Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Traditii > Mobil |   


Autor: Elena Trifan         Publicat în: Ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014        Toate Articolele Autorului

FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA 
  
PARTEA A III-A  
  
Meşter Lucaciu Stela din Suceava este creator de ornamente florale de perete, din nuiele, cu sfoară, cu aplicaţii de flori în culori naturale, costume populare, baticuri, prosoape, ornamente din lemn, păpuşi în costume populare. 
  
Costumele populare de femeie sunt alcătuite din ie şi catrinţă.  
  
Ia este confecţionată din pânză de casă, cu motive geometrice şi florale cusute cu mătase şi bumbac sau ţesute în culori de grena, albastru, negru, galben, maro, roşu, alb. 
  
Catrinţa este ţesută din lână în combinaţie cu bumbac, pe fond negru. 
  
Cămăşile bărbăteşti sunt confecţionate din pânză albă de casă, cusută cu negru şi maro. 
  
Brâiele bărbăteşti sunt ţesute în casă, în stative şi bârneţele (brâie de femeie, mai înguste, purtate peste catrinţă), ţesute în stative în culori de roşu, negru, galben, maro.  
  
Diana Gavriliu Radu produce şi comercializează obiecte din piele: opinci, traiste, rucsacuri, poşete, tolbe, portmonee, portchei, gentuţe, brăţări, curele, toate de cea mai bună calitate. 
  
Mutescu Oltea împleteşte frumosul natural cu cel artistic în coşuleţele pe care le face din conuri de brad, de pin şi din flori naturale de pădure. 
  
Pascaniuc Dumitru din Marginea Suceava expune obiecte utilitare din ceramică: oale de prins lapte, de sarmale, căni şi căniţe originale prin formă şi culoarea naturală. 
  
Ceramica de Corund este reprezentată de domnul Szasz Blaziu care aduce la târg o diversitate de obiecte: ulcele, ulcioare, căni, farfurii, străchini, ceşti, pe care sunt prezente motivele specifice ceramicii din această localitate: laleaua, margareta, porumbelul, cocoşul. 
  
Culorile sunt fie uni: albastru, verde, roşu, maro, fie în combinaţii: alb-negru-maro roşcat, maro-verde, alb-verde-negru etc. 
  
Avram Roşca Bălăceanu din jud. Suceava, cioplitor în lemn, realizează din lemn de cireş, nuc, prun, obiecte utilitare: linguroaie pentru stână, vase, căuce (căni de băut apă), după o tehnică specială: lemnul se ciopleşte cu barda, se scobeşte în interior cu tesla, se finisează cu scoaba (o daltă), se fac înflorituri cu gaifus (daltă de lemn, în formă de V). Culoarea se dă cu ulei vegetal, de floarea-soarelui, presat la rece şi afumat pentru a rezista la carii şi a da o patină de vechime. 
  
Tănasă Oliver din Fălticeni, cioplitor în lemn, lucrează din lemn de nuc, cireş, măr, păr: polonice, boluri, măşti, căuce, măşti.  
  
Pentru realizarea acestora se ţine lemnul în coajă cam o jumătate de an ca să se usuce şi să îşi ia culoare. După aceea cam 3-4 săptămâni se ţine în apă ca să se înmoaie spre a putea fi lucrat. Sunt lucrate în banc manual cu dăltiţe şi ciocanul. Se cioplesc pe faţă, se scobesc pe spate, se dau cu ceară şi ulei de in. 
  
Măştile au aplicat păr natural din blană de oaie şi de capră. 
  
Benţa Codrin din Fălticeni, profesor de istorie, a moştenit arta cioplitului în lemn din familie. 
  
La Festivalul de la Ciocăneşti expune obiecte cioplite în lemn: linguri, furculiţe şi mobilier tradiţional.  
  
Obiectele lucrate de Benţa Codrin sunt nu numai utilitare, ci şi pline de semnificaţii, uşor de descifrat de un client avizat. 
  
Furculiţele şi lingurile au sculptate pe coadă diverse motive: soarele, cocoşul, pupăza, dragobetele (două pupeze îndrăgostite). 
  
Arta încondeierii ouălor emblematică pentru zona Bucovina este reprezentată de persoane din mai multe localităţi, fiecare având stilul ei de lucru.  
  
Negură Marioara din Vatra Moldoviţei încondeiază ouă de raţă, găină, gâscă, prepeliţă, struţ, în culori cerate, negru şi nuanţe de maro sau în combinaţii de roşu cu maro, negru cu roşu. 
  
Tradiţională este culoarea albă şi se lucrează pe rând cu fiecare culoare numai pe ceară fierbinte. 
  
Un alt model este realizat cu ceară neagră pe fond alb. După aceea se combină culorile. Oul de struţ se încondeiază pe fond de culoare închisă, pe urmă din ce în ce mai deschisă până se ajunge la alb. 
  
În final oul se dă cu lac. 
  
Motivele preferate sunt: prosopul, crucea pascală, calea rătăcită, Maica Domnului, frunză dse trifoi, urechea porcului. 
  
Saghina Ecaterina din Vatra Moldoviţei încondeiază ouă de toate tipurile, cu ceară în relief (ceară naturală colorată), într-o diversitate de motive: coarne de berbec, calea rătăcită, cârja ciobanului, crucea pascală, frunză de stejar, ferigă, stele, soare, geometrice şi naţionale luate de pe cămăşile populare.  
  
Primele ouă încondeiate la dumneaei în localitate erau cu picăţele. 
  
Iliuţă Georgeta din Salcia, judeţul Suceava, lucrează pe ouă naturale, de toate tipurile sau pe lemn, cu motive religioase şi naţionale. 
  
Argintăritul, ocupaţie foarte veche, practicată pe tot întinsul ţării, este reprezentat la Ciocăneşti de fraţii Vasile Ion şi Bulbuc Cornel din Alexandria, care au învăţat meşteşugul de la tatăl lor de care îşi amintesc cu lacrimi în ochi. 
  
Ei expun: inele, cercei, verighete, lănţişoare, brelocuri şi ne oferă şi o demonstraţie de lucru, făcută cu suflet şi măiestrie. 
  
Argintul se topeşte în cărbune de mangan, cald sau rece se bate pe nicovală cu ciocanul până i se dă o anumită formă. Se finisează cu pila sau cu şmingher. Se gravează cu două şpichere şi se lustruieşte. Vasile Ion glumind amar se consideră ultimul mohican al acestui meşteşug sacru pentru el, dar pe care copiii lui nu mai vor să-l practice.  
  
Meşteşuguri străvechi, majoritatea învăţate de la străbuni,  
  
practicate cu pricepere şi pasiune, continuă să supravieţuiască, în ciuda vânzărilor din ce în ce mai maci, graţie dorinţei acestor oameni de a le duce mai departe pentru a păstra tradiţia familiei, a unei regiuni sau a neamului românesc şi pentru a-şi câştiga existenţa în mod creativ şi onest, asemenea înaintaşilor lor.  
  
Nu numai ocupaţiile, ci şi arte specifice localităţii şi chiar zonei sunt prezente la Festivalul de la Ciocăneşti: pictură, muzică de toate tipurile şi pentru toate vârstele: simfonică, uşoară, populară, folk interpretată de artişti din toată Bucovina, din Ardeal, din Republica Moldova, români, basarabeni şi ucrainieni.  
  
La Pensiunea „Melios” a avut loc vernisajul expoziţiei de grafică umoristică a artistului plastic tenor Sorin Ursan Delaclit care a luat în vârful penelului au fost luate mai ales personalităţi politice ale timpului. 
  
Tenorul a executat portrete vizitatorilor oferite gratis de organizatori şi a interpretat pe scena în aer liber arii din opere celebre: „Rigoletto” şi „Trubadurul” de Verdi, „Turandot” de Puccini şi canzonete. 
  
Din iniţiativa preotului Ilie Rusu, în casa parohială din Ciocăneşti, într-o atmosferă de elevaţie religioasă şi artistică, într-o sală ce pare-a fi un mic altar pe ai cărui pereţi sunt expuse icoane realizate în diferite tehnici, s-a desfăşurat o serată de muzică simfonică susţinută de tineri talentaţi din Ciocăneşti şi de la Chişinău: Mihai Rusu, Gabriel Rusu, Laura Maria Niculiţă, Simona Şcheul, Mircea Florin Cebanu, tinere talente, tinere speranţe răsărite în pământul în care Dumnezeu a sădit cu atâta dărnicie sămânţa genialităţii lui Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu etc. 
  
Mihai Rusu, în vârstă de 15 ani, un crai nou pe cerul muzicii simfonice româneşti, este elev la Liceul „Ion Luca” din Vatra Dornei, cântă la pian de la vârsta de 5-6 ani şi a creat până în prezent 20 de compoziţii din care interpretează: „Limba noastră românească”, „Romanţă în Do Major”, „Valsul Toamnei”, „Zidul”, „Bătrâneasca”, „Oceanul învolburat”, „Întoarcerea lui Eminescu”, „Balada”, „Amurgul unei nopţi de iarnă”, „Bukowina”.  
  
Laura Maria Niculiţă, în vârstă de 14 ani, elevă la Şcoala din Ciocăneşti, este pasionată de sport, de muzică populară şi cultă, de matematică, arta încondeierii ouălor, în toate aceste domenii obţinând până în prezent numeroase premii la concursuri judeţene, naţionale şi internaţionale. Cântă muzică populară şi cultă de la vârsta de 7 ani. 
  
Simona Şcheul, în vârstă de 15 ani, elevă la Liceul „Ion Luca” din Vatra Dornei, cântă la vioară de 3 ani. 
  
Gabriel Rusu, în vârstă de 8 ani, cântă la vioară, de aproximativ 2 ani. 
  
Mircea Florin Cebanu, în vârstă de 13 ani, face parte din Orchestra Liceului „M. Berezovschi” de la Chişinău, cântă la fluier, flaut şi nai, ultimul fiind şi instrumentul lui preferat. 
  
A participat până în prezent la mai multe festivaluri şi concursuri, obţinând mai multe premii. 
  
Timp de câteva ore simţim că sufletele noastre se armonizează cu acordurile muzicii lor rafinate şi înălţătoare, dulci, relaxante sau răscolitoare, cu fineţea şi devotamentul vârstei lor pentru tot ceea ce este frumos şi pur. 
  
Restul spectacolelor care au avut loc zilnic s-au desfăşurat pe scena în aer liber de la Pensiunea „Melios”.  
  
Într-una din seri spectatorii au avut ocazia să audieze un concert extraordinar de muzică uşoară şi de dans modern susţinut de Andreea Bălan şi trupa ei.  
  
Cum era şi firesc într-o zonă cu tradiţii folclorice foarte bogate cea mai mare a spectacolelor desfăşurate timp de cinci zile a fost dedicată muzicii şi dansurilor populare susţinute de ansambluri şi solişti vocali şi instrumentişti din Bucovina cât şi din alte zone. 
  
Deschiderea a fost făcută de către un grup de gospodari din localitatea Botoş, îmbrăcaţi în costume populare, coordonaţi de preotul satului, care s-au deplasat la Ciocăneşti într-un convoi de şase căruţe şi au cântat muzică populară pe scena în aer liber.  
  
Ansamblul „Brăduleţul” de la Ciocăneşti are aproximativ 7 ani vechime şi este alcătuit din persoane de vârste diferite, femei şi bărbaţi, solişti vocali şi dansatori. 
  
Interpretează cântece şi dansuri foarte vechi din zonă: „Hora”, „Bătrâneasca”, „Trilişeşti”, „Coasa”, „Coşnencuţa”, „Ciocănişteanca”, „Ţărăneasca”.  
  
Fetele poartă costume alcătuite din: batic, cămaşă cusută cu motive florale şi geometrice, catrinţă ţesută, poale, bârneaţă (cingătoare). 
  
Costumele bărbăteşti sunt formate din: pălărie sau căciulă, cămaşă albă cusută cu pui (modele florale), bundiţă cu dihor, curea. 
  
Ansamblul „Bistriţa Aurie” din Ciocăneşti, înfiinţat în 1993, este alcătuit din taraf tradiţional, dansatori, solişti vocali, rapsozi populari, solişti instrumentişti. 
  
Are în repertoriu cântece şi dansuri din folclorul bucovinean. Printre dansuri pot fi amintite: „Bătrâneasca de la Ciocăneşti”, „Bătuta la podea”, „Arcăşeasca”, „Coasa”, „Coşmencuţa”, „Arcanul”, „Ţărăneasca.” 
  
Ansamblul „Lacrimoza” de la Chişinău, condus de preotul Vasile Lupanciuc şi Formaţia „Mihai Rusu şi colegii” din Ciocăneşti au interpretat alternativ muzică instrumentală la pian, vioară şi nai, cât şi vocală. 
  
Din repertoriul tinerilor de la Chişinău au făcut parte cântecele: „Cât trăim pe-acest pământ”, „La mijloc de codru de des”, „Limba românească”, „Pe munte cu iarba verde”, din care vom reproduce cântecul „Cât trăim pe-acest pământ” pe versuri de Nicolae Dabija, datorită legăturii sfinte cu ţara pe care o exprimă şi datorită definiţiei complexe şi originale pe care o dă noţiunii de patrie: „1. Cât trăim pe-acest pământ/Mai avem un lucru sfânt/O câmpie, un sat natal,/O clopotniţă pe deal.//Refren: Cât dura-ne-vor izvoare/Şi un lucru ce dispare/Cât trăim pe-acest pământ/Mai există ceva sfânt.//2. Cât avem o ţară sfântă/Şi un nai care mai cântă/Cât părinţii vii mai sunt/Mai există ceva sfânt.//Refren//3. Cât pădurile ne dor/Şi avem un viitor/Cât trecutul ţinem minte/Mai există lucruri sfinte.//Refren//4. Cât luceafărul răsare/Şi în cer e sărbătoare/Cât e pace pe pământ/Mai există ceva sfânt.//Refren//5. Cât avem un sat departe/Şi un grai ce n-are moarte/Cât ai cui zice părinte/Mai există lucruri sfinte.//Refren.”  
  
Mircea Mihai Cebanu de la Chişinău a interpretat cântecele: „Melodie de dor,” „Mioriţa”, „Doină”, „El condor pasa” şi Rusu Gabriel din Ciocăneşti, melodia „Cântă cucul, bată-l vina!”.  
  
Maria Laura Niculiţă, solist vocal din Ciocăneşti, interpretează cântece populare preluate din folclorul local, inspirate din viaţa localităţii natale, care se desfăşoară în jurul râului Bistriţa: „Sunt fată din Bucovina” şi „Bistriţă apă de munte.”  
  
Cântecul „Sunt fată din Bucovina” conţine o descriere elogioasă a vieţii satului al cărei martor şi depozitar este râul Bistriţa, comunicând un puternic sentiment al mândriei de a aparţine acestui mediu geografic şi uman: „1. Sunt fată din Bucovina, de prin Ciocăneşti/Unde curge Bistriţa şi unde întâlneşti/Case mândre construite, harnici gospodari/Frumuşei feciori şi ţapinari.//2. Când coboară ţapinarii din păduri de brazi/Ies fetele la portiţă aşteptând cu drag/În cămaşă şi catrinţă cu apă-n ulcior/Că li-i traiul frumos şi cu spor.//3. Bistriţă ce curgi la vale cu val înspumat./Spune tu pe a ta cale câte ai aflat./Hora, cântecul şi jocul strânse din străbuni/Tu cunoşti plutaşii cei mai buni.” 
  
În cântecul „Bistriţă, apă de munte” sentimentul dragostei de natură se împleteşte cu cel erotic al cărei mesager este râul Bistriţa: „1. Frunzuliţă flori mărunte, Bistriţă apă de munte,/Duci pe valul călător, măi, numai cântece de dor, măi,/Du şi cântecelul meu, Bistriţă pe valul tău,/Bistriţă pe valul tău, măi.//2. Când cobori încetişor, măi, du şi cântecul de dor, măi./De pe plaiul meu de dor cântecul plutaşilor,/Să-l asculte şi bădiţa şi să-mi sărute guriţa.//3. C-am un bade tinerel, măi, şi mi-e e tare dor de el, măi,/Că s-o dus bădiţa sus, măi, pe valea Bistriţii-n sus măi/Că eu bade fără tine nu mai pot trăi pe lume.”  
  
Aspecte ale vieţii din Ciocăneşti sunt prezente şi în repertoriul lui Vasile Moroşanu, în vârstă de 70 de ani, dulgher de meserie, cântăreţ la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din sat, fost membru al Ansamblului de fuieraşi al comunei Ciocăneşti.  
  
La Festivalul Păstrăvului a interpretat trei cântece, compoziţie proprie: „Pădurice, brad înalt”, „M-am născut în Ciocăneşti”, „Pe la noi prin sat”.  
  
Cântecul „Pădurice, brad înalt” este o confesiune în care autorul trăieşte mulţumirea unei vieţi patriarhale ce se desfăşoară după un adevărat ritual: trezitul, spălatul pe faţă, ruga la icoane, plecatul cu turma la păscut, cântatul din fluier spre încântarea animalelor şi a întregului sat, întorsul acasă, armonia cu familia, mulţumirea faţă de Dumnezeu, odihna: „Pădurice, brad înalt,/Dimineaţa m-am sculat,/Eu pe faţă m-am spălat/Şi la Domnul m-am rugat./Fluieraşul mi-am luat/Cu vitele am plecat/Sus în munte la păşune,/Că-i o iarbă de minune./După ce s-au săturat/Sub un brad m-am aşezat/Din fluieraş am doinit/Până-n sat s-a auzit./Vitele mă ascultau,/Viţeluşii se jucau,/Codru' întreg răsuna/De fluierătura mea./Când soarele a asfinţit/Spre sat cu ele-am pornit/La casa mea m-am oprit/Şi la Domnu-am mulţumit./Nevasta s-a bucurat/Nepoţeii-am sărutat,/La icoane am privit,/M-am culcat şi-am adormit./Dimineaţa m-am sculat/Şi din nou iar am plecat.”  
  
În cântecul „M-am născut în Ciocăneşti” sunt amintite aspecte ale vieţii din familia părintească: „M-am născut în Ciocăneşti/P-un pârâu de munte/Casă cu şapte surori/Şi cu doruri multe./Tatăl meu era român/Şi muncea întruna./Şi cu drag el ne creştea/Şi pe mama o iubea./Avea un picior de lemn/Şi cosea cu coasa/Eu pe el îl ajutam/Mama fân strângea./Ne ducea în sărbători/Să rugăm pe Domnul/Să trimită pacea sa/Să vegheze somnul.” 
  
Cântecul „Pe la noi prin sat” conţine o antiteză între viaţa satului din trecut şi a celui de astăzi, autorul trăind cu nostalgia vremurilor de odinioară: „Pe la noi prin sat/Multe s-au schimbat/Jucau fete şi ficiori/Ca şi două flori./Ei jucau în doi/C-aşa-i pe la noi./Dar acum toţi ţopăiesc/Parcă înnebunesc./Ei în doi jucau/În ochi se uitau/Iar acum nu se privesc/Parcă se urăsc./Erau case mici/Şi ficiori voinici/Fetele furca torceau/Şi frumos cântau./Nu vă supăraţi/Şi mă ascultaţi/Hora-n patru s-o jucaţi/Ca să n-o uitaţi,/Căci aşa-i frumos/Şi gospodăros.” 
  
Pamfil Roată, originar din Ciocăneşti, stabilit în Vatra Dornei, interprează compoziţii proprii, printre care şi cântecul „Io-s feciorul satului”. 
  
O adevărată monografie lirică a satului Ciocăneşti ar putea fi desprinsă numai din cântecele interpretate pe scena festivalului. 
  
Festivalul Naţional al Păstrăvului şi-a propus să arate nu numai valoarea localităţii Ciocăneşti, ci a întregii Bucovine cu care sunt uniţi în hărnicie, frumuseţea şi originalitatea costumelor şi a cântecelor populare interpretate de copii, tineri şi adulţi. 
  
Ţăran Miruna Gabriela din Iacobeni, deşi are numai 6 ani şi se află la prima apariţie pe scenă, cântă asemenea unui om mare. 
  
Face parte din Clubul Copiilor „Vatra Dornei” şi a obţinut locul I pe ţară la Concursul „Voinicelul”. Interpretează cântece populare din folclorul bucovinean. 
  
Olexiuc Elisabeta din Cârlibaba, cântă de la vârsta de 7 ani, cântece din folclorul bucovinean şi are deja apariţii la emisiuni televizate: TVR Iaşi, TVR1, TVR 2, Favorit. 
  
Ionela Popescu solist vocal, participă la festival îmbrăcată într-un costum popular autentic, luat din lada de zestre a bunicii, vechi de peste 100 de ani, alcătuit din: tulpan cu flori multe „cum se poartă pe la munte”, cămaşă cusută cu mărgele în două culori, reprezentând cărarea bucovinenilor sau diverse obiceiuri din satele învecinate, catrinţă ţesută în stative cu vârste în culori verde şi negru, poale care au acelaşi motiv naţional ca şi cămaşa, colţuni împletiţi cu motive tradiţionale şi opinci din piele de vacă, legate cu şnur din păr de cal. 
  
Moşteneşte talentul de a cânta de la mama sa, Maria Puha, rapsod popular din Bucovina. 
  
Vine dintr-un colţişor de rai, din Rădăuţi unde este adăpostită cropniţa Muşatinilor, la Mânăstirea Bogdana şi unde este găzduit Festivalul Internaţional de Folclor „Arcanul”. A participat la numeroase concursuri, este redactor de folclor la Radio Gold Rădăuţi, emisiunea „Comori de suflet românesc”, colecţionează costume populare şi le poartă cu mândrie pe marile scene. A interpretat cântece din folclorul bucovinean. 
  
Ansamblul Mugurelul al Clubului Copiilor din Dorohoi, cu o vechime de 27 de ani, o emblemă a municipiului Dorohoi, interpretează muzică instrumentală şi vocală, dansuri. 
  
Ansamblul de Dansuri Mărgineanca al Casei de Cultură a Sindicatelor „Nicolae Iorga” din Botoşani a fost înfiinţat în 1987 şi este format din liceeni. 
  
Au în repertoriu cântece şi jocuri din aproape toate zonele folclorice ale României: dansuri şi obiceiuri specifice zonei Botoşani, care şi-au luat numele de la acelea ale localităţilor: „Flămânzi”, „Tudora”, „Gorona”, „Călăraşi”, „Rogojeşti”, „Budeşti”, „Coţuşca”, cât şi din alte zone folclorice ale României: Banat, Maramureş, Sibiu, Oltenia, Dobrogea şi chiar din Ucraina şi Republica Moldova.  
  
Poartă costume specifice zonei Flămânzi. 
  
Costumul de fată: batic (năframă), cămaşă albă, alcătuită dintr-o singură piesă sau două, brâu sau bârneaţă, bundiţa cu flori de culoare: grena, negru, verde, cu bordură brumărie la sărbătoare şi neagră în zi de lucru, fustă albă, opinci cu ciorapi de lână sau şosete albe cu pantofi. 
  
Costumele de băieţi: căciulă sau pălărie, cămeşoi sau cămeşă, fustă, bundiţă, brâu roşu cu franjuri, iţari cu 101 creţ (un singur picior desfăcut are 7 metri lungime). 
  
Bărbaţii când joacă singuri nu au bundiţe, când joacă cu femei poartă şi bundiţe. 
  
Ansamblul „Stejărelul” din Cajvana, judeţul Suceava, are repertoriul format din dansuri din zona Bucovina, printre care se află şi unul mai puţin cunoscut „Cureaua.” 
  
Ansamblul de muzică folk „Crenguţa de aur” din Şarului Dornei a fost înfiinţat acum patru ani cu elevi de clasa a treia, ajungând în prezent la un efectiv de 16 solişti vocali şi 5 chitarişti. 
  
Are un repertoriu bogat alcătuit din colinde tradiţionale culese din zona Şarul Dornei, colinde mai deosebite cântate de foştii deţinuţi politici pe versuri de Radu Gyr, colinde preluate din repertoriul lui Tudor Gheorghe şi cântece de munte, printre care o baladă: „1. Rău mă dor ochii mă dor/De durerea frunzelor/Refren: Şi mă duc şi iar mă duc/Până la izvor sub nuc./Şi mă fac şi iar mă fac/lemn de brad şi lemn de fag./2. Rău mă dor picioarele de bătut cărările.//Refren/3. Rău mă dor ochii mă dor/De lumina stelelor./Refren/”. Dragostea pentru munte apare şi în cântecul Bătrânul refugiu: „1. Departe în munţi ascuns printre stânci/Se află bătrânul refugiu./Acolo se întâlnesc acei ce iubesc/ Pereţii de stâncă şi cerul.//Refren: Nu-i nimeni să-i înţeleagă/Nu-i nimeni la fel ca ei, le fel ca noi/Doar dorul în dulce leagăn/Să-i urce spre creste mereu.//2. Mi-e inima-n furci, de vrei poţi să urci/Să simţi primul pas în perete/Speranţa apoi să facem în doi/Şi-apoi tot mai sus printre creste.” 
  
Ansamblul „Crenguţa de aur” are deschideri şi spre muzica altor popoare. De exemplu, a preluat cântecul Un lup din repertoriul formaţiei „Roa” din Canada: „O poveste cu un lup/Tare de demult/A murit şi-apoi copil/S-a născut.//Refren: Nu ştia de ce pădurea nume-i cântă/Iară noaptea ca un vers alunecând/ Din pădure braţe ajung/Din pădure cântece se aud//2. Într-o vară tăcuta noapte/S-a răstit/Un copil c-un lup în urmă/Au fugit.//Refren”  
  
Membrii ansamblului poartă costume din pânză albă de in, cusute cu motive tradiţionale florale şi geometrice în culori vii. 
  
Ansamblul „Dorna Dorului” al Fundaţiei Cultural-Artistice „Dorna Dorului” din Vatra Dornei a fost înfiinţat în 1976 şi este alcătuit din persoane cu profesii diferite: elevi, profesori, ingineri. 
  
Orchestra este compusă din instrumente tradiţionale: fluier, ocarină, nai, cimpoi, vioară, contrabas, ţambal, acordeon, trompetă, clarinet. 
  
Au un repertoriu de dansuri populare foarte bogat, de pe tot cuprinsul ţării: Bucovina, Moldova, Oltenia, Oaş, Banat, cât şi dansuri ţigăneşti.  
  
Îşi adaptează costumele la zona din care provine dansul. 
  
La Festivalul Naţional al Păstrăvului poartă costume din zona Bucovina.  
  
Costumul femeiesc se compune din: broboadă (batic), cămaşă (ie), catrinţă, brâu, bondă (bundă) cusută de mână, ciorapi de lână, opinci sau pantofi. 
  
Bărbaţii poartă căciulă de miel, cămaşă, brâu, iţari, cizme. 
  
Cusăturile sunt realizate în culori vii.  
  
Au participat la numeroase festivaluri atât în ţară, cât şi în străinătate: Germania, Japonia, China, Ierusalim. 
  
Ansamblul „Florile Bucovinei” al Casei de Cultură Rădăuţi, înfiinţat în 1980, este alcătuit din aproximativ 40 de membri de vârste diferite, dansatori, solişti vocali şi orchestră. 
  
A interpretat dansuri specifice zonei Rădăuţi grupate în trei suite: În „Suita I” sunt cuprinse dansurile: „Bătrâneasca de la Straja”, „Şepteleanca”, „Bătrâneasca de la Arbore”, „Polobocul”, în „Suita a II-a”: „Huţulca de la Brodina” combinată cu „Huţulca de la Moldoviţa”, „Suita a III-a” începe cu „Ţânţăroiul” de la Iaslovăţ, continuă cu „Corăgheasca”, „Pădureţul”, „Ţărăneasca”. 
  
Execuţia se desfăşoară de la dansul bătrânesc, cu toată talpa aşezată pe pământ la dansul tineresc mai dinamic. 
  
Fetele poartă costume alcătuite din: batic sau maramă care diferă de la un dans la altul, batic negru înflorat la dans bătrânesc, batic verde la horă tinerească, minişterguri (prosoape albe pe care le folosesc babele de la Bilca), cămaşă albă cu pui simpli negri atât la băieţi, cât şi la fete, bundiţă de culoare crem cu pui simpli, negri, ţesuţi, catrinţă sau fotă neagră, cu pui simpli de fir argintat şi cu bată (bordură) vişinie, poalele albe, cu pui negri, simpli, pantofi negri, cu toc jos. 
  
Costumele bărbăteşti sunt formate din: căciulă neagră de miel, iar la dansurile tinereşti (fecioreşti) pălărie verde cu pană de cocoş de munte (pălărie vânătorească), cămaşă cu poale cu pui negri, simpli, brâu negru cu motive florale, iţari ţesuţi, cizme negre până la genunchi. 
  
Atât fetele, cât şi băieţii la dansurile din zona Vicov poartă trăistuţe în carouri mici, negru cu alb. 
  
Ansamblul „Arcanul” din localitatea Fundul Moldoviţei a fost reînfiinţat în 1970, a ajuns acum la a treia generaţie, toate cele trei generaţii au fost instruite de Dorin Cocârţea, în vârstă de 76 de ani. În orchestă cântă şi nepoţii lui Ilie Cazacu, rapsod popular din zonă.  
  
În repertoriu au dansuri specifice zonei: „Arcanul” reprezentativ pentru localitate, dans bărbătesc de comandă, „Jocul cel mare”, „Polobocul”, „Arcanuţa”, „De trei ori pe după masă”, toate dansate foarte iute. 
  
Fetele poartă costume alcătuite din: batic, cămaşă din pânză de casă albă cu modele geometrice, pe fond negru şi interiorul cu nuanţe de alb, crem, maro, catrinţă ţesută în stative, din fir obţinut din păr de oaie, tors foarte fin, pe fond negru cu modele tradiţionale geometrice, diferite de la un costum la altul, cu fir galben, portocaliu, negru, bundiţa din pielicele de oaie, cu blăniţă de dihor, cu modele geometrice cusute iarhăr (pe pielea albă de oaie prelucrată se desenează modelul, conturul se coase cu mătase neagră în interior şi mărgele cu nuanţe maro) 
  
Costumele bărbăteşti sunt formate din: căciulă de astrahan, cămaşă din pânză de casă, cusută pe poale şi la mâneci cu mătase albă, în diferite modele, guler cusut în culori de maro şi negru.  
  
Ansamblul Kozaciok al ucrainienilor din Bălcăuţi, judeţul Suceava, înfiinţat în 2009, este alcătuit din 48 de membri cu vârste cuprinse între 9 şi 20 de ani.  
  
Fetele impresionează prin costumele viu colorate şi puternic înflorate, ceea ce le face să pară o întrupare a naturii, a vitalităţii şi a ingenuităţii: pe cap coroniţe cu flori şi bentiţe în culorile curcubeului, cămaşă cusută cu ornamente florale, chiptari (ilic), fustă cu motive ucrainiene la bază (spitneţea), oblig (şorţ), pantofi de dans, preferabil de culoare roşie, panglici care atârnă de la coroniţă până la talie. 
  
Băieţii sunt îmbrăcaţi în cămaşă cusută tradiţional sau brodată (sorocica), brâu (poias), şalvari de culoare roşie, galbenă, albă sau verde, cizme roşii. 
  
Membrii ansambului poartă cu ei pe scenă steagul ucrainean. 
  
Au în repertoriu dansuri mixte ucrainiene, cel mai cunoscut fiind „hopac”, dans clasic ucrainean, fantezii coregrafice, dueluri pe paşi de dans, pe figuri acrobatice, piese de teatru pe paşi de dans, cântece tradiţionale ucrainiene: „Rozprichaite hlopţi coni”, „Oi ciornaia seciorna”, „Oi na hori dva dupchi”, „Oi u poli krinecinka”. 
  
În timpul dansului fetele, datorită costumelor şi graţiei cu care dansează, ne lasă impresia că prin faţa noastră se succed fie zâne ale florilor, fie lebede, fie prinţese, iar băieţii prin costume par a fi purtătorii unui exotism oriental, întrupare a vechilor hani, iar prin flexibilitatea cu care dansează par nişte spiriduşi pasionaţi de dansul modern. 
  
Cântecul „Rozprichaite hlopţi coni” prezintă o veche poveste de dragoste ce se desfăşoară într-un cadru rustic: 
  
„1. Deshămaţi băieţi caii/Şi mergeţi de vă odihniţi,/Iar eu o să merg în livadă/Şi-am să sap fântâna.//Refren: Marusia 1,2,.3 şi calena (o floare specifică ucrainienilor). Eu sunt fată negruţă/Ce în livadă strângea căpşuni.//2. Săpam, săpam fântâna./În livada de vişini/Oare nu iese fata dimineaţa după apă?//Refren//3. A ieşit fata dimineaţa să ieie apă,/Iar eu după ea ca un cazac m-am dus să adăp calul./ Îi ceream, îi ceream din mână găleata,/Dar ea nu mi-a dat-o./ Iar eu îi dădeam din mână inelul,/Dar ea nu l-a luat.//Refren”  
  
În cântecul „Oi ciornaia seciorna” de o domnişoară negruţă se îndrăgosteşte un băiat. Ea merge la fântână să ia apă, el o urmăreşte, se îndrăgosteşte de ea şi cântă despre ea, despre inima ei.  
  
După acest cântec a fost adaptată melodia „Inimă de ţigancă”. 
  
O pereche de interpreţi tineri, Angelia Flutur şi Alexandru Brădăţan, aduc pe scenă deopotrivă entuziasmul vârstei, frumuseţea cântecului şi a portului popular din nordul Moldovei.  
  
Angelica Flutur din satul Ciumârna, comuna Vatra Moldoviţei, judeţul Suceava, ne mărturiseşte că este mândră de originea ei:  
  
„Sunt huţancă, m-am născut să cânt lumii întregi. Satul meu mă face să rămân mereu autentică. Mă bucur că lumea mă cunoaşte prin sintagma ” 
  
Poartă un frumos costum tradiţional huţănesc: cămaşă pe pânză de casă, în culori predominante roşu, galben, verde, albastru, cu motive geometrice, catrinţa cu poale roşii şi vârste (şiruri), ciorapi de lână, opinci cu nujiţe de lână. 
  
Colaborează cu prestigioase orchestre, precum „Lăutarii” din Chişinău, „Ciprian Porumbescu” din Suceava etc.  
  
Are un repertoriu variat, cules şi îmbogăţit cu ajutorul maestrului George Sârbu. 
  
Printre altele interpretează şi cântece noi de pe viitorul album „Să iubeşti o suceveancă” din care cu bunăvoinţa dumneaei reproducem câteva versuri: „Dacă vrei bini să-ţ meargă/Să iubeşti o suceveancă./Dacă vrei una să-ţ placă/Să ti-nsori c-o suceveancă/Tot ca mini aşa.” etc. 
  
Alexandru Brădăţan din Gura Humorului, Suceava, cu privire la cariera sa muzicală ne mărturiseşte: „Fiecare persoană are darul său, depinde de fiecare dacă şi-l valorifică. Am avut norocul de la Dumnezeu să întâlnesc oameni potriviţi la locul şi timpul potrivit. O persoană ce mi-a marcat destinul este doamna Maria Macovei, cea care m-a remarcat şi m-a îndrumat pe calea cântecului. Cânt de mic copil (chiar din burta mamei), dar am început să fac performanţă de la 15 ani. Am lansat în 2009 primul meu album Am în suflet cânt şi joc şi urmează cel de-al doilea, în 2012, Cu drag de Voroneţ” din care la fel de binevoitor ca şi domnişoara Angelica Flutur ne permite să reproducem cântecul care dă şi titul albumului: „Frunzuliţă ca mălina/M-am născut în Bucovina./M-am născut pe plai măreţ/Cu albastru de Voroneţ./Voroneţ, grădină dulce,/Doru' la tine m-aduce./Voroneţ, rază de soare,/N-ai pe lume asemănare./Voroneţ, grădină dragă,/Te cunoaşte o lume-ngtreagă./Cine te-a văzut o dată/Doru-n inimă ţi-l poartă.” 
  
Ovidiu Purdea Someş, fecior de pe Someş, militar de carieră, solist vocal, îşi încântă spectatorii cu vocea-i limpede şi răsunătoare, prin glumele pe care le spune cu mult şarm şi prin poeziile recitate cu multă pasiune, după cum mărturiseşte, în sufletul lui cântecul şi poezia fiind găzduite deopotrivă: „Dacă aş avea două suflete, unul mi-ar fi plin cu cântec, iar celălalt, cu poezie.” 
  
Dintre cântecele interpretate ne reţine atenţia în mod deosebit „Alăturea cu drumul”, cântec de dragoste şi de plug: „ Alăturea cu drumul, măi, /Ară badea cu plugul, măi.//Noroc bun, bade, la plug, măi,/Spune-mi tragu-ţi boii-n jug, măi.//Trag, mândro, şi-ar trage bine, măi,/ /De nu te-ar vede pă tine, măi,//Că s-agaţă plugu-n dor, măi, /Trag boii de să omor, măi. // Nu-i bai, bade, greu să tragă, măi,/ /Num-o vară ţ-am fost dragă, măi.” 
  
În fiecare seară spectacolul s-a terminat cu un foc de tabără, care graţie ingeniozităţii organizatorilor ne-a oferit momente unice în care istoria s-a împletit cu tradiţiile locului şi cu actualitatea. 
  
Focul realizat în apropierea scenei ilumina atât chipurile interpreţilor precum: Vasile Şeicaru, formaţia „Nemuritorii”, cât şi pe cele ale spectatorilor din rândul cărora tineri din Ciocăneşti şi din Republica Moldova au jucat hora înfrăţirii în jurul focului. 
  
În ultima seară un grup de plăieşi cu făclii aprinse în mâini renasc din negura timpului şi coboară pe Drumul Tătarilor dornici să participe şi ei la sărbătoare şi să ne ofere o mare bucurie, aprinderea focului de tabără şi a celor doisprezece buşteni fixaţi în pământ în jurul lui. 
  
O varietate de costume, o varietate de cântece şi de dansuri cât mai originale, diferite de la o localitate la alta, moştenite sau create de autori actuali, cu valoare de pecete şi de simbol al acestui ţinut în care viaţa, creaţia şi frumuseţea se plămădesc şi se transmit de veacuri într-o competiţie a desăvârşirii şi a supravieţuirii, au reuşit să ne încânte privirea şi auzul, să ne armonizeze cu noi înşine, cu cei din jur, cu înaintaşii, cu soarele, cu codrii şi cu munţii. 
  
Iubitorii de sporturi nu au fost nici ei uitaţi şi au putut participa la rafting pe Bistriţa Aurie, tiroliană, snow-tubing, alpinism. 
  
Pentru recompensarea şi stimularea calităţii în diverse sectoare de activitate au fost organizate concursuri: „Concurs de pescuit local şi naţional la păstrăv”, „Concurs de găurire a buştenilor pentru plută”, „Expoziţie şi concurs gastronomic”, „Cele mai frumoase şi performante păstrăvării”, „Cel mai frumos costum popular tradiţional”, „Cea mai frumoasă gospodărie tradiţională”,”Cea mai frumoasă grădină cu flori”, „Cea mai primitoare pensiune agroturistică.” 
  
S-au acordat premii şi Trofeul Festivalului Păstrăvului, o diplomă şi un păstrăv sculptat în lemn.  
  
Festivalul Naţional al Păstrăvului în numai 5 zile ne-a oferit o sinteză a unui mod complex de viaţă bazat pe hărnicie, valorificarea originală a darurilor naturale în folos propriu, creativitate, dragoste faţă de frumos, omenie şi generozitate, în care tradiţia coexistă cu inovaţia, în care isteţimea minţii este completată de priceperea mâinii, sub un cer de unde soarele străluceşte auriu, privegheat de un glas divin.  
  
La plecare parafrazând un mare poet, am putea spune şi noi „Te salut din inimă, frumoasă Bucovină!” şi sperăm să fii mereu la fel de nobilă şi de măreaţă, de bogată şi de primitoare, de originală şi de încântătoare, de blândă şi de odihnitoare, iar focul tradiţiilor, al prieteniei, al respectului faţă de valorile autentice să ardă veşnic la Ciocăneşti. 
  
Informaţia despre localitate ne-a fost oferită de următoarele persoane: Marilena Niculiţă, director Muzeul Naţional al Ouălor Încondeiate, Radu Ciocan, primar, Ilie Rusu, preot, Timotei (Bilan Ştefan), stareţ, Radu Moldovan, medic, Vladimir Tomoiagă, profesor, Mărioara Timu, încondeietor de ouă, Savu Rusu, fost plutaş, Ţăran Paraschiva, pensionar, Ţăran Leontina, pensionar.  
  
Informaţia despre ansambluri: Costinel Leonte, Marcel Dupu, Valentin Rău, Ţehanciuc Mihai, Dumitru Candrea, Alina Tiniuc, Şoiman Petru, Dorina Ţăran, Lupescu Petru Pantelimon, Iulian Ciotu, coordonatorii ansamblurilor.  
  
Reţete culinare: Coca Maria, Dafina, Istrate Viorica, Iacob Ileana, Mihailciuc Olguţa, Pioşan Ioana, Rusu Gabriela, Şcheul Adina, Şcheul Laura, Ţăran Cecilia Laurenţia, Ţăran Elisabeta, Ţurcanu Ion, Ursescu Ancuţa, Ursescu Alexandru. 
  
Traducerea cântecelor din limba ucraineană a fost făcută de: Şoiman Petru, Daneliuc Nicoleta. 
  
Elena Trifan  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA / Elena Trifan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1179, Anul IV, 24 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Trifan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!