Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Elena Neacşu         Publicat în: Ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014        Toate Articolele Autorului

BATE FIERUL CÂT E CALD
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

BATE FIERUL CÂT E CALD  

(FRAGMENT)  

 

1  

 

 

 

Elena intră tiptil şi deodată Rodica tresări, simţindu-i prezenţa:  

- Ei, cum făcurăţi de ajunserăţi pe la noi!? Să nu-mi spui că eşti  

singură!?  

- Ei, cum aşa...!? Vin şi băieţii-acuma! Ne culese Gigi de pe drum!  

Eram în staţie...  

- A, da, că plecă să mai ia una-alta...Aici nu prea găseşti de toate şi mai  

ales la un preţ rezonabil. E aer curat, linişte, nu zâc ba, da’ la capitolu’ ăsta...  

- Asta da, că de ici până colea dublează preţu’...  

- Păi sunt ele preţuri diferite în oraş de la un magazin la altu’ ...Vorba  

aia, treci drumu’ şi economiseşti suta, da’ ce zâc, mia... Ce-am ajuns, Doamne...  

- Aşa ne trebuie...Am vrut capitalism, economie de piaţă, să ne spălăm  

cu ele pe cap acuma...  

- Da, că leşia pute...  

- Asta trebuie să recunoaştem...Şamponu’ e parfumat…  

- Da’cost-al dracului...  

- Bine zâs...Şi altfel cu ce vă mai lăudaţi...!?  

- Ei, şi noi pe lângă televizor...  

- Hai, că m-ai dat gata...  

- Şi cu nasu-n calculator, precum vezi...  

- Aia să ştii...În câţiva ani cred că-i ia mau magaoaiei ăsteia de tembelizor...Un laptop e şi practic, urmăreşti on-line tot ce-ţi doreşti, la internet să fii conectat, că-n rest...  

- Lasă-mă-n pace că mi s-a luat de el... De-aia şi plecarăm de-  

acasă...Chiar mă întrebam când terminasem cu bucătăreala dacă iar o s-avem de lucru...Slavă Domnului că-l făcui să ieşim din casă!  

- Ca să intraţi tot în casă...  

- E altceva, mai schimbarăm mediul...Că în fiecare week-end e cu  

sufletul la gură să termine ba o expertiză, ba o evaluare! Uite-aşa ne freacă...Când pe mine, când pe Costi...  

- Măcar voi sunteţi cu rându’, da’ pe mine nu mă schimbă nimeni...  

- Chiar, arde ceva...!? Am venit cumva într-un moment nepotrivit...!?  

- Nu, am terminat aseară...Îmi verificam mail-urile, că abia de-apuc să  

le citesc darmite să mai răspund...Uneori chiar mi-e jenă, da’ asta e…  

- Am văzut că-mi răspunzi din joi în Paşti...  

- Zi mersi şi-aşa...Da’ acuma gata...O să fiu mai liberă...Că i-au luat pe  

ăia micii...  

- Chiar tu…Nu-mi dădeam seama ce lipseşte...  

- Păi...Şi mie-mi lipsesc, da’ tot învăţu’ are şi dezvăţ...Ne-ajunge! Dacă  

nu ne-au frecat usturoiu’ de ne-au sărit capacele... Eu mai răsuflam la serviciu, da‘ biata mama zi şi noapte...O mai schimba Gigi, chiar şi eu, dar ea era baza...Mai pleca acasă vinerea ca să-şi ude florile, ba să mai dea bună-zâua prin cartier, da’ toată săptămâna aci…Cred că i se luase şi ei, da’ tăcea chitic...O mai descoseam eu, da’ nu scoteai de la ea un cuvinţel...Se mai deconecta în grădină...Când îi ducea Gigi în lumea lor, că doar ştii că le-a amenajat un loc de joacă cu căsuţă, nisip, lopeţi, găletuşe din plastic şi alte jucării, mai plivea un răzor, mai săpa, de-astea, că-n bucătărie n-o lăsa Gigi decât la o sarma, un ardei umplut…De sărbători pregăteam amândouă, aventuri, ce mai…  

- Oricum, am admirat grădina…Cinste ei…  

- Ăsta a fost şi motivul pentru care ne-am mutat la casă…Da’ o  

şi udăm tot a treia seară...Când Gigi, când mama, uneori mă mai încumet şi eu…Mă mai ia Gigi-n băşcălie, precum îl ştii, da-mi văd de treabă…Dacă tot nu dăm cu sapa, măcar atâta lucru…  

- Se vede...La noi, dacă ne ducem la ţară cu luna...  

- Ei, acolo sub munte e altceva...Aici, la o aruncătură de băţ de oraş,  

nu se compară...  

- Adic-aţi vrea şi popă şi hoţ...!?  

- Păi cam aşa...  

- Şi-aproape de serviciu, şi...!?  

- Păi...!?  

- Atunci, alegeţi, că sunt case -n Bărbăteşti duium...Una e  

chiar peste drum de noi…Acuma e momentul, c-au scăzut preţurile... Că anii trecuţi cereau şi pe mă-sa şi pe tac’su...  

- Cerere-ofertă, ce vrei...Cum spuneam, capitalism am vrut, capitalism  

avem...Mai rămâne să-l experimentăm....  

- Că bine zici...Da’ vezi să nu ne usture-al dracului...  

- Ustură, nu ustură, ştii cum e, ce-şi face omu’ cu mâna lui - lucru  

manual...Da’ ce fac deştepţii ăştia de nu mai urcă...!? S-or fi apucat de descântat în garaj...!?  

- Or fi având ei ceva de discutat, că de florile mărului nu întârzie....  

- Bei un suc, ceva, o limonadă...? Că văd că iar se făcu cald...!  

- Şi ce-o să se mai facă!? Au anunţat ăştia 45 de grade la umbră...  

- Ce ţi-e...!?  

- Păi...  

- Drept să-ţi spun, nu prea urmăresc ştirile …Atunci e şi ora de masă, iar de când cu nepoţii nici nu prea m-au mai interesat...Mai ascult la radio când am câte ceva de lucru pe calculator…Ies dimineaţa-n balcon ca să văd cu ce să mă-mbrac şi basta, ce mai buletine meteo, că uneori mint de zâci drace...  

- Ei, mint...!? Poate sunt dezinformaţi...  

- Şi dezinformează...Crezi că degeaba le-a ieşit şi cântecu’…!?  

- Şi cu ce altceva vă mai lăudaţi?  

- Ei, şi noi pe lângă televizor...Dar ce fac, frate, de nu mai vin...!?  

-Ajung ei, nu le duce grija...  

- Şi zi-i aşa, pe lângă televizor...Frumos ne şade...  

- Şi cu nasu-n computer... –completă Rodica.  

- Păi spune-aşa...Văd că şi la voi ca şi la noi...Îngropaţi în hârtii...Astea ne mănâncă sufletul...Vai şi-amar de capul nostru! O să ne înghită de vii...  

- Că bine zici...Şi eu care nu am suferit cifrele, am fost certată din scutece cu matematica, am parte tot de ea…- se oţărî Rodica.  

- Ştii vorba…De ce ţi-e frică, nu scapi…Aşa şi cu noi…  

- Dar mai las-o-n fras’ de treabă...O zi, două, hai nouă’j’nouă, dar văd că la ei să ţân şir...Dacă ar putea, nici n-ar mai mânca...  

- Iar începeţi să vă văicăriţi ca nişte babe...?-le surprinse Gigi care intră în sufragerie cu un bax de bere, urmat de Radu. Ia şi pune-le înfrigider... Am adus şi ţigări… Poftim, să nu te mai plângică n-ai! Nu ar cumpăra, Doamne fere…Dar de pufăit, le pufăie - n draci...  

- Şi zi aşa, le trageţi al dracului…  

- Ei, hei, eu sunt mic copil pe lângă ea…  

- Şi mai tacă-ţi clanţa, zău aşa…Aia nu, aia nu…Ei, de la o vârstă trebuie să rămână omu’ cu ceva...  

- O fi, că prea spui…  

- Să nu vă iasă pe nas… Ulciorul nu merge de multe ori la apă…  

- Asta aşa e…Dar o veni vremea să ne lăsăm şi de păcătoasele- astea!-zise Rodica, aprinzându-şi una.  

- Şi cu ce vă mai lăudaţi în afară de hârtii?- o întrebă Elena.  

- Dac-ai ştii cum mi s-a luat de ele…  

- Dacă vouă, darămite nouă!?_- sări şi Gigi…Dar asta e…Mergem înainte…Ca rusul...Bperedi...  

- Dar potol aţi adus? Că o fi mâncarea fudulie, dar ea ne ţâne pe picioare…  

- Chiar, aţi văzut că s-a scos la vânzare chioşcul de vis a vis de noi!? Ce părere aveţi? Ne băgăm? La 15.000.000 eu zic că e pomană curată...– se aprinse Elena, entuziastă ca de obicei.  

- Ştiu şi eu!?- răspunse Radu.  

- Circumspect, precum te-am pomenit…- îl arse Rodica.  

- Să mai analizăm problema…- bătu în retragere şi Gigi.  

- Nu v-aţi schimbat deloc...Cum vă ştiu de o viaţă...Mai coiţi-vă mult că s-alege praful…Acţionaţi acum la bătaia peştelui căpe urmă...Ştiţi vorba, Bate fierul cât e cald, căci pe urmă-l baţi zadar...-nu-i iertă Rodica.  

- Hai că prea te porcăişi...- i-o tăie Gigi.  

- Aşa vreau...Limba română este foarte expresivă! Te pomeni că sunteţi demoazele de pension...Ce să spun...Vă e ruşine cu limba noastră...Asta e... Şi-o luăm aşa cum e...- sări ca arsă Rodica.  

- Haide, haide...- încercă s-o liniştească Elena.  

- Eu vă spun că nu e glumă...Măi, oameni buni, la preţul ăsta este pomană...- o ţinea Elena pe-a ei...Aşa gheşeft mai rar...  

- Nu ţi-am spus…Să ne mai gândim...- încercă s-o tempereze Radu.  

- Şi până vă gândiţi voi, se vinde bine mersi…  

- Aşa pleaşcă, cred şi eu…îi ţinu isonul Rodica.  

- De când te ştiu, tot cu sufletu’ la gură!- se oţărî şi Radu.  

- Păi, spuneţi şi voi, aici e de aşteptat? La preţul ăsta se vinde cât ai zice peşte...Aşa oportunitate nu e de analizat, ci de acţionat cât mai repede.  

- Bine, bine...- încercă Radu să stingă focul, dar Elena se încinse şi mai tare.  

- Aşa aţi făcut mereu...Nu mi-aţi luat în seamă intuiţia...Nu vă miraţi atunci că vă merge prost sau că munciţi pe brânci şi vă alegeţi cu praful de pe tobă.  

- Că bine zici!- o susţinu Rodica. Vă aduceţi aminte de spaţiul de la poligon pe care l-aţi ratat la mustaţă tot din prea multă prudenţăşi tot aşa...Dar să nu mai lungim vorba şi să trecem la masă...  

- Mi-a pierit şi pofta, zău aşa...-zise Gigi.  

- -Pagubă-n ciuperci!- i-o trânti Rodica. Mâncăm noi şi pentru tine ca să nu-ţi fie burta goală...  

Rodica aduse pe masă un platou cu sărăţele, desfăcu câte o bere  

pentru fiecare, închinară un pahar, apoi începură să mănânce.  

- Aşa sunt economiştii. Mai ales când e vorba de bani. Până nu întorc ei pe toate feţele problema, nici că se lasă. Ţi-o spun fiindcă trăiesc cu unul în casă...  

- Ba că eu nu...  

- Şi ce vreţi să spuneţi, nu e bine? – sări şi Gigi. Ei, acuma mă enervez...  

- Dă-te cu curu’ de pământ şi o să-ţi treacă mintenaş...îi zise Rodica.  

- Dacă asta e soluţia, atunci înseamnă că mi-am răcit gura de pomană...se calmă Elena oarecum.  

- O fi bine, nu zic ba, dar i-auzi…  

- După masă, în linişte, analizăm situaţia, vedem cum stăm şi vă dăm răspunsul, da...!? – încercă Radu să calmeze spiritele.  

- Bine..Fie şi-un lup mâncat de oaie...Să nu ziceţi că nu v-am spus…  

- Poftă bună!- le ură Rodica.  

- Apoi că mi-aţi tăiat toată pofta, zău aşa...- se zburliElena.  

- Ia o gură de bere!- o îmbie Rodica.  

- Ce nu miţi-aş bea eu de-aş stinge, da’ la tratamentul meu...  

- Nu, tu, hai că e fără alcool...  

- Dacă-ţi spun că şi aia mă ameţeşte, n-o să crezi...Dar acuma o să beau, numai aşa de ciudă...  

- Aoleu, Radule, ce răutate mică ai lângă tine. Aprigă. Nici nu bănuiam...  

- Olteancă iute, de...- confirmă Radu.  

- Esenţele tari se păstrează în flacoane mici, din câte ştiu...- se aprinse din nou Elena.  

- Mie îmi păreai placidă, domoală mai degrabă...zice Gigi.  

- Dar în interior fierbe un vulcan...Habar n-aveţi cu cine-mi mănânc eu amaru’...zise Radu. Dacă aţi cunoaşte-o…  

- Adevărat că aparenţele înşeală întotdeauna!- confirmă Rodica. Şi gata cu bârfa...Nu e frumos...  

- Aşa…Spune-mi în faţă ce ai de spus...- se aprinse iară Elena. La mine ştii cum e…Ce am în guşă, şi-n căpuşă, pe când ţie îţi scoate omul vorba cu cleştele din gură.  

- Nu vă certaţi, bate-v-aţi...  

- Nu zice de două ori că nu mai avem mult...De nu aţi ajunge la vorba mea....Suntem aci…  

- Fredi, fii calm!- i-o taie Radu ca de obicei.  

- Poftă bună, mulţumim şi la masă nu vorbim!- declamă Gigi.  

- Că doar n-om fi la grupa mică...  

- Poftim, la clasa pregătitoare...- răspunde tot el împăciuitor. Cum pofteşti!  

- Eu nu poftesc nimic, dacă e vorba de poftă...  

- Haide, linişteşte-te…  

- Purceaua moartă-n coteţ şi cu curul la uşă, şi ai pofti să joc dirindeaua...-se aprinse iarăşi Elena.  

- Să nu-ţi fie cu supărare, dar Vali sigur n-o să vrea...aşa că ne răcim gura de pomană...-îi avertiză Rodica.  

- Că doar n-o să vă uitaţi în gura ei...Am nişte pretenţii de la voi...Voi ştiţi cu ce se mănâncă finanţele...- o ţinu pe-a ei Elena.  

- Dar trebuie să fie toţi membrii de acord cu achiziţia unui bun...-îi răspunse Gigi bâlbâit.  

- Mare lucru...O eliminaţi din firmă, îi plătiţi dreptul şi altul la moară...  

- Din gură e uşor al dracului! – se aprinse şi Radu.  

- Dacă stăm după Vali...s-avem pardon. Nu i se-ncălzeşte cămaşa-n cur…Azi aici, mâine-n Focşani...Am auzit că ar fi fost în Spania, acum este în Austria...Îşi vântură curu’ de zâci drace...Voi nu aţi văzut că e membră doar cu numele -n firmă!? A lucrat ea ceva? – se aprinse iar Elena. Şi apoi eu una îi dau dreptate…Dacă nu se plimbă acum, d-apoi când…!? Beleaua de bătrâneţe vine când îţi e lumea mai dragă, şi nu ţi-ar fi că vine, dar vine cu belele... Şi dacă e pe-aşa, vă spun din start că n-o să vrea...La cum e de fricoasă şi la Academia ei, economista lu’ peşte, s-avem pardon...Habar n-are cu ce se mănâncă contabilitatea! No comments!  

- Hai, mă, Leanţo, că e şi grea contabilitatea, sări Rodica în ajutorul prietenei sale.  

- N-o mai scuza, că nu e cazul...Ştiu că ai abilităţi de avocat, dar aici chiar nu este...Te rog...Dacă nu e de acord, noroc bun...Firma merge mai departe şi fără ea...N-o să-i simţiţi lipsa, precum nu i-aţi simţit nici prezenţa...Clar...!? – i-o tăie Elena.  

Radu încercă în bunul său obicei să-i liniştească zicând:  

- Eu cred c-ar fi bine totuşi, să-i cerem părerea...  

-Ei, poftim,...Iar o luăm de la capăt, se aprinse şi Gigi. N-ai înţeles că n-o interesează!? Vreţi să ne-o iau alţii înainte...!? Omul vrea răspunsul joi, mai sunt cinci zile, ce dracu’...Mai puţin, şi v-aţi lins pe bot...Păi la preţu’ ăsta se vinde ca pâinea caldă...Şi-n buricu’ târgului...Mai e de analizat...!? Măi, măi, măi...  

-Eu zic s-o sunăm totuşi pe Vali, propuse Rodica. Îi spunem ce şi cum şi dacă nu vrea, adios...Găsim noi pe cineva...  

-Ei, nu-i chiar aşa simplu...Ne trebuie un specialist, economist, başca autorizat...Altfel, n-am făcut niciobrânză...Ia să-l sunăm pe Cocoş, prietenu’ tău, Radule...Ce zici?  

- Aşa preieten, mai bine lipsă, sări Elena.  

-Ce ţi-e şi cu tine-acuma...Ce-a fost, a fost...Interesu’…, susţinu mai departe Gigi.  

-Poartă fesu’, nu-l iertă Elena.  

-Hai că deja o luarăţi pe arătură, încercă să-i tempereze Rodica. Radule, sună-l tu, că ai mai lucrat cu el......Îl cunoşti mai bine, îi ştii hachiţele...  

-Faceţi cum credeţi, da’ pe urmă să n-aud că nu vă convine ceva…Dacă nu l-am cunoaşte...Ştii cum e ...Cine s-a ars cu ciorbă, suflă şi-n iaurt! – se aprinse Gigi.  

-Ce-avem noi treabă cu ce-a fost între voi, sări Rodica. Hai, mă, Radule, este o mină de aur, dacă o pierdem, ne-am dat foc la valiză...Credeţi c-o să vă mai meargă mult cu evaluările...!? Şi-apoi vine bătrâneţea cu belele, ba uitaţi una, ba alta...Cât credeţi c-o să vă mai ajute capu’…!? Or comerţu’ nu vă cere alta decât aprovizionare...La o adică vă puteţi angaja un contabil care să vă ţină evidenţa şi care să aibă şi carnet de şofer pe deasupra! Împuşcaţi doi iepuri deodată...Ce dracu’, să vă-nvăţ eu...!?  

-Bine, fie, aprobă Gigi. Da’ să nu v-aud guriţa când nu v-o conveni ceva...  

-Hai, Radule, sună-l...Măcar acum de moment, că pe urmă om mai vedea, susţinu şi Elena.  

-Bine..., fu de acord Radu. Îşi luă telefonul mobil şi ieşi din sufragerie.  

-Mare minune să răspundă...Pe cum îl cunosc eu, sigur o să-i dea cu hai-sictir, zise Gigi.  

-Ei, şi...!? O să-i ia caii de la bicicletă? Aoleu...- i-o tăie Rodica. Vă moşmondiţi mai ca nişte babe...Tot eu să vă deschid capu’...  

- Poate vrei să spui punga, îi răspunse Gigi. Nu ştii cu cine ai de-a face...  

-Cocoş, nu...!? Eu ce sunt pe-aici!? – se aprinse Rodica.  

-Ţi-aş răspunde eu, da’ nu se cade..., îi răspunse Gigi.  

-Nu e cadru adecvat sau ce aia mă-sii..!? Că acuma mă enervez şi o sun pe Zenovia, zise Rodica.  

-Aia da, o să dea fuga...Când e vorba de ciupeală, aoleu...Şi mă rog în ce calitate? – sări Elena.  

-Jurist sau nu aveţi nevoie la firma voastră, sta-v-ar în gât, se enervă Rodica.  

Intră Radu şi fără alte explicaţii exclamă:  

-Gata, s-a rezolvat...  

- Dacă mai întârziai puţin îţi şi măritam firma!- îi zise Elena.  

-Cum adică...!? Ce vorbă e asta...!? Adică noi vrem să prospere, iar voi...  

-Vorba vine, îl linişti Elena. Rodica zicea s-o sunăm pe Zenovia...  

-Păi, oricum avem nevoie de ea ca jurist, ne mai trebuie şi un cenzor...  

-Daniela..., completă Elena.  

- De unde ştiai...? - se miră Radu. Sau îmi citeşti cumva gândurile...!?  

-Dacă nici eu nu te cunosc, d-apoi cine!? Mândrele, eventual, că tot vrei să ni le-aduci plocon...  

-Hai şi nu vă mai certaţi, bate-v-aţi, îi întrerupse Gigi. Dacă nu v-am cunoaşte, chiar am şi crede...  

-Ce e aşa de complicat!? Nu aţi văzut...!? Nu v-aţi convins!? Cu un simplu telefon vă scoase din căcat, da’ tot cu unu’, foarte bine vă poate-arunca-n găleată... sări Elena.  

- Haide să nu sărim calu’, da…!?- propuse Gigi.  

-Asta-i bună, voi nu ştiţi de glumă... !?  

-A dracului glumă, ripostă Gigi.  

-Nu, chiar nu ştie de glumă ? - se adresă Elena Rodicăi.  

- Nu prea. – confirmă Rodica. Se prinde greu...  

-Dacă n-am băut lapte când trebuia, încercă să dreagă busuiocul Gigi.  

- Cum, necum, în juma de oră vine Cocoş, aşa că la atac, înainte...Cu toată artileria...Aveţi grijă să nu scoateţi vreun porumbel !-zise Radu.  

- Direcţia la oraş... Aţi venit cu maşina sau...?-întrebă Gigi.  

- Am venit cu autobuzul...- răspunse Radu.  

- Atunci gata, la maşină...Pe voi, fetele, vă lăsăm la intrarea în Zăvoi şi vă-ntoarceţi acasă cam peste o oră când s-a-ncheiat bâlciu’, propuse Gigi.  

-Excelentă idee... -susţinu Radu.  

- Iar noi mergem la tine-acasă, Radule, ca să nu se prindă că a fost totul premeditat...  

-Ce bine, zise Rodica. N-am mai fost în parc de nu’ ş’ de cînd...Cu bambilicii mei...  

-Da’ i-aţi făcut mari...Se duc ei la grădiniţă? Se duc...Să trăiască buni să mai crească...- îi ură Elena.  

-Puşchea pe limbă, ripostă Rodica. Ajung doi. Adică mie mi-a ajuns până peste urechi...Dacă nu era mama, ce mă făceam!? Şi-apoi Gigi la prânz...Cu serviciu’ meu nu m-aş fi descurcat singură...  

-Ia-ţi şi tu pulovărul, Rodico !  

-Imediat ! Tu ia geaca subţire...Vezi că e pe spătarul scaunului în dormitor...  

-Ai un stil...Dacă nu le suceşti...Nu găseşte omu’ nimic la locul lui...- nu se lăsă Gigi.  

-Se putea să nu comentezi, i-o tăie Rodica....Mă, dar ce mi-l cunosc ca  

pe iapa albă...Ce ziceai ?  

-Nimic...-îi răspunse Elena.  

-Scuze, mi s-a părut...  

Coborâră în curtea casei şi urcară în maşină. În mai puţin de zece minute ajunseră la intrarea în parcul Zăvoi, unde Gigi opri maşina pentru a coborî fetele.  

-Baftă!- le urară acestea în cor.  

-Lăsaţi pe noi, le asigură Gigi.  

-Să nu făceţi pe voi şi s-aruncaţi pe noi, le strigă Rodica.  

 

2  

 

Se însera şi pâlcuri – pâlcuri de tineri sau perechi de îndrăgostiţi  

intrau în parc, în vreme ce părinţi cu copiii de mână sau în cărucioare ieşeau.  

-Frumos, n-am ce zice, se zburli Elena. Ieşim şi noi la plimbare în două, în loc de doi, şi noaptea, ca huhurezii...  

-Păi.. !? .- completă Rodica. Ai noştri ca brazii au treabă, nu... !? Te rog...  

- Numai să şi facă... treabă, ăsta să ne fie baiu, completă Elena.  

-Hai, mă, că Radu e diplomat... De ce crezi că ne trimiseră la plim-  

bare....Pot să pariez că reuşeşte să-l îmbrobodească numai prin tăcere, spuse convingător Rodica.  

-Asta da...Ai dreptate ! Are stil băiatu’…Dacă nici eu nu-mi cunosc marfa...  

-Da’ ce i-o fi spus la telefon de l-a făcut să marşeze aşa repede ? - fu curioasă Rodica.  

-De un lucru să fii sigură...Nu i-a spus despre ce e vorba...Acuma îşi încolţeşte prada...Scorpion, de...  

-Hai, mă...Nu te cred, da’ dacă tu nu ştii ce-ai în bătătură, d-apoi cine... !? Că nici cu Gigi nu mi-e ruşine...  

-A tunat şi i-a adunat pe-amândoi şi pe noi pe lângă ei...Aoleu...- se zburli Elena. Măcar dacă le-ar reuşi planu’…Noi să ne prefacem că venim de la Vali ca să nu se prindă de-nvărteală.  

-Că bine zici, confirmă Rodica. Hai, că nu suntem proaste degeaba.  

-Proaste pe dracu’, dacă nu eram noi să ducea de râpă şandramaua...De când scârţâie, văleu...  

-Aşa, aşa...  

-Păi...  

- Bine că am luat pulovăru’! Cald, cald, da’ sara se răceşte...Avu dreptate Gigi cînd zise să-l iau...Că eu zâceam că de colea - până colea, şi-n maşină pe deasupra, nu e cazu’...  

-Să fim noi sănătoase de câte ori tremură ei când vin sara de la cârciumă...  

-Tremură pe dracu’…Beau tărie şi se-ncing, zise Rodica.  

-Ştii din experienţă, nu... !? Că-n vremurile bune ce le mai trăgeai la măsea... !  

-La-ntrecere, cum nu, da’ acu’ a-nţărcat Bălana, confirmă Rodica.  

-Fi-le-ar băutura a dracu’…Ce-o să le iasă pe creştet! – se oţărî Elena.  

-Asta nu ar fi nimic, da’ nu se se chinuie numai ei, e vai şi-amar şi de noi pe lângă ei să le punem plosca...  

-Acuma pempărşii...Să trăiască ăl de-a fost cu ideea..., zise Elena.  

- Vai de vai s-ajungi aşa... Bine-ar fi să moară omu-n somn ca să nu simtă nimica şi să nu mai dea de lucru şi altora, da’ nu ştie nimeni soarta fiecăruia...Nu e după cum vre omu’ şi e după cum dă Domnu’, zise Rodica.  

-Aci ai dreptate, confirmă Elena. Uite ce-au căzut frunzele...Mai e puţin şi vine iarna şi dacă am fost de zece ori în parc...Parcă n-ar fi lângă mine...Muncă şi muncă...De parc-ar intra zilele-n sac...  

-Că la noi e mai breaz...!? – îi răspunse Rodica. Măcar tu ai mai ieşit, da’ eu de când ne-am mutat la casă...  

-Oricum, ieşi în curte, volens-nolens..., ripostă Elena. Ai grădină, livadă, e altceva...Noi ajungem la ţară o dată, maxim de două ori pe lună...Dacă nu ar fi grădina de muncit, cred că nu am ajunge deloc la cât avem de lucru...Expertize, draci, laci....  

-Mie-mi spui... !? Cine crezi că redactează toate materialele... ? N-am avut de lucru să-nvăţ să lucrez pe computer...Dacă nu-mi trebuia la serviciu, chiar nu m-apucam, zise cu obidă Rodica. Nu le mai ajunge, Doamne iartă-mă, de parc-ar împărăţi lumea...  

-Că bine zâci...Şi noi le-am cântat în strună...Trebuia de la-nceput să ne impunem punctul de vedere...Să le fi tăiat iapa di la gard.... se oţărî Elena.  

-Da, că le şi păsa lor de... Las-o jos că măcăne... zise Rodica. Sunt la întrecere doar... Ăsta-şi făcu vilă, al tău a vrut maşină ultimul răcnet...Ăştia nu văd că-mbătrânesc şi n-o să mai fie capabili să-şi achite datoriile…!? Doamne apără şi păzeşte…Chiar, cu pământu’ de la Cetate ce-aţi făcut? Că am înţeles că voiaţi să vindeţi…!?  

-Ce ţi-e, fată!? Acolo e pământ cât vezi cu ochii şi nu are cine să-l muncească, iar tu vorbeşti de cai verzi …A plecat tineretu-n Occident şi-au rămas babele de vând hectaru’ pe-un ciur de făină...Aoleu...  

-Păi şi-atunci cum rămâne…!? Plătiţi aşa degeaba impozitu’ …? Nu cred că e convenabil...  

-E pe dracu’…Cum să fie...I-am zis mamei vitrege să plătească, altfel o dau afară din casă cu fie-sa cu tot...Da’ văd că e şireată...La casă a plătit, da’ la pământ nu s-a-nvrednicit...  

-Păi şi casa e tot pe numele tău?  

-Pe-a lui frate-meu...  

-Chiar, el a mai venit pe-acasă? Că în Germania oricum...  

-A fost anu’ trecut pe toamnă. A stat o lună de zile.  

- Şi ce-are de gând? Se mai întoarce sau...!?  

- Adică toţi pleacă după locuri de muncă şi el, care are un rost deja acolo, să se mai întoarcă!? Nici vorbă... Zice că stă doar până la pensie ca să vină cu o pensie bună, da’ cine ştie ce vremuri or mai veni, că după cum se prezintă lucrurile nicidecum bune...  

La un moment dat ajung în dreptul unui teren de joacă pentru copii luminat de câteva felinare.  

-Ei, poftim! Poate nu mă crezi, da’ eu n-am prins locurile astea de joacă pe vremea când stăteam în oraş, zise Rodica.  

-Ce ţi-e, dragă, astea au fost făcute-ncoa’, mult după Revoluţie, ori voi v-aţi mutat laVlădeşti imediat după, o lămuri Elena. Nu ştiu eu când l-a girat Radu pe Gigi pentru casă...!? Asta-i bună...!? Nu-i intrase-n cap şi lui să strice casa de la ţară ca să-şi facă vilă...!? Aoleu...N-am avut nici bani, e drept, dar nici eu nu i-am dat apă la moară. Am ţinut-o pe-a mea că tăticu a zis, pe cum aşa şi este, că nu mai face el casă ca asta cu pereţii de cărămidă groşi de 65 de cm. Nu are o fisură şi gândeşte-te că e din 1926.  

-Foarte bine...Dacă vrei să ştii, acuma regret că am făcut atâta hangar...Prostie cu caru’, nu altceva...Fetele sunt la Bucureşti, vin acasă o dată pe lună...Era suficientă o casă ca a voastră...  

-Ei, păi ce crezi, dacă nu apărea în „Formula As” cu poeta ţărancă Gheorghiţa Măleanu pe prima pagină, poate că nu-mi trecea prin cap să-i spun că oricum e clădire de patrimoniu şi că n-o s-o poată strica. Apoi i-am spus că e casa mea de creaţie şi unele scrieri chiar acolo au prins viaţă, şi tot aşa...Apoi a luat maşina asta de mai mare paguba... Nu-i ajungea procesu’ pentru pământu’ din buricu’ târgului, îi mai trebuia încă unu’…  

-Da’ chiar, ce-a făcut până la urmă!?  

-Pe dracu’ ghem a făcut...A ajuns până lala CEDO şi nimic...Răspuns negativ, definitiv şi irevocabil...  

-Hai, mă... Şi eu care credeam că se poate face ceva...  

-Mă laşi...!? A alergat pentru alţii, pentru Viorica and comp., iar pentru el nu a fost în stare...A depus actele prea târziu, nu s-a mai încadrat în Legea 10...Fără comentarii...Ia uite cine vine!  

Pe alee se apropie de ele două femei la braţ. Una dintre ele este consăteanca Elenei, iar cealaltă o vecină şi amică a acesteia,.  

-Săru-mâna, tanti! Bună seara... Ce făceţi?  

-Pe-aci, ne mai mişcăm oasele...Doamna...?  

-O prietenă, Rodica.  

-Ne pare bine...Radu ce face?  

-Rămase cu Gigi...-zise Elena.  

-Să pună ţara la cale...-adaugă Rodica.  

-S-o pună, fata mea, foarte bine. De ce să n-o pună. Aveţi grijă de voi...Plimbaţi-vă. Sunteţi îmbrăcate bine...Cam strânge, noi ne retragem spre casă...Noapte bună...-zise Natalia.  

-N-am înţeles...!? -zise Rodica.  

-Ei, nu...!? Radio-şanţu’, nu pricepi...!?  

-A, auzi la ea... Ce-i pasă...!? Hai că m-ai lăsat mască...  

-Păi cum nu...!?  

-Se-nroşeşte mâine, da’ ce zic eu, astă-seară linia...Vorba vine, că acuma e totul prin satelit...  

-Hai, măi, mă laşi...Chiar nu credeam...  

- Pot să pariez că dă raportul de-ndată ce-ajunge acasă. O sună pe mămica să-i povestească...  

-Aoleu...  

-Vezi cât de mică e lumea...!?  

-Şi eu care zâceam că la Vlădeşti intru-n gura satului de mă spurcă, auz’, tu nici aici n-ai scăpat...Acolo sunt oameni aşezaţi care-şi văd de treabă...  

-Au de lucru, da’ ăştia de la oraş care nu au, trebuie şi ei să-şi facă...La o cafea, la o berică...Da’ şi eu de nu i-o fac! O sun pe mămica s-o avertizez ca s-o descoase mai multe... Să vezi ce i-o coc, de plăteşte la telefon ca să se-nveţe minte să mai bârfească şi-altădată...  

-Hai că eşti nebună de legat...  

-Ei, şi ce-o să mă mai fac...  

-Eu zic c-a trecut mai bine de-o oră, ne dau ăştia dispărute. Şi-apoi n-aş vrea ca Gigi să bea, ştii cum e, duminica ies curcanii la jumuleală...  

-Ei să nu-şi facă planu’, ce-ai tu ...!?  

-Facă-şi-l, da’ nu din portofelu’ meu…Clar? – i-o tăie Rodica.  

-Atunci să mergem. Chiar sunt curioasă ce-au făcut băieţii...  

-Ce-au făcut, ce n-au făcut, oricum se vor descurca pân’ la urmă...Dacă vrei cu adevărat, poţi... Adidas torshon...  

-Aia da...  

 

Ctrl+V  

Referinţă Bibliografică:
BATE FIERUL CÂT E CALD / Elena Neacşu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1226, Anul IV, 10 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Neacşu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Neacşu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!