Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Elena Buică         Publicat în: Ediţia nr. 447 din 22 martie 2012        Toate Articolele Autorului

Elena BUICĂ - GEORGETA RESTEMAN - „DESCĂUŞĂRI - FĂRÂME DE AZIMĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
M-au cucerit de la prima lectură poeziile Georgetei Resteman, adevărate evadări din adâncul trăirilor sale cărora le-a găsit un foarte potrivit titlu, "Descătuşări -Farame de azima", volum apărut în 2011 la Editura Armonii Culturale - Adjud. 
  
În această lume în care schimbarea este uluitoare şi lumea evoluează într-un ritm ameţitor, o lume cu multe valori răsturnate, poeziile sale ne invită la o altă reaşezare a realităţii după care tânjim fiecare în felul nostru. Ele ne scot din lumea uratului şi a banalităţii chemându-ne într-un univers al înţelegerii, ne invită la linişte interioară, la empatie şi respect, ne fac părtaşi la existenţa autoarei care-şi deschide inima în revărsările sincere ale descătuşărilor sale. În acelaşi timp, ele ne reamintesc faptul că există lucruri pe care le ştim, dar nu mai ştim că le ştim şi că unele trăiri le-am simţit într-un mod nedefinit şi acum, iată-le aduse la suprafaţă cu contur definit, realizat prin mijloace specifice prozodiei - transferul de semnificaţii sau evidenţierea altor cadre de referinţă. Ne simţim deodată proiectaţi într-un spaţiu imaginar, la o altă ordine, într-o lume poetică paralelă cu cea reală de la care porneşte şi totuşi atât de fascinantă şi în acelaşi timp, ruptă din adâncul nostru.  
  
Şi dacă omenirea s-a schimbat, poezia s-a schimbat şi ea, dar lirica Georgetei Resteman şi-a păstrat în adâncimea ei acea undă de nemurire, de visare şi de gingăşie, născută din eternă enigma a omenescului din noi. Prin versul ei, Georgetei Resteman întruchipează taina înfiorată a clipelor prin care trăieşte dincolo de cotidianul modern şi haotic. 
  
Poeta reconectează poezia la stilul clasic dar o dăruieşte şi cu suflul zilelor noastre împletind astfel tradiţionalismul cu modernismul capabil să capteze întregul flux al realităţii şi să-l comunice eficient. 
  
Din parcurgerea mottoului: „Mi-e sufletul mereu dorinţă vie,/ Plin de speranţă şi de bunătate,/ Adun în vers curat, de poezie,/ Iubirea-mi toată şi seninătate./ În nebunia unei vieţi furate/ De-o lume-n nesfârşita hărţuire/ Încerc să-mi iau tain de libertate,/ Mă-nfrupt din stih, scriindu-l cu iubite" (Când scriu), iar dacă aruncăm o rapidă privire asupra titlurilor poeziilor sale, desprindem crezul ei de viaţă, un adevărat mănunchi de frumuseţi şi doruri, întoarcerea spre trăirile interioare, protest împotriva nedreptăţilor sociale, „Noi tot vom scrie ce ne stă în fire,/ Suntem plămada din destin durut" (Sufletul nostru nu-i de răstignit), dorinţa de împlinire prin iubire, dragostea de neam şi ţara „Am aşteptat de-a înflorit malinul", dorul de părinţi şi de casa părintească cuibărită în Ardealul încărcat de frumuseţi, de istorie şi de oameni de omenie. Tematica largă include şi „Zbateri", „Tristeţi", „"Incertitudini", „Visare", „"Destin", „Blestem", „Pasiuni", „Patimi", ne oferă şi pasteluri: „Privesc naruirea-n decor de blesteme", „Furtuna", dar şi gânduri închinate Proniei Cereşti: „Îmi ninge" sau marilor sărbători religioase. Pe fiecare filă ne întâlnim cu necuprinsul imperiu uman al fiecăruia din noi. Un loc special îl ocupa setea de iubire: „E ca o dulce vraja ce stăruie-ne dorinţa,/ De-a fi mereu deschisă, cu suflet luminos" (Sentimente), o iubire plenară a maturităţii, cu bucuria împlinirii, iubirea ca ceritudine: „În suflet simt doar dulce adiere,/Totul mi-e vis în ceea ce nutresc,/ Este iubirea care-mi umple viaţa,/ Şi-n taina nopţii, doru-mi înfăşoară." (Gândind la tine), „Topi-voi zăpadă ce te înconjoară" (Promisiuni), „Iubite, de mă vrei aproape,/ Tu caută-mă printre flori" (Punţi de flori). Sunt poezii în care plinătatea viului vibrează tumultos sau tandru, sfios sau profund învolburat, iar uneori lăsa loc şi unor resemnări, tristeţi, nostalgii. „Sunt umbră şi vis născut din esenţa/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet/ Sub lavă încinsă ascult chintesenţa/ Aceluiaşi gând ce mă-nvaluie-n cântec." (Sunt). Întreaga ei fiinţă aspira spre iubire, iar poezia este pentru ea o adevărată terapie. "Ascunde-mă în gândul tău, iubite, / Culege-mă din freamătul pădurii,/ Sărută-mi cerul frunţii obosite/ Şi poposeşte lin, în colţul gurii" (Ascunde-mă în gândul tău iubite). În poezia de iubire degaja atâta feminitate încât poate trezi dorinţa în fiecare bărbat să întâlnească o asemenea femeie în viaţa lui.  
  
În timpul lecturii, versul devine muzica şi te laşi furat de vraja sonoră. Georgeta Resteman este născută poeta, parcă toată ţesută din versuri, încât te întrebi, cum de s-au revărsat asupra ei chiar din prima tinereţe. Stăpânind meşteşugul de a scrie versuri, poeziile ei curg fără piedici şi ne dau impresia că le scrie cu cea mai mare uşurinţă lăsând să se rostogolească metaforele menite să creeze o punte între ea şi cititor Versuri devin memorabile datorită simplităţii exprimării şi a muzicalităţii născută din bună stăpânire a versificaţiei. „Din cânt de frunze plăsmuiesc iubire,/ Din nuferi - gingăşie, puritate,/ Nimic din mine nu e amăgire,/ Mi-e dor de-o oază de sinceritate" (Caut în mine liniştea râvnita) 
  
Pe măsură ce exerciţiul scrisului se impune, poeta devine tot mai profundă, metaforele tot mai cuprinzătoare, numărul poeziilor tot mai mare. Parcă o văd pe autoare la masa de scris murmurând spovedanii şi-i aud glasul gândului cumpănind cuvintele în cadenţă versurilor, pe îndelete, aşezat, ardeleneşte, înţelept, cuminte şi cu siguranţă, printr-o rostire directă dublată de aspiraţia spre simetrie şi armonie. Stilul e limpede şi curgător, cuvintele nu sunt încărcate cu poveri peste puterile lor, ele ni se dezvăluie parcă din propria lor plăcere, nesilite sau îmbrâncite să ajungă în faţă. Folosind un limbaj obişnuit dar care se sustrage banalităţii, ea reuşeşte să creeze expresivităţi lirice care o definesc.  
  
Cuvântul „acasă" din poezia „Toamna, acasă, la mine-n Ardeal" are în el ceva din sfinţenia locurilor şi a oamenilor de unde poeta a văzut întâi lumina pe acest pământ şi mândria că aparţine lor şi Ardealului mult iubit. Sufletul poetei devine totuna cu cel al locurilor şi nu se mai pot despărţi - om şi loc devin o singură fiinţă. „Mi-am sărutat azi pământul cu lacrima dorului/ I-am simţit sarea pe buzele-mi arse de vânt,/ Mi-am aşezat sufletul într-un colţ al pridvorului/ Aşteptând ca din Cer să picure mir pe Pământ". 
  
Poezia Georgetei Resteman abia răsărita şi cuprinsă în volumul acesta de debut, mi-a creat convingerea că va ocupa un loc ce va dăinui în timp în literatura noastră prin incantaţia verbală, prin infinitele ipostaze ale stărilor de spirit, prin debordanta spovedanie a trăirilor tainice pe care ni le oferă cu încredere, prin sinceritatea şi prin candoarea pe care astăzi o întâlnim tot mai rar. Închizând cartea, rămâi multă vreme cu ecoul nobilului drum omenesc spre trăire înalta şi încărcată de frumuseţi cerute de adâncurile noastre sufleteşti. 
  
Elena BUICĂ 
  
Pickering, Toronto, Canada 
  
23 martie 2012 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Elena BUICĂ - GEORGETA RESTEMAN - „DESCĂUŞĂRI - FĂRÂME DE AZIMĂ / Elena Buică : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 447, Anul II, 22 martie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Buică : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Buică
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!