintit Palatul Lopez, construit în timpul stăpânirii spaniole de către familia Lopez. 
  
Oraşul se remarcă şi prin arhitectura militară cu rol de apărare reprezentată de „Torre Alfonsina e Mura” şi de „Castelul aragonez”, construcţie monumentală, din apropierea mării datorată lui Alfons de Aragon, eliberatorul localităţii. 
  
Sărbătorile nelipsite în toată Italia sunt prezente şi aici prin procesiunea religioasă „Corpus Domini”, „Le Tavole di San Giuseppe”, „Sărbătoarea Martirilor” şi a „Madonnei dell'Alto Mare.” 
  
„Mesele lui San Giuseppe” au loc pe data de 19 martie şi constă într-o masă festivă pentru care se pregătesc pâini rotunde, foarte mari, care sunt sărutate înainte de a fi consumate şi în aşezarea la masă a unui număr de minimum trei, maximum treisprezece persoane care îi reprezintă pe Iosif, Maria, Iisus şi apostolii. 
  
Sărbătoarea dedicată martirilor se desfăşoară mai multe zile între 31 iulie şi 14 august şi constă în scoaterea urnei cu osemintele martirilor în biserică, depunerea de coroane la Monumentul Eroilor din localitate, deplasarea procesiunii religioase prin oraş împreună cu urnele martirilor, spectacole şi jocuri pirothnice. 
  
Cu această ocazie este intonat „Imnul martirilor” scris în limba latină şi tradus în limba italiană de către Antonio Antonaci şi pe care îl vom reproduce în traducere proprie: 
  
Fie Gloria voastră, martori ai lui Hristos, 
  
astre strălucitoare de neînvinsă credinţă, 
  
Martiri din Otranto. 
  
Noi sărbătorim laudele voastre,  
  
ajutorul vostru mereu îl chemăm  
  
în necazuri. 
  
Supuşi la încercare de ura lui Acmet, 
  
aţi reuşit să o depăşiţi bucuros 
  
prin moarte unanimă. 
  
Situaţi credinţa înaintea vieţii, 
  
glorificaţi valoarea alegerii voastre 
  
cu sângele vostru. 
  
Încercarea voastră a fost acceptată de Dumnezeu  
  
care a păstrat pentru mult timp 
  
nealterate osemintele voastre. 
  
Pe colina Minerva acele corpuri strălucesc, 
  
uimindu-i chiar şi pe turcii, 
  
care nu au îndrăznit să le dea flăcărilor. 
  
Tatălui Ceresc, Cuvântului Etern 
  
Şi Spiritului Consolator, 
  
Glorie eternă! 
  
Amin  
  
Procesiunea Madonnei are loc în luna septembrie când statuia cu Fecioara Maria şi Pruncul este plimbată de marinari pe mare. 
  
Puncte de atracţie turistică pot fi găsite şi în apropierea oraşului Otranto, precum Valle delle Memorie unde se află grotele şi L'Ipogeo Torre Pinta, construcţie în formă de cruce romană, a cărei origine se pierde în neolotic şi care ascunde încă multe mistere, Lacul de bauxită, Lacurile Alimini, Porto Badisco, Grotta dei Cervi.  
  
Santa Cesarea Terme îşi seduce vizitatorul prin cel mai fascinant albastru al Mării Adriatice, prin fâşia de coastă înaltă, abruptă şi crestată ce ascunde mici băi şi peşterile în care se poate intra numai navigând pe mare, prin pădurile seculare de măslini, prin cele patru turnuri costiere construite de Carol al V-lea cu rol de apărare, prin ineditul monumentelor civile şi religioase: vila Sticchi construită în stil arab, vila Raffaella ce poartă numele baronesei a cărei reşedinţă de vară a fost şi în care astăzi se află stabilimentul termal unde toţi cei interesaţi pot beneficia de calităţile terapeutice ale apelor bogate în iod, sulf şi clor, Muzeul Mării, Muzeul Ceasurilor Turnurilor Civice, Biserica “Madre del Sacro Cuore” unde se spune că a murit Fecioara Cesaria a cărei statuie din cartapasta se află în biserică. 
  
Castro este oraşul dulce, plăcut şi primitor în care splendorile peisajului se îmbină cu vestigiile istoriei. Numele lui se trage de la « Castrum Minervae » ale cărui rămăşiţe mai pot fi văzute şi astăzi, în ciuda distrugerilor succesive ale localităţii. 
  
O vizită la Castelul lui Carol al V-lea îţi oferă nu numai informaţii inedite despre istoria oraşului, ci şi posibilitatea de a privi panorama mării până la mari depărtări şi de a te determina să vezi cu ochii minţii corăbii şi corăbieri ai unor vremuri apuse, apropiindu-se de ţărm. Unul dintre aceştia este Enea care după distrugerea Troiei, a traversat Adriatica de la Butrinto la Castro, după cum reiese dintr-un tablou expus în castel, care prezintă imaginea corăbiei lui Enea însoţită de un citat din „Eneida” lui Vergiliu: „crebrescunt optatae aurae portusque patescit iam proprior templumque apparet in arce Minervae...” (Virgiliu, Eneida,cartea a III-a, versurile 530-531). Faptul este consemnat şi pe piatra Templului Minervei. 
  
Corăbieri neînfricaţi şi pescari destoinici, crescuţi în înfrăţire cu lumea apelor, locuitorii şi-au luat ca deviză cele trei elemente cosmice: „sulu, mare, ientu” (soare, mare, vânt) şi au vocaţia călătoriilor, după cum reiese dintr-un citat scris pe o clădire: „Vântul dansează şi uneşte...urmăreşte-l cu ochii închişi şi zboară...şi numai cine este capabil de un zbor e cu adevărat gata pentru o călătorie.” 
  
Călătoria de-a lungul Mării Adriatice sfârşeşte la Leuca unde se află Biserica „Sancta Maria de Finibus Terrae” construită chiar la marginea lumii, în punctul cel mai sudic al tocului Italiei, pe locul pe unde se spune că a intrat Sfântul Petru în Imperiul Roman când a venit să îl creştineze. În acest complex situat pe locul cel mai înalt al localităţii de unde se vede parcă întreaga lume pe care o uneşte şi o priveghează se află Sanctuarul care de secole a atras un număr impresionant de turişti şi statuia Madonei situată în vârful unei înalte coloane de marmură. Oraşul îşi atrage turiştii nu numai prin plăcerea de a se afla la marginea lumii şi de a merge pe urmele Sfântului Petru şi ale lui San Francesco, ci şi prin mulţimea vilelor construite în cele mai diverse stiluri, portul modern utilat, posibilitatea de a se bucura de soarele meridional, la confluenţa a două mări care îşi unesc destinele şi culorile.  
  
Regiunea Salento impresionează şi prin bogăţia obiectelor de ceramică al căror stil diferă de la o localitate la alta, prin produsele culinare originale, diversificate, consistente şi naturale, din care nelipsite sunt: fructele de mare, verdura, legumele cultivate în grădini proprii, uleiul de măsline, pizza din cartofi, frise (friselle), pâinea tradiţională, de forma unor chifle, tăiate pe jumătate, uscate prin coacere de două ori, rezistente luni de zile şi înmuiate în apă înainte de a fi consumate, puccia, pâine cu măsline, pezzetti, tocană din carne de cal, cu sos picant, produsele de patiserie: rustico şi pasticciotto, vinul salentin. 
  
Pentru călătorul dornic să scape de tumultul vieţii contemporane, Salento rămâne un spaţiu al visării, al liniştii profunde, al odihnei şi al relaxării, al istoriei cu iz de suferinţă şi de glorie, grec, roman, arab, turc, hispanic sau normand. 
  
Elena Trifan  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
CĂLĂTORIE ÎN SALENTO, ITALIA / Elena Trifan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1191, Anul IV, 05 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Trifan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!