Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Traditii > Mobil |   


Autor: Elena Buică         Publicat în: Ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012        Toate Articolele Autorului

Elena BUICĂ - NUNŢILE CANADIENE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Dragobete, Dragobete,/ Dragobete fură fete.../ Baba Dochia nu-l lasă/ Şi'nchide fetele-n casă!/ Dragobete-i supărat/ C-a rămas neînsurat.../ (George Roca)  

Nunta este momentul cel mai emoţionant din viaţa fiecărui om pe care şi-o doreşte cât mai frumoasă şi căreia-i păstrează cele mai emoţionante amintiri. Păsirea într-un alt statut de viaţă implică multe schimbări, de acea trecerea acestui prag se face cu multă atenţie, efort şi cheltuială. Dacă ne gândim bine, pregătirea psihologică începe din cei mai fragezi ani. Fetiţele se viseaza mirese, îşi îmbracă păpuşile ca mireasele, cu un surâs cu trimitere la o taină întrezărită printre gene, descântă gărgăriţele „încotro vei zbura, acolo m-oi mărita”. Ceremonia, fastul, veselia, mâncarea, muzica, totul este făcut să trăieşti momente deosebite. De-a lungul anilor s-a dezvoltat o paletă foarte largă de obiceiuri şi tradiţii legate de acest eveniment şi aproape că nu seamană o nuntă cu alta. În Ţigăneştiul meu natal, pe vremuri, nunţile începeau din ziua de joi şi ţineau până marţea următoare, cu alaiuri care se perindau prin sat pe la ginere, mireasă, naşi, primărie, biserică, fântâni, fotograf. Astăzi nunţile mai păstrează doar câteva din tradiţiile de odinioară. Mă întrebam cum se desfăşoară nunţile în Canada, unde mirii sunt, în multe cazuri, din zone îndepărtate ale lumii, cu obiceiuri şi religii diferite. Am participat anul acesta la doua nunţi canadiene. La prima nuntă, mireasa româncă, de religie ortodoxă, s-a căsătorit cu iranian, mahomedan. Au avut nunta într-un hotel nou din Niagara, o clădire modernă cu vedere la celebra cascadă. La cea de-a doua nuntă, mireasa romancă, de religie ortodoxă, s-a căsătorit cu un canadian, cu altfel de credinţă, tot creştină. Au avut nunta într-o cladire frumoasă, cu lustrul trecutului glorios al stilului tudorian. Dar ar trebui să amintesc că nunţile aici au un preambul. Cu trei săptâmani înainte de nuntă, invitatii se duc în vizită la miri acasă unde li se seveşte o masă, cam tot ca cea pentru nuntă, la care se mai adaugă câte un mic cadou. Mireasa petrece cu femeile şi ginerele cu bărbaţii. Atunci se prezintă şi cadourile de nuntă sau plicurile cu bani. Cadourile se aleg de la magazinul în care mirii au prezentat o listă cu obiectele necesare noii căsnicii, însoţite de detalii şi preţul lor. După ce este cumpărat un obiect, este şters de pe listă. În invitatiile primite acasa este indicat şi magazinul ales precum şi un alt plic timbrat şi cu adresa lor, cu rugămintea de a da răspunsul dacă le onorezi nunta. Cum era de aşteptat, ceremonia căsatoriilor a fost diferită faţă de ceea ce cunosteam. Ceremonialul celor doua căsătorii a avut multe asemănări şi apoi a urmat distracţia şi masa. Ma voi referi mai mult la cea de a doua nuntă, fiindcă am înţeles mai bine, s-a vorbit mai mult româneşte. La a aceasă nuntă, ceremonia religioasă s-a desfăşurat aşa cum se obişnuieşte aici, în credinţa creştină, credinţa comună pentru toţi cei care cred în Iisus Hristos. Momentele principale ale ceremoniei au fost descrise în programul pe care l-am primit. Invitaţii s-au asezat în bănci. A sosit preotul şi ne-a făcut semn să ne ridicăm în picioare. Au sosit întâi domnişoarele şi cavalerii de onoare, şase la număr, cu aceeaşi frumoasă ţinută vestimentară, fetele cu rochii negre şi cordon foarte lat din mătase albă, cu un buchet de flori albe în mană, băieţii în costum negru, camasă albă, papion negru şi un trandafir alb pe rever, aşa cum aveau parinţii şi mirele. Nu aveau cocarde ca la nuntuile din România. Am avut un motiv în plus de admiraţie pentru ei când am aflat că aceştia sunt prietenii lor de pe vremea cand erau la grădiniţă. A urmat sosirea mirelui şi apoi a miresea condusă de tata pentru a o “preda” viitorului soţ, în faţa altarului şi al martorilor-nuntasşi. Fiecare a sosit individual, cu pas ceremonial, pe muzică de orgă. În acest timp solemn, cu totii parcă simteam o furnicatură prin interiorul nostru. Remarcabilă mi s-a părut prestanţa preotului. Nimic din ce spunea nu arăta rutină, monotonia sau plictisul dat de repetiţia miilor de astfel de cereminii. Participa intens, dar reţinut, solemn, completând cuvintele cu gesturi ritualnice potrivite şi intonaţie îndelung studiată. A subliniat că mirii se leaga ăn faţa lui Dumnezeu să formeze o familie unită. Nu le-a pus pe cap cununiile (pirostriile – cum li se mai spune în popor) cum este obiceiul la ortodoxi. I-a asezat faţă în fatţă, s-au prins cu amandoua mâinile şi au rostit fiecare jurământul repetând dupa preot. Verighetele au fost arătate pe rănd nuntaşilor, apoi mirii şi le-au pus reciproc pe deget, s-au sărutat şi au semnat actul de căsătorie. A urmat masa, dansul, muzica şi în final, tăiatul tortului şi aruncatul buchetului de mireasă. La ambele nunţi au fost şi dansuri româneşti ca pe plaiurile noastre şi dansuri ale ţărilor din care faceau parte mirii. Cu toţii şi-au potrivit paşii în ritmul muzicii, al dragostei şi respectului reciproc pentru ceilalţi, de-ţi era mai mare dragul. Din Iran nu li s-a dat voie părinţilor să vină la cununia fiului, dar au aşezat camere de luat vederi ca să poată privi nunta în direct. La ambele nunţi n-a fost nicio vorba, niciun gest care să facă trimitere la intimităţi, la sex sau porno. Frumuseţea, curăţenia şi puritatea lor oglindeau o lume a moralităţii şi a delicaţetii interioare. Cei care nu au participat la o nuntă canadiană poate îşi închipuie că mori de plictiseală. Nu-ţi dă răgaz muzica, dansul, bunătăţile de pe masă. Toasturile şi cuvântările au fost un adevarat spectacol plin de umor. Parcă mă găseam în faţa televizorului şi auzeam pe Toma Caragiu, Vasiliu Birlic, Tamara Buciuceanu, Dem Rădulescu sau Rodica Popescu-Bitănescu. Glume de bun gust pe vechile teme de adversitate amiabilă între soţi, socrii, prieteni, folosindu-se adesea şi citate celebre. Un prieten al mirelui ne spunea ce sfaturi i-a dat: “până să se însoare, i-am spus să-şi deschidă bine ochii şi după ce se însoară să îi închidă”. Mireasa şi-a exprimat o oarecare “îngrijorare”. Părinţii o dojeneau când făcea năzbâtii, amindindu-i că ei au venit din România doar cu un geamantan şi trebuie sa ia în serios viaţa ca să poată realiza ceva. “Mă întreb, eu cum să îmi dojenesc copiii spunându-le că la intrarea mea în viaţa de familie, am plecat de la o locuinţă cu trei dormitoare şi am venit în alta cu patru.” Se declarş norocoasă fiindcă se află în relaţii foarte bune cu parinţii şi sora soţului, pe care o învită să îi dea telefon oricând ca să discute despre “maturitatea” fratelui ei. Mirele şi-a exprimat speranta ca va avea în familie multe realizări, deoarece la ei lucrurile merg strună “şi vă dau numai un exemplu: în timp ce eu mi-am scris spiciul, soţia a făcut curăţenie, a făcut mâncare, a fost de două ori cu caţelul la plimbare şi şi-a scris şi ea spiciul”. Ore în şir au curs valuri de glume şi poante aplaudate la scenă deschisă. Multe jocuri organizate ne-au întreţinut veselia toată noaptea. Plecând acasă cu florile de pe masă, aşa cum este un alt obicei aici, am dus cu noi frumoase amintiri ale nunţilor canadienene. Elena BUICĂ Pickering, Toronto, Canada 24 Februarie 2012 (de Dragobete!)  

Referinţă Bibliografică:
Elena BUICĂ - NUNŢILE CANADIENE / Elena Buică : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 420, Anul II, 24 februarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Buică : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Buică
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!