Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Traditii > Mobil |   


Autor: Elena Trifan         Publicat în: Ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014        Toate Articolele Autorului

FESTIVALUL NATIONAL AL PASTRAVULUI, CIOCANESTI, JUD. SUCEAVA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA 
  
PARTEA I 
  
Păstrăvul, peşte care face deliciul apelor de munte, a devenit în ultima vreme protagonistul mai multor festivaluri care se desfăşoară în localităţile din preajma apelor curgătoare în care acesta trăieşte. 
  
Una din ele este şi Ciocăneşti, judeţul Suceava, localitate situată pe malul râului Bistriţa Aurie, la poalele munţilor: Suhard, Giumalău, Obcinele Bucovinei, Rodnei, Maramureşului, într-un peisaj natural de o mare frumuseţe şi nobleţe, cu pante line, dăltuite în stâncă parcă de o mână măiastră, aer răcăros şi pur, o mare de verde vara şi de alb iarna. 
  
Festivalul organizat de Primăria Ciocăneşti, ajuns anul acesta la ediţia a IX-a, a avut loc în zilele de 15-19 august la Pensiunea Melios, incluzând şi alte locaţii în funcţie de activităţile desfăşurate şi a atras un număr mare de participanţi din Bucovina, din ţară, cât şi de peste graniţele ţării, în mod deosebit din sectorul Ciocana de la Chişinău cu care ciocăneştenii sunt înfrăţiţi în dragoste de frumos, de tradiţii, de muncă şi de respect pentru tot ceea ce înseamnă valoare materială şi spirituală a poporului român. 
  
Având în vedere că prima zi de festival a coincis cu Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, acesta a început cu slujba religioasă oficiată la Biserica cu acest hram din Ciocăneşti, de către preotul paroh Ilie Rusu, preotul Vasile Bota din Parohia Mestecăniş şi preotul Vasile Lupanciuc de la Chişinău. Venind din altă regiune a ţării suntem impresionaţi de câteva elemente specifice hramului Adormirii Maicii Domnului în localitatea Ciocăneşti şi, după cum spune părintele Ilie Rusu, în Bucovina, în general. 
  
Un număr impresionant de enoriaşi: femei, bărbaţi, tineri, copii sunt îmbrăcaţi în costume populare tradiţionale.  
  
Fiind izvor de viaţă veşnică, dragoste şi sacrificiu, Maica Domnului beneficiază de o veneraţie asemănătoare celei a Învierii Mântuitorului.  
  
În faţa altarului, pe o masă se află o cruce, Evanghelia, flori şi în faţa ei epitaful, o icoană mai mare, cu chipul Maicii Domnului. 
  
Ca şi în Vinerea Mare cei adunaţi la slujbă trec pe sub masa care semnifică mormântul.  
  
Corul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Ciocăneşti, membrii Corului „Lacrimoza” al Liceului de Artă „Mihail Berezovschi” de la Chişinău, cât şi toţi cei prezenţi în Biserică au intonat cântece de slavă închinate Maicii Domnului. 
  
În timp ce se citeşte „Apostolul” asistăm iarăşi la o scenă unică, un bărbat citeşte din carte, îndreptat cu faţa spre altar, iar alţi 12 cu lumânări aprinse în mâini se aşază pe două rânduri, faţă în faţă, între el şi altar, cu toţii semnificându-i pe apostolii care răspândesc cuvântul Evangheliei.  
  
Buchete de busuioc în care s-a adunat vigoarea verii, a dragostei, a izbăvirii, a frumuseţii şi a prospeţimii au fost dăruite cu generozitate celor prezenţi de către femei îmbrăcate în costume populare tradiţionale. Părintele Vasile Lupanciuc de la Chişinău a ţinut o predică în care a vorbit despre relaţia dintre omul comun, Maica Domnului şi Dumnezeu: „Acelora cărora Maica Domnului nu le este mamă, nici Dumnezeu nu le este tată”, de dubla semnificaţie a Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului care este prilej de tristeţe şi de bucurie totodată şi a făcut cunoscut felul în care la Chişinău este sărbătorită Adormirea Maicii Domnului. 
  
Sărbătoarea ţine trei zile şi a amintit că principalele diferenţe nu sunt de ordin religios, ci lumesc. Se pregătesc bucate tradiţionale, se taie berbecuţul, se beau vinuri basarabene, se face hora, se organizează jocuri sportive. 
  
A ţinut să menţioneze că atât Domnia Sa, cât şi ceilalţi mesageri ai românilor de peste Prut: Clubul Tinerilor Pelegrini „Baştina” coordonat de profesorul de istorie Ion Ţurcanu, Corul „Lacrimoza” al Liceului de Artă „Mihail Berezovschi” din Chişinău au venit la Ciocăneşti cu felicitări şi urări de bine, că mulţumesc gazdelor pentru invitaţie şi că îşi doresc ca astfel de întâlniri de suflet şi de cunoaştere reciprocă să aibă loc şi la Chişinău. 
  
După sfinţirea apei, s-a mers în curtea Bisericii unde a avut loc o procesiune asemenea celei de la Înviere în cadrul căreia preoţi şi toţi cei prezenţi la slujbă, purtând cruci, icoane, epitaful, Evanghelia, steaguri, prapuri au înconjurat Biserica de trei ori, intonând cântece religioase. 
  
Atât Biserica, cât şi toţi cei prezenţi au fost stropiţi din abundenţă de către preoţi cu agheasmă în semn de binecuvântare, purificare şi alungare a relelor. 
  
Tot în curtea Bisericii, lângă crucea de marmură, a fost oficiat Sfântul Maslu în timpul căruia s-au citit cele şapte Evanghelii şi rugăciuni de izbăvire de păcate şi de necazuri. Îmbrăcaţi în costumele lor tradiţionale, enoriaşii care stau în genunchi, concentraţi în rugăciune par nişte fiinţe minuscule în faţa unui Dumnezeu mare şi atotputernic.  
  
În semn de slavă pentru Maica lui Iisus toţi cei prezenţi au cântat „Mulţi ani trăiască!.” 
  
Vocile blânde ale preoţilor şi ale corului bisericesc, harul divin coborât în Biserică, aerul tare al muntelui ne pătrund în suflet purificându-l şi revigorându-l după arşiţa verii şi după problemele inerente vieţii cotidiene. 
  
După slujbă, conform tradiţiei o parte din localnici au mers acasă unde şi-au invitat la ospăţ rudele din satele vecine, iar ceilalţi s-au îndreptat spre Pensiunea „Melios” unde Primăria Ciocăneşti a oferit gratis ciorbă de păstrăv pregătită după o reţetă proprie de mama Olguţa (Olguţa Mihailciuc). 
  
Timp de cinci zile obiectivele turistice şi religioase din comuna Ciocăneşti au rămas deschise vizitatorilor pentru o mai bună cunoaştere a acesteia. 
  
O simplă plimbare prin comună face ca ochiul să îţi fie impresionat de casele solide şi plăcute pe care în mod emblematic ciocăneştenii au aplicat un chenar cu flori sculptate în tencuială şi colorate în nuanţe de maro, în contrast cu verdele pădurii şi al ierbii din jur. 
  
Motivele florale şi geometrice numite pui sunt inspirate de pe ii, fiecare gospodar având grijă să îşi conceapă modelele cât mai original.  
  
Ideea aplicării pe case a acestor motive florale şi geometrice a aparţinut locuitorilor Tomoioagă Dumitru şi Ţăran Leontina, aceasta din urmă fiind şi prima persoană din sat care şi-a împodobit casa cu pui. 
  
Datorită acestei particularităţi în anul 2005 localitatea Ciocăneşti a fost declarată comună muzeu, denumire meritată şi datorită altor trăsături specifice. Pentru păstrarea acestei trăsături arhitectonice printr-o hotărâre a Consiliului Local Ciocăneşti toţi cei care îşi construiesc case noi trebuie să le aplice bordura cu pui.  
  
Un model de arhitectură veche, de peste 100 de ani, este casa denumită „Eco-Muzeu”, adusă de domnul Vladimir Tomoiagă de pe munte în amintirea bunicii căreia i-a aparţinut şi din respect pentru tradiţii.  
  
Casa este construită din bârne îmbinate cu încheieturi tip coadă de rândunică, etanşate cu muşchi vegetal, are grinzi, este acoperită cu şindrilă din lemn, la geamuri este prevăzută cu vergele (bare metalice), se compune dintr-o cameră şi un pridvor. 
  
Domnul Tomoiagă şi-a propus refacerea gospodăriei ţărăneşti tradiţionale. 
  
Astfel în interiorul casei se află obiecte de familie, lăzi de zestre, covoare, straie vechi: sumane, cămăşi, iţari, cioareci, opinci.  
  
Pe pereţii exteriori sunt expuse obiecte de muncă: coase, greblă, fierăstrău, roată, tânjală, cioflânce (pene metalice folosite la trasul lemnului în pădure), ţapine, unelte cu o coadă de lemn şi o cange metalică la capăt, utilizate la rostogolitul buştenilor, halău (uluc săpat în lemn pentru adăpatul animalelor). În curtea casei se află un car şi o fântână cu roată şi cu acoperiş de şindrilă. 
  
O altă casă tradiţională, veche de peste 100 de ani, aparţine doamnei Ţăran Leontina, în vârstă de 90 de ani, care şi-a dedicat toată viaţa cusutului şi ţesutului realizate în cea mai mare parte la lumina lămpii. 
  
Privită din exterior impresionează prin arhitectură, privită din interior pare o căsuţă de poveste sau de vis în care o bătrână plină de viaţă îşi îngrijeşte cu mare dragoste propriile creaţii, bogăţia de ştergare, feţe de masă şi de pernă pline de motive florale, animale şi păsări, lucrate în culori vii, majoritatea după modele proprii. 
  
Un singur covor lung de aproximativ 10 metri, bogat ornamentat cu trandafiri mari de culoare roşie la realizarea căruia au contribuit trei femei, îmbracă toţi pereţii.  
  
Aici în casa plină cu flori vii, deşi în vârstă şi lipsită de copii, doamna Leontina pare rămasă la anii când cosea ştergare şi ii, care îi înapoiază vigoarea şi frumuseţea cu care le-a dăruit.  
  
Cu multă amabilitate suntem primiţi şi în casa doamnei Ţăran Paraschiva unde găsim o colecţie bogată de costume populare moştenite sau lucrate de dumneaei, covoare şi ştergare.  
  
Doamna Ţăran îşi aminteşte cu nostalgie cum în casa părintească împreună cu cele cinci surori ale dumneaei se adunau seara în jurul lămpii de 5 line (cu putere foarte mică de iluminat) şi lucrau costume populare. 
  
Lucrau toată iarna pentru a avea costum nou de Paşti, deoarece cine nu avea costum nou nu era în rândul lumii. 
  
Cu un calm izvorât din adâncul fiinţei dumneaei, ca şi al muntelui la poalele căruia a trăit ne descrie cu mult drag costumele pe care le păstrează cu o grijă sacră. 
  
Costumele de femei sunt alcătuite din: batic, cămaşă din pânză sau din marchizet (pânză foarte subţire asemănătoare cu borangicul), încreţeală (dantelă lucrată din aţă cu croşeta) cu canaci (şnuruleţ cu ciucuri care se pot strânge la gât). 
  
Cusăturile de pe cămaşă formează un joc de linii şi contraste cromatice. 
  
Partea de sus a cusăturii de pe mânecă se numeşte altiţă şi este dispusă vertical, pe fond negru umplut cu mătase în două nuanţe: maro închis şi maro deschis şi are aplicate mărgele.  
  
Partea de jos a cusăturii este cu rânduri de culoare neagră şi maro şi cu umbreajă (rânduri de flori geometrizate) în culori deschise, alb, galben, crem). 
  
Pe piept sunt cusute rânduri cu umbreajă şi pe spate rânduri fără umbreajă. 
  
Catrinţa ţesută din lână de oaie toarsă foarte subţire cu fir de beteală, are aplicate pe ea figuri geometrice din fir de lame ţesut, brăduţi cu bordură grena, sarad (bentiţă lucrată cu acul în partea de jos). 
  
Pe sub catrinţă se află poalele (o fustă) din pânză albă, tivită cu găurele de culoare albă, lucrate cu acul.  
  
Brâul este ţesut din bumbac năvădit în mai multe culori, pe el se află motive geometrice. 
  
Alt model de catrinţă este ţesută din lână de culoare neagră, urzeală de papiote negre, bătută cu lână de oaie subţire numită miezure. Longitudinal are rânduri de flori geometrizate de culoare maro, negru, verde, galben.  
  
În picioare femeile poartă opinci cu ciorapi de lână sau pantofi. 
  
Un alt costum de femeie este alcătuit din cămeşoi, o cămaşă făcută dintr-o singură bucată de pânză albă, ţesută în casă, pe mânecă sunt ţesute trei rânduri de flori: două în partea de sus numite altiţă şi unul în partea de jos. Gura cămăşii este pătrată, în jurul gâtului este cusut un rând de flori şi două rânduri de flori sunt cusute pe piept, pe lângă despicătura de la gât. Florile au forme geometrice, pe fond negru, cu nuanţe maro şi crem. La gât are canaci. 
  
Atât femeile, cât şi bărbaţii au bondiţă (bundiţă) din piele de mieluţ alb pe care se aplică prin coasere cu acul fâşii de piele de la oile Merinos, pe care sunt cusute flori cu mătase neagră şi umplute cu mărgele. La toate marginile (gât, piept, poale) au bentiţă din blană naturală de dihor. Un model de bundiţă mai vechi, pe margini în loc de blăniţă de dihor, are bentiţă ţesută în război din mătase care imită cârlionţii de la blana mielului.  
  
În lada de zestre a doamnei Ţăran Paraschiva se află şi costume de fetiţe alcătuite din cămaşă de pânză albă, altiţă cu şiruri de flori negeometrizate, mai ales trandafiri în culori vii: roşu, maro, negru, albastru. Catrinţa este asemenea celei din costumul femeilor. 
  
Costumul bărbătesc este format din pălărie cu pană de fazan, cămaşă pe pânză de casă de bumbac, albă, la gât cu ciupag (guler sub forma unei bentiţe înalte) pe care se află flori negeometrizate, cusute cu mătase care nu se decolorează, cu nuanţe de maro şi frunzele cu nuanţă de verde şi mov. 
  
Cămaşa despicată un pic la gât are pe piept batuceală (cusătură identică sau asemănătoare cu cea de pe guler), la guler, pe piept, pe mâneci şi pe poale este cusută bordură cu motive florale, asemenea celor de pe guler. 
  
Iarna bărbaţii îmbrăcau cioareci (pantaloni din lână groasă ca o pâslă, dusă la piuă) şi vara iţari din lână de Merinos sau Ţigaie toarsă foarte subţire, ţesută în patru iţe ca şi la cioareci.  
  
Brâul ţesut în război este de culoare neagră, cu mărgele cusute. 
  
Cămaşa de băiat este mai modernă şi are gulerul întors.  
  
În colecţia doamnei Paraschiva Ţăran se află şi feţe de masă, ştergare pentru coşul cu care se merge la biserică şi pentru mort, lucrate pe etamină, lăicere (covoare) ţesute în război pe fond negru cu trandafiri mari, mai ales de culoare roşie. 
  
Cusăturile de pe ştergare sunt simbolice. 
  
Pe ştergarul pe care se pun bucatele cu care se merge la Înviere sunt cusute masa, potirul pentru împărtăşanie, flori în culori vii, este scris „Hristos a înviat”!. 
  
Pe ştergarele pentru mort cusăturile sunt realizate cu fir de culoare neagră. 
  
Se pare că în ornamentele localităţii Ciocăneşti există o lege a compensării contrastelor foarte bine gândită. 
  
Cvasiabsenţa florilor din mediul natural, din cauza înălţimii puţin prielnice, face ca ele să fie prezente din abundenţă pe case, pe costumele populare şi pe covoare, în modele, culori şi forme alese cu mult bun gust şi dorinţă de relaxare pentru privitor. 
  
Verdele care este prezent în peisaj aproape tot timpul anului este aproape absent pe creaţiile amintite. Pe case şi pe costume predomină modele discrete, în nuanţe de maro combinate cu negru, iar pe covoare florile mari, mai ales trandafiri de culoare roşie, absenţi aproape în totalitate din grădinile oamenilor. 
  
O adevărată monografie a comunei Ciocăneşti o găsim la Muzeul Naţional al Ouălor Încondeiate unde beneficiem de explicaţii complexe şi bine documentate din partea doamnei director Marilena Niculiţă. Astfel aflăm că Muzeul, ca şi cele trei festivaluri: al Păstrăvului, al Ouălor Încondeiate, al Tradiţiilor şi Obiceiurilor de Iarnă, au fost înfiinţate din iniţiativa fostului primar Gheorghe Tomoiagă, în anul 2007. 
  
Pe măsură ce înaintăm în sălile Muzeului avem impresia că ne afundăm într-o arhivă pe care ale cărei file sunt scrise ocupaţiile de bază ale localităţii: ţesutul, torsul, fierăritul, butinăritul, plutăritul, încondeiatul ouălor sau sunt imprimate chipuri de oameni care au marcat istoria acestei aşezări.  
  
O sală găzduieşte o expoziţie de ouă încondeiate, cu vânzare, din toată Bucovina, o alta, ouă premiate la Festivalul Naţional al Ouălor Încondeiate care se organizează de Lăsatul Secului înainte de Postul Sfintelor Paşti. 
  
Ouăle tradiţionale autentice de Ciocăneşti sunt pe fond negru cu motive geometrice, în culori sobre: maro, negru, roşu închis sau vişiniu ce se regăsesc pe case, pe ouă şi pe costume. 
  
La nivel naţional se cunosc stiluri autentice de încondeiere, iar la Ciocăneşti se foloseşte stilul încondeierii cu ceară de albină naturală, ouă care sunt trecute prin baia de culoare. Cu priceperea gospodinei care a încondeiat ea însăşi ouă, doamna muzeograf Marilena Niculiţă ne explică etapele încondeierii ouălor. 
  
Acestea se golesc cu seringa şi se extrage conţinutul sau se fac două găuri la ambele capete şi se suflă, sunt spălate (degresate), uscate, se acoperă orificiul/orificiile cu un capac de ceară.  
  
Instrumentul cu care se încondeiază se numeşte chişiţă, un fel de toc din lemn în vârful căruia se află un tub foarte subţire de cupru cu care se scrie. Se face modelul pe fondul alb cu ceară de albină, se introduce în baie de culoare galbenă, pentru că se merge de la culori deschise la culori închise şi se scrie modelul cu ceară. 
  
Se ţine 15 minute în culoare, 15 minute la uscat. În următoarea etapă se introduce oul în culoare roşie şi se continuă modelul pe fond ruşu. În final este introdus în culoarea neagră, este scos din culoare şi nu se mai face modelul pe negru, pentru că este culoarea de fond a oului. Este ţinut deasupra unei surse de căldură, de obicei, deasupra unei lumânări aprinse.  
  
Se topeşte ceara care s-a aplicat în toate etapele ca să rămână oul încondeiat. Ouăle care nu sunt duse la concurs sunt date cu un lac incolor de piatră sau lemn pentru rezistenţa culorilor şi strălucire.  
  
La concurs concurentele trebuie să aibă minim 12 ouă pentru adulţi şi minim 5 pentru copii. Fiecare încondeietoare are stilul propriu de încondeiere, dar trebuie respectate câteva simboluri: calea (cărarea) rătăcită, crucea pascală, linia verticală şi orizontală care semnifică viaţa, respectiv moartea, soarele sau steaua în opt colţuri, cârja ciobanului, spicul de grâu care înseamnă bogăţie, rombul, linia dublă şi alte motive geometrice. 
  
În bazinul Dornelor predomină motivele florale, în zona Moldoviţa sau Rădăuţi motive geometrice, dar pe fonduri mai vii, colorate (roşu, verde, albastru, galben), motive zoomorfe şi ouăle din lemn cu mărgele. 
  
Festivalul Ouălor are loc la Casa Florin Gheucă din Ciocăneşti, macheta festivalului pentru prima ediţie a fost un ou uriaş de trei metri înălţime, cu portretul domnitorului Ştefan cel Mare pe o parte şi pe cealaltă jumătate cu motive geometrice ce se găsesc şi pe casele din localitate. 
  
Pentru celelalte ediţii s-a făcut un ou din ciment şi ipsos, de un metru înălţime, încondeiat. Oul declarat câştigător la ediţia anterioară este reprodus la scară mare ediţia următoare. 
  
La primele ediţii au participat aproximativ 50 de încondeietori, iar la ultimele ediţii au participat peste 350 de încondeietori, inclusiv copii, printre care şi un artist din Franţa care a obţinut locul I. 
  
Şcoala din Ciocăneşti are o secţie de încondeiat ouă al cărei atelier se află în muzeu. Atât şcoala, cât şi muzeul au parteneriate cu diverse şcoli din ţară care vor să înveţe arta încondeierii ouălor. 
  
Se pun la dispoziţie materiale, săli şi una-două încondeietoare din sat. În 3-5 zile elevii învaţă să încondeieze. 
  
Timpul de lucru pentru un ou este între de 2-5 zile, iar pentru ouăle de struţ se lucrează între 5-7 zile.  
  
Expoziţia de ouă premiate care se află în muzeu poartă numele regretatului învăţător Novac Norbert Ioan care s-a ocupat în mod deosebit de înfiinţarea acestui muzeu şi a acestor festivaluri. 
  
La ediţia 2012 au avut în premieră cel mai mare coş de Paşti de 2,5 metri lungime şi 1,5 metri lăţime în care gospodinele din sat şi-au expus coşărcile cu mâncăruri pascale: pască, miel făcut din aluat de cozonac, babă (cozonac mic, umplut cu nucă sau cu mac), ouă roşii, ouă încondeiate, cârnaţi, muşchi afumat, o sticlă de vin. 
  
Acest coş este sfinţit în noaptea de Înviere la Biserică şi se serveşte în ziua de Paşti, în toată Bucovina. 
  
Toate coşurile au fost premiate, acordându-se locul I tuturor participantelor. Juriul a fost alcătuit din 15 specialişti proveniţi din mai multe judeţe din ţară.  
  
În timpul festivalului se desfăşoară parada ouălor încondeiate, care sunt macheta festivalului, în căruţe trase de cai.  
  
La acest festival au mai avut loc şi Concursul Glasul Trâmbiţei, Cornului, Buciumului şi Tulnicului la care au participat concurenţi din toată ţara, cât şi Parada Costumului Popular Autentic. 
  
Tot în muzeu se păstează şi macheta Festivalului Păstrăvului, un păstrăv uriaş din nuiele, aşezat pe o plută, care în perioada festivalului a fost expus pe râul Bistriţa Aurie. 
  
În muzeu se află şi o plută în miniatură. Doamna muzeograf Marilena Niculiţă ne dă explicaţii şi despre plutărit. 
  
O plută se compune dintr-un număr de minim 2, maximum 10 table. 
  
Are o cârmă în faţă, iar cele lungi au două cârme, una în faţă şi alta în spate. 
  
Tabla se compune din lemne cu o lungime de la 4 la 24 de metri. 
  
În zonele de curbură a apei (coturi), pe malul acesteia existau nişte căşiţe sau şlaidăre umplute cu pietre şi aveau rol de consolidare a malului sau în momentul în care vira coada plutei să treacă pe lângă ele pentru a nu rămâne suspendată pe mal.  
  
În muzeu sunt expuse şi unelte de plutărit: un ciocan din fier masiv folosit pentru a marca lemnul numerotat cu cifre de la 0 la 9, pregătit pentru tăiere, clupa pentru măsurarea lemnului, potcoave din fier care se prindeau la încălţăminte pentru a nu aluneca pe lemn, sfredelul cu care se făcea cârma plutei, ţuiac sau şprangă, sârmă foarte groasă sau cablu împletit din sârmă oţeloasă, pentru a lega lemnul pe plută şi pentru ancorare când se ajungea din urmă o altă plută pentru a nu se ciocni. 
  
La ancorare se arunca ţuiacul după o răchită şi încetinea mersul. 
  
Plutele se formau din amonte de Ciocăneşti, din zona Cârlibaba şi ajungeau până la Dunăre la Galaţi, unde lemnul era preluat de turci pentru construirea de nave, deoarece lemnul de aici este bogat în răşini rezistente la apă. 
  
După ce s-a făcut barajul de la Bicaz, prin anii 1969, plutele au circulat numai până acolo şi ulterior s-a renunţat la utilizarea lor, din cauza mijloacelor moderne de transport. 
  
În prezent pluta mai este folosită numai în scopuri turistice în timpul Festivalul Naţional al Păstrăvului. 
  
Plutaşii din Ciocăneşti au fost invitaţi în iulie 2007 în Germania la un congres unde au fost premiaţi, fiind consideraţi pionerii plutăritului. 
  
În 2011 la Festivalul Naţional al Păstrăvului a venit o delegaţie de plutaşi din Germania pentru a participa la o întâlnire cu plutaşii din Ciocăneşti. 
  
Tot în 2011 peste 350 de jurnalişti din întreaga lume au fost prezenţi la Ciocăneşti unde s-a desfăşurat una din cele cinci zile ale Congresului Mondial al Jurnaliştilor pe probleme de turism şi au fost încântaţi de plimbarea cu plutele pe Bistriţa. 
  
În muzeu sunt amenajate spaţii dedicate şi celorlalte ocupaţii ale localnicilor, precum fierăritul, păstoritul şi butinăritul, torsul şi ţesutul. 
  
Butinăritul este reprezentat prin obiecte de uz casnic şi gospodăresc precum: cofă, doniţă, budârlău (untar, vas din lemn în care se obţine untul), berghezeu (obiect de lemn cu palete la capăt pentru strânsul caşului), sculpturi în lemn, rame pentru icoane, tablouri, stative, brai, obiect cu care se bătea brânza frământată. 
  
Într-o cameră este amenajată o stână tradiţională care cuprinde toate obiectele de păstorit. 
  
Într-o altă sală se află o expoziţie de fierărie şi doamna muzeograf ne spune că numele localităţii Ciocăneşti vine de la fierari sau ciocănari, care erau renumiţi ca fiind armurierii domnitorilor Moldovei, în special ai lui Ştefan cel Mare. Chiar mulţi din locuitorii comunei au numele Ciocan. 
  
Unele ateliere de fierărie din comună sunt vechi de peste 100 de ani. 
  
Legenda spune că sabia lui Ştefan cel Mare ar fi fost făurită aici la unul din atelierele de fierărie şi ornamentată cu aur extras din râul Bistriţa Aurie, de unde îi vine şi numele. 
  
În trecut se exploata aurul prin metode arhaice, de exemplu, cernerea nisipului. 
  
În 2009 un cercetător din Germania a luat probe de nisip de pe Bistriţa Aurie şi a constatat că mai există şi astăzi particule de aur vizibile cu ochiul liber.  
  
Într-o altă sală a muzeului este amenajată o cameră tradiţională în care se află: patul cu saltea din fân, laiţă (băncuţă), noptieră, ladă de zestre, costume populare, o colecţie de icoane vechi, portretul senatorului Nistor Giosan din perioada interbelică, portretul soţiei acestuia, portretul celei care a fost aleasă miss Bucovina în 1907 la Cernăuţi, Maria Tomoioagă şi al surorii sale Anastasia Lupescu care a obţinut locul III, din 500 de concurente. Primelor cinci clasate austriecii le-au oferit o călătorie la Viena unde au avut posibilitatea de se plimba cu caleaşca prin centrul oraşului. 
  
Anul acesta de Ziua Europei o delegaţie din Ciocăneşti a fost invitată la Viena şi a refăcut traseul din 1907.  
  
O sală găzduieşte un atelier de ţesătorie, unde câteva angajate ale muzeului au realizat o mică expoziţie de ţesături pentru muzeu şi fac şi demonstraţii de ţesut pentru turişti. Într-o altă sală se află o expoziţie de ţesături vechi de peste 100 de ani, dar şi noi realizate în acest atelier: portretul lui Ştefan cel Mare, oul cu motive geometrice, ţăranul şi ţăruncuţa dansând, ţărăncuţa torcând, multe covoare cu motive geometrice şi florale în culori naturale. 
  
Vizitatorii pot admira şi o expoziţie cu fotografii de la toate festivalurile care au avut loc în Ciocăneşti, una de fotografie veche, cu oameni de seamă din comună: primari, cadre didactice, sculptori în lemn, plutaşi, cât şi fotografii cu marile evenimente din viaţa omului şi costume populare tradiţionale. 
  
De la muzeu mergem acasă la doamna Mărioara Timu unde asistăm la o demonstraţie de încondeiat ouă în timpul căreia ne sunt explicate din nou toate fazele încondeierii ouălor. Ba mai mult, doamna Timu are plăcerea de a ne iniţia şi pe noi în arta încondeierii ouălor, aşa că ne-a dat chişiţa şi ne-am apucat de lucru, gândindu-ne câtă măiestrie, câtă ingeniozitate, cât talent la desen, câtă răbdare trebuie să aibă cel care practică un astfel de meştuşug. Chiar dacă noi nu vom reuşi, trăieşte mulţumirea că şi-a iniţiat fiica, studentă la medicină. Dragostea dumneaei pentru încondeiatul ouălor a determinat-o ca pe propria casă să deseneze ouă în care ca în nişte medalioane au fost pictate florile specifice localităţii. 
  
Ciocăneştenii vor să îşi întreţină frumos, curat şi bogat micul colţ de rai pe care li l-a dat Dumnezeu. 
  
Pentru aceasta au organizat acţiunea de ecologizare a apelor care curg pe suprafaţa comunei, au refăcut marcajele turistice şi au lansat puiet de păstrăv în pârâurile din zonă. 
  
Lansarea de păstrăv a fost o adevărată sărbătoare, atât pentru lumea oamenilor, cât şi a pădurii. 
  
Preotul Vasile Lupanciuc de la Chişinău a binecuvântat apele şi peştii: „Dumnezeu să binecuvinteze apele în care este dat peştele care să se înmulţească precum cei doi peşti din Evanghelie prin minunea Domnului Iisus Hristos care a săturat cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi copii cu cele cinci pâini şi doi peşti şi au rămas şi douăsprezece coşuri de fărâmituri.”  
  
În prospeţimea şi răcoarea pădurii, pe malul apei, Orchestra „Fraţii Hariuc” a interpretat aria „Corul vânătorilor” din opera Freischutz de Weber şi cântece populare româneşti potrivite locului şi evenimentului la care am participat. 
  
Pentru o mai bună cunoaştere a împrejurimilor comunei Ciocăneşti a fost organizată o călătorie pe muntele Suhard. 
  
Primul popas l-am făcut la Mânăstirea „Sfântul Ştefan cel Mare şi Sfânt” cu hramul „Cuvioasa Parascheva”, situată pe Dealul Arşiţa. 
  
Pentru construirea acesteia Dumnezeu a hărăzit trei spirite unite în credinţă, vrednicie şi dăruire faţă de semeni, preoţii călugări: Timotei, Lavrentie şi Bartolomeu, care conducând-se după principiul părintelui Cleopa potrivit căruia călugărul trebuie să aibă cu el atât cât poate duce în spate şi în mâini şi-au vândut pământurile moştenite de la părinţi şi au cumpărat terenul necesar. Aceasta a fost ridicată şi sfinţită în anul 2008, ca urmare a eforturilor făcute de neobosiţii părinţi care au dormit sub cerul liber, au cosit fân, au crescut animale, au ţinut post şi s-au rugat la Dumnezeu şi la Maica Domnului pentru a face rost de bani spre a o putea construi. Şi ajutorul a venit de la toţi cei cu credinţă în Dumnezeu, trăitori în localitate sau în împrejurimi.  
  
Din micile danii bine chiverniste preoţii le oferă gratis câte o masă de prânz tuturor celor care participă la slujbă în zilele de sărbătoare, iar în altar se află în permanenţă dulciuri care le sunt oferite copiilor, adeverindu-se zicala „Dar din dar se face rai”, într-un circuit al generozităţii şi al omeniei. 
  
Credinţa în Dumnezeu la Mănăstirea „Sfântul Ştefan cel Mare şi Sfânt” se împleteşte cu dragostea pentru frumos şi pentru tradiţii. Astfel pridvorul este plin de ghivece cu flori, iar în chilii pe toţi pereţii şi pe jos se află covoare tradiţionale şi este păstrată cu sfinţenie o cruce care a fost pictată de călugării de la Botoş când erau în pribegie. 
  
O acţiune de împărtăşire duhovnicească a românilor de dincoace şi de dincolo de Prut a avut loc la Mânăstirea „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” unde se află un orfelinat de aproximativ 50 de copii care au avut ocazia de a interacţiona prin glasul sufletului şi al cântecului cu elevi ai Liceului „M. Berezovschi” de la Chişinău care le-au oferit şi mici daruri.  
  
Ne continuăm drumul şi pe măsură ce înaităm spre vârful muntelui, simţim că ni se dezvăluie noi şi noi trepte ale unui paradis nebănuit. La un moment dat avem impresia că suntem pe acoperişul lumii, neştiind cât aparţinem pământului şi cât cerului. 
  
Un scrânciob plasat pe munte de dulgherul Vasile Moroşanu din Ciocăneşti îi atrage atât pe copiii, cât şi pe adulţii din grup, confirmându-şi valoarea de simbol al copilăriei, al permanenţei jocului în viaţa omului.  
  
Un popas la stâna Sesie ne face să întâlnim animale şi păstori blânzi şi primitori, bucuroşi să aibă oaspeţi aici în frumuseţea şi singurătatea muntelui. Călătoria noastră pe munte sfârşeşte la stâna turistică Borcutu, unde ne aşteaptă darurile ospeţiei: colac frumos împletit, sare, zmeurată şi mesele pline de urdă, caş, ciorbă de miel cu înjintuit, saramură de păstrăv, mămăliguţă. 
  
Şi pentru că viaţa păstorului nu este despărţită de cea a cântecului şi pentru a spori atmosfera de sărbătoare, masa este servită în acompaniament de muzică tradiţională interpretată de „Fraţii Hariuc”, de membrii Corului „Lacrimoza” de la Chişinău, cât şi de un turist, Lucian Ţiplea din Vaslui pentru care Ciocăneştiul este a doua casă. Pe lângă cântece româneşti arhicunoscute: „Cântă cucul, bată-l vina!”, „Că bogat îi greu”, „Dă, Doamne, la lume bine”, „Puşca şi cureaua lată,” „Ciobănaş cu trei sute de oi”, turiştii au avut posibilitatea de a audia şi o baladă păstorească interpretată de tinerii de la Chişinău, mai puţin cunoscută, Pe munte cu iarba verde: „Pe munte cu iarba verde/O turmă de oi se vede/Hai, dui, dui, dui, dui, dui!”//Şi oiţe frumuşele/Pasc tufe de floricele./Hai, dui, dui, dui, dui, dui!//Pe munte cu iarba verde/Între ele un ciobănaş de dor cântă drăgălaş./Hai, dui, dui, dui, dui, dui!//Doine dulci încântătoare/De dor de înstrăinare./Hai, dui, dui, dui, dui, dui!//Pe munte cu iarba verde/Când răsare mândrul soare/Iese turma din strâmtoare./Hai, dui, dui, dui, dui, dui!// Când răsare mândra lună/Trece turma la hodină./Hai, dui, dui, dui, dui, dui!”( Versuri din popor, aranjament muzical, Angela Prisăcaru). 
  
Elena Trifan  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
FESTIVALUL NATIONAL AL PASTRAVULUI, CIOCANESTI, JUD. SUCEAVA / Elena Trifan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1177, Anul IV, 22 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Trifan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!