Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aparitii > Mobil |   


Autor: Elena Buică         Publicat în: Ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013        Toate Articolele Autorului

Elena BUICĂ: PAGINI DE JURNAL - HERMAN VICTOROV: „DIN VIAŢA UNUI OM OARECARE”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am avut bucuria să fiu la lansarea acestui volum „Din viaţa unui om oarecare" (Pagini de jurnal) apărut la Editura „Maple Red Publishing House” din Toronto, în 2012, semnat de autorul debutant la 81 de ani, Herman Victorov. Era în ziua de 27 ianuarie 2013, la o întâlnire a publicaţiei Observatorul din Toronto cu cititorii săi, când s-a înfăţişat înaintea noastră un om a cărei personalitate puternică s-a impus din primul moment prin statura sa monumentală, prin pasul apăsat şi sigur, prin vocea bine timbrată, clară, prin gesturi, prin aerul pe care-l degaja. Înalt, doar patru centimetri îi lipsesc din doi metri, cu mişcări care surprindeau prin dinamism pentru anii purtaţi cu destoinicie, cu părul alb, vâlvoit, cu sprâncene negre, stufoase, cu aerul omului stăpân şi sigur pe el, din care nu lipseau semnele de caldă omenie, totul făcea ca prezenţa sa să fie remarcabilă.  
 
Prima dată am auzit despre Domnia Sa cu mai mulţi ani în urmă de la nişte prieteni de familie care ne îndemnau să ne mutăm la Windsor, fiindcă „este acolo un român, Herman Victorov, care angajează şi sprijină emigranţii români pricepuţi şi harnici ca să lucreze în compania sa producătoare de capsule tari şi moi din gelatină, acele învelişuri în două culori, în interiorul cărora sunt prafurile-medicament din antibiotice". Prietenii aceştia ne vorbeau atunci cu mare entuziasm despre inovaţiile acestui inginer, inovaţii care au schimbat industria echipamentelor medicale, revoluţionând industria de profil, proiectând şi construind un nou model de maşini producătoare de capsule care au făcut dintr-un emigrant în Canada, în mai puţin de şase ani de la sosire, un multi-milionar cunoscut prin investiţiile făcute în toată lumea, inclusiv în România. Cum copiii mei aveau deja servicii bune, nu s-au oprit mai mult la această propunere. În următorii ani informaţiile despre succesele avute s-au înmulţit. Am aflat că a vândut şi instalat „la cheie" maşini şi operaţiuni de capsule în 26 de ţări care au dus la recunoaşterea performanţelor şi valorii companiei sale, a deschis noi oportunităţi de afaceri şi a ajuns unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri români din Canada. Câteva proiecte au fost semnate chiar în faţa primului ministru al Canadei, Jean Chretien. Pe acesta l-a însoţit în România în vizită la Cernavodă. Când avea 76 de ani, a vândut compania, producătorului de capsule Qualicaps, deţinut de cel mai mare fond de investiţii din lume, Carlyle, în al cărui consiliu de administraţie se afla şi George Bush senior. Deşi s-a hotărât să dedice mai mult timp familiei, a revenit la preocupările sale din tinereţe, îmbunătăţiri în procesul de prelucrare a trestiei de zahăr, sprijinit de o echipă pe care el a format-o.  
 
După 1989, a fost unul dintre primii investitori în România, construind câteva fabrici şi astfel a creat locuri de muncă. Şi astăzi, aceste maşini performante sunt produse doar în două ţări din lume: Canada şi România. „Dacă vor echipamente trebuie să vină la noi!"  
 
Până la plecarea din ţară în 1975, a lucrat aproape 20 de ani în construcţia hidrocentralelor electrice de la Bicaz, de pe Valea Bistriţei, Argeş, Portile de Fier şi Valea Argeşului, pe şantierele de construcţii ale hidrocentralelor din România, apoi a emigrat în Israel şi trecând prin Grecia, a ajuns în Canada.  
 
Cartea aceasta, pe care atunci o aveam în mână, concepută pe un suport autobiografic, asemenea jurnalelor, urma să îmi aducă noi şi interesante aspecte de pe un tărâm pe care nu pot călca mulţi oameni. Dar mai mult, din această carte doream să desluşesc printre rânduri câte ceva din resortul interior al unei persoane alcătuite dintr-o plămadă deosebită, aceea a unui om născut pe meleagurile României, prin vene curgându-i sânge de evreu, construit parcă după tipare cocepute de americani, în piept o inimă în care încape dragostea de semeni de pretutindeni, dar rămânand un român adevărat. "M-am considerat totdeauna român. Acum, la 80 de ani, ştiu că România este ţara sufletului meu. Să ne ajute şi binecuvânteze Dumnezeu pe fiecare dintre noi şi neamul nostru românesc", notează autorul.  
 
Cartea a fost ademenitoare de la primele pagini. Am citit întotdeauna cu deosebit interes paginile de jurnal, fiindcă această specie literară aparte a genului memorialistic constituie o adevărată sursă, extrem de preţioasă, pentru cunoaşterea unei epoci, a unui climat sau a unei personalităţi deosebite, cu efecte psihologice foarte puternice asupra cititorului. Abia aşteptam ca lectura acestui jurnal să-mi ofere un soi de schimb de experienţă, un fel de colaborare, să-mi lumineze mai clar unele unghiuri mai umbrite ale vieţii. "Jurnalul este cea mai strânsă formă de colaborare cu viaţa", spunea filozoful Gabriel Liiceanu, iar cartea autorului Herman Victorov este un strălucit exemplu. Pentru că nu am orgoliul unui critic literar, eu tocmai la aceste aspecte mă voi referi cu precădere în însemnările mele. Consider că nu se cuvine să adaug cuvinte acolo unde faptele vorbesc atât de grăitor. Cele 400 de pagini ale cărţii care prezintă concretizarea unui timp deja trăit, o vor face mult mai bine decât oricine. Prefaţa semnată de doamna Mihaela Victoria Ignat ne oferă şi ea o oglindă demnă de apreciere la înălţimea operei prezentate, iar mulţimea altor însemnări sau emisiuni televizate făcute cu multă competenţă, pot fi găsite cu uşurinţă pe internet.  
 
Cea mai recentă transmisiune de la TVR International a avut loc pe data de 27 martie 2013 în cadrul emisiunii „Investiţii în România, Euroeconomia", realizată de domnii Sorin Burtea şi Cristina Leorenţ, emisiune în care au prezentat activitatea şi cartea domnului Herman Victorov. Amploarea unui asemenea eveniment este subliniată şi de prezenţa unor remarcabile personalităţi care au vorbit despre valoarea de excepţie a acestui român aflat pe pământ canadian, cu faimă în întreaga lume: consulul general al României la Toronto, doamna Antoanella Marinescu, directorul publicaţiei "Observatorul" din Toronto, domnul Dumitru Puiu Popescu, parohul catedralei "Sfântul Gheorghe" din Windsor, părintele Gheorghe Săndulescu, semnatara prefeţei cărţii, doamna Mihaela Victoria Ignat şi încă alte personalităţi.  
 
Lectura cărţii mi-a oferit secvenţe de viaţă, ca-ntr-un film, legate prin comentariile autorului şi reuşind să captiveze prin profunzimea şi claritatea ideilor. Ajutat şi de o memorie prodigioasă, autorul ne oferă o carte în care abundă observaţiile judicioase şi pertinente, ne invită la meditaţii şi reflecţii şi în acelaşi timp, este un adevărat cod moral.  
 
Savoarea acestei cărţi creşte şi datorită credibilităţii autorului, impunând prin exprimarea liberă a unei subiectivităţi supravegheate îndeaproape de rigoare, de francheţe nestânjenită, de spontaneitate.  
 
Sunt surprinzătoare deschiderile impuse de temperamentul şi viziunea autorului, care pot să declanşeze întrebările: De ce? Unde? Când, Cum? E o provocare adresată fiecăruia dintre noi având ca principal obiectiv împlinirea vieţii prin muncă, respectând principiile morale. Aceste cuvinte ar putea suna ca un slogan din timpul "heirupismului" comunist dacă autorul nu ar fi susţinut ideea că se poate trăi frumos şi cu succes aplicând aceste deziderate. Ne convinge, nu prin cuvinte, ci prin fapte, prezentând o întreagă succesiune de tablouri de viaţă trăită muncind frenetic din zori şi până în noapte, îngăduindu-şi puţine momente de răgaz, lucrând de-a lungul vieţii în diferite locuri, ba chiar în diferite ţări cu diferite orânduiri sociale şi în final, te lasă să tragi concluziile singur. Despre pasiunea pentru muncă ne vorbeşte şi prin copertele cărţii considerate un fel de răspuns al vibraţiei textului. Coperta 1 – Închiderea Dunării la Porţile de Fier, coperta 4 – Barajul Vidraru. Hidrocentrala de pe Argeş.  
 
Nu de puţine ori am reflectat la felul cum autorul a dat nume şi sens într-un alt chip în care a evoluat într-o direcţie sau alta. M-a surprins măreţia necunoscută a frumosului acolo unde nu mă aşteptam, munca pe şantierele de construcţie, oglindită în ochii mei ca "munca de jos", un fel de "abnegaţie" pentru o muncă înrobitoare, drept răspuns la lozinca răsunătoare a PCR-ului. Autorul pune altă culoare privită din cu totul alt unghi, cel al nobleţei şi al devenirii ca om. Având spiritul dreptăţii, implicarea socială, uneori a mers până în pragul sacrificiului de sine şi nu de puţine ori s-a împotrivit regimului comunist, dar, din fericire, nu a suferit consecinţe: „Nu mă suportau din cauza atitudinii mele, dar mă tolerau, aveau nevoie de mine".  
 
Sunt multe de învăţat de la acest un om: curajul şi forţa de a lupta, de a ţine piept încercărilor vieţii de tot felul, nedreptăţilor sociale, ale vieţii de emigrant, ale escrocheriilor sau concurenţei acerbe din lumea capitalismului. Trezeşte în cititor dorinţa să semene acestui chip, aşa cum se desprinde dintre rânduri: îndrăzneţ, neobosit în muncă, neconformist, priceput, cult, statornic în sentimente, inteligent, demn şi modest. I-am admirat cutezanţa, o trăsătură exersată ca pilot în tinereţe, care mi-a fulgerat inima la amintirea celui care acum putea să stea lângă mine, dacă această trăsătură, cutezanţa, i-ar fi purtat mai mult noroc şi nu l-ar fi trimis în ultimul lui zbor ca pilot la vârsta de 29 de ani.  
 
Deşi este prima carte pe care o semnează, pentru că tot ce face, face bine, puternica vitalitate a autorului a dat viaţă acestui conţinut dinamic, cu multe valenţe în care a făcut uşor de înţeles treptele urcuşului spre împlinire. Este o carte a determinării, un discurs cu putere de manifest, cu putere creativă, e un refugiu în care te poţi imagina împlinit într-o lume ideală. E o carte a unui învingător care împărtăşeşte cu o modestie cuceritoare ce-l apropie de "oricare om" aşa cum se consideră pe sine însuşi. Despre invenţia sa de milioane ne vorbeşte cu simplitate, ca despre ceva firesc: „A fost o chestie de oportunitate, nu am făcut nimic grozav, am optimizat doar, nu e rocket science. Putea să fie alt inginer acolo căruia să îi vină ideea şi o făcea el”. Dar ca să ajungă până la acest moment, drumul a fost anevoios, cu multe dificultăţi şi greutăţi care-l făceau uneori să se întrebe: „Cum dracu am ajuns eu aici?"  
 
Un plus de farmec se datorează acurateţii exprimării în mirabila limbă românească, în care cuvintele curg cu o uşurinţă naturală, parcă se aştern singure pe hârtie. Limbajul e cuceritor prin simplitate şi limpezime, lipsit de stereotipii şi cu vocabularul controlat de bunul gust. La plăcerea lecturii mai contribuie şi modul răspicat cu care autorul spune ce gândeşte şi uşurinţa cu care stabileşte conexiuni între idei, subiecte, personaje. Stăpânind o logică şi o viziune coerente, având exerciţiul clasificărilor, analizelor, ordonării ideilor, te face să crezi că totul este uşor de înfăptuit, de parcă-ţi vine să zici: „ia să încerc şi eu".  
 
În timpul lecturii te simţi confortabil, fiindcă nu pui nimic la îndoială din tot ce spune, îl crezi pe cuvânt şi nu te îndoieşti că este un om cu mare valoare morală şi spirituală, că e un om cu suflet cald şi deschis, un om pe care fiecare din noi am vrea să-l avem în viaţa noastră.  
 
E o plăcere să desprinzi dintre rânduri arta cu care ştie să creeze punţi spre sufletele oamenilor. Şi-a ascultat salariaţii sau partenerii nu numai cu mintea, ci şi cu ochii şi cu inima, a stat lângă ei punând umărul cu prietenie Având darul iubirii de semeni, simţi prezenţa plină de căldură a unui om puternic pe umărul căruia poţi să îţi aşezi capul.  
 
Pe lângă privirea atentă şi măsurată asupra vieţii, autorul are timp să-şi arunce privirea şi asupra florilor, a câmpului cu întinderi de porumb cu ştiuleţii plini de promisiuni, şi-aruncă privirea destul de adânc asupra cărţilor, mângâie cu privirea frumuseţile ieşite în cale sau pe cele căutate, mănâncă fără să numere caloriile, nu se dă în lături nici de la un păhăruţ de coniac sau de la ceşcuţa cu cafea, face daruri din prea plinul inimii, sare în ajutorul celor aflaţi în nevoie, nu-şi uită obligaţiile sociale, nici pe cele culturale, nici prietenii în compania cărora se simte bine, iar pe cei mai apropiaţi îi poartă în buzunarul inimii.  
 
Pentru Canada are admiraţie, dragoste şi recunoştinţă: „Iubesc şi Canada, ţara libertăţii mele, ţara care mi-a dat oportunitatea să realizez fără restricţii, ceea ce mi-am dorit bun să fac." Dar oriunde s-ar afla, gândul şi sufletul poartă aureola României.  
 
Complexitatea vieţii trăite a îndemnat autorul la însemnările unor fragmente de analiză spectrală a câtorva dimensiuni importante ale existenţei omenirii. S-a oprit, nu de puţine ori, asupra unor complexe probleme sociale care au răscolit viaţa oamenilor, multe dintre ele din România.  
 
Din vizitele făcute în mai multe ţări, inclusiv România, comentează pertinent despre diferenţele de valori materiale sau morale. Îţi oferă astfel, reflecţie, că multe aspecte sunt repetabile în forme infinite: lupte, întorsături de situaţii neaşteptate, fapte care întorc pe dos orice logică omenească, forme de sclavagism incredibile... Şi nu de puţine ori, autorul face comparaţie cu România. Sunt memorabile descrierile unor aspecte cutremuratoare de viaţă. În Vietnam, la câţiva ani după terminarea războiului, foştii combatanţi trăiau într-un mod în care i-au creat halucinaţii autorului. Aflându-se la un restaurant, Herman a „...fost surprins de faptul că cei care stăteau la marginea platformei care dădea în stradă, aruncau oasele de la fripturile pe care le mâncau peste balustradă. Mânat de curiozitate, m-am îndreptat spre marginea terasei unde, îngrozit, am asistat la un scenariu grotesc. Oameni care purtau rămăşiţele unor haine militare, invalizi de război aşteptau sub geamurile restaurantului, aproape bătându-se ca să prindă un os de pe care luau ultimele fărâme de carne". În Bangladesh a fost puternic impresionat de efortul epuizant al tinerilor care cărau ricşe. „Încep la 18 ani sau chiar mai repede şi la 24 de ani «sunt arşi» , îi relatează un localnic. În acelaşi timp, sunt şi valori care durează... oamenii de pretutindeni au un cod moral nescris în care politeţea, respectul, dorinţa de a sări în ajutorul celui aflat în nevoie sunt norme care nu pot fi încălcate. Şi nici măcar dictatura sau viciile unui sistem politic nu le pot distruge".  
 
Pentru autor, amintirile sunt o iluminare continuă, oameni, fapte şi întâmplari, totul este privit cu înţelepciune şi înţelegere. Fără să fie didactic, ni se adresează, parcă vrând să împartă cu noi bucuriile şi împlinirile lui şi parcă ne ia de mână să intrăm în horă cu el şi să fim pe acelaşi pas. Ne aminteşte că în spaţiul de libertate individuală pe care îl avem, desigur, limitat, putem să luăm o decizie de viaţă care să ducă la împliniri, numai să vrem.  
 
Închizând cartea, am credinţa că ceva s-a schimbat, sau măcar s-a mişcat în fiecare cititor. După ce ai terminat de citit, îţi vine să iei lectura de la capăt şi să urmăreşti mai atent drumul pe care te-a adus, să desluşeşti mai limpede cum se construieşte calea care duce spre înalţimea succesului. Nu putem să ne desprindem uşor de impresia că sinele nostru a fost cuprins în această posibilă lume a împlinirii marilor vise.  
 
E un privilegiu şi o bucurie lectura acestei cărţi a zilelor noastre, profund gândită, care respiră autenticitate, redă încrederea în forţele proprii, ne convinge, trăim alături de autor care împărtăşeşte cu noi experienţa dulce ori amară a exilului dintr-o ţară în care oamenii nu se mai pot regăsi, dar rămâne locul pe care-l numim „acasă" oriunde ne-am afla.  
 
Elena BUICĂ  
Toronto, Canada  
29 martie 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Elena BUICĂ: PAGINI DE JURNAL - HERMAN VICTOROV: „DIN VIAŢA UNUI OM OARECARE” / Elena Buică : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 826, Anul III, 05 aprilie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Elena Buică : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Buică
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!