Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Elena Buică         Publicat în: Ediţia nr. 863 din 12 mai 2013        Toate Articolele Autorului

Elena BUICĂ - DELICATEŢURILE CONTEMPORANE ALE LUI CONSTANTIN T. CIUBOTARU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Îndată ce s-au aşternut sub ochii mei volumul „Delicateţurile contemporane” ale umoristului-pamfletar Constantin T. Ciubotaru m-am instalat comod la masa de lucru pentru a le „degusta” pe îndelete şi pentru a mă desfăta, ca pe vremurile de frumoasă aducere-aminte, când la TVR, în fiecare duminică după-amiază, la „Albumul duminical” sau seara la „Varietăţi” ne delectam privind marii noştri actori de comedie cu scăpărătoare texte umoristice.  
 
Duceam dorul unor astfel de texte cu situaţii absurde, cu personaje având idei şi limbaj comic, căci viaţa noastră parcă a devenit acum o mare scenă, în care personajele, de un comic răsunător, le pun în umbră pe cele ale marelui dramaturg I.L. Caragiale. Spre satisfacţia noastră, autorul Constantin T. Ciubotaru - C.T.C. - cum se semnează amintind de iniţialele „Controlului Tehnic de Calitate” de odinioară, ne-a oferit iarăşi un astfel de volum pe care l-a adăugat cu succes şirului celorlalte creaţii umoristico-satirice din palmaresul său.  
 
Volumul, apărut la Editura Singur din Târgovişte în 2012, e alcătuit din 72 de instantanee de viaţă, de mărimi variabile, care creează premizele unor panorame. E o desfătare aleasă să vezi rezultatul „controlului calităţii” vieţii noastre, pe care autorul ni-l prezintă în mini-nuclee narative concentrate, dense, cu un umor mergând uneori până la satira usturătoare în cartea sa plină de astfel de „Delicaţeturi”. C.T.C. fiind descendent din I.L. Caragiale, a învăţat de la acesta frumoasa lecţie de a menţine o atitudine detaşat-implicată, a învăţat că poate fi zeflemist cu calm, superior şi muşcător, cu politeţe. În câteva pamflete, scrisul său are unele înrudiri şi cu Tudor Arghezi, apelând la sarcasmul care atinge culmea în „Lăcomie abstractă. Oul din minte”.  
 
Cu ochiul său necruţător a privit viaţa din unghiuri neaşteptate şi şi-a cules subiecte din zilele noastre, dar şi din trecutul trăit de noi, un trecut cu prelungiri până în zilele de azi. Potenţialul său creator i-a oferit un traseu labirintic, cu multe cotituri reale sau închipuite, cu deschideri în foarte multe direcţii, din care s-a născut o largă gamă tematică şi multiple procedee. Autorul, instituind un adevărat univers caleidoscopic, ridiculizează politica, guvernanţii, noutăţile aduse de revoluţie, comuniştii şi activistii de partid din trecut şi de azi, tarele morale şi concepţiile politice aberante, subliniază cu justeţe „năravurile” noilor parveniţi, acele variate tipologii umane care vădesc o evidentă discrepanţă între ceea ce par şi ceea ce sunt în realitate, convenţiile şi stereotipiile, rutina şi absurdul existenţial, noua birocraţie, mita, compro¬misurile, impostura şi, cu precădere, omul semidoct. Cu o plăcere evidentă, exploatează toate resursele umoristice ale cotidianului şi ale limbajului, cu clişeele sale ridicole.  
 
Cele mai multe scene se desfăşoară fie direct sub ochii autorului, fie cu el implicat în calitate de participant care le comentează ca un adevărat cronicar. Câteva îmbracă forma unor povestiri alegorice, mini-fabule intrinseci, bazate cel mai adesea pe personificarea obiectelor din preajma omului; altele sunt adevărate scenete, gata de filmat sau de pus în scenă, scrise sub formă de dialog, ca de exemplu „Lingura autentică şi cea plastografiată, zisă Tiriplic” („Scenariu pentru teatru de păpuşele. Şi păpuşoi”) sau”Lăcomie abstractă. Oul din minte”.  
 
Tare multe sunt de spus, afirmă autorul. Ajunse în gură, oare de ce toate cuvintele tind să se transforme-n înjurătură, deşi pe nimeni nu am ură!?” Observaţiile sale, izvorâte dintr-un îndelungat şi consecvent exerciţiu de urmărire a vieţii noastre cotidiene, sunt rânduite în cărţile de autor care au condus la numirea sa ca membru în prestigioasa Uniune a Scriitorilor Români. Viziunea profundă a autorului, dovedind un ochi atent la problemele sociale, constituie confirmarea că, pe lângă har are şi aptitudini de bun sociolog. Punând faţă în faţă „sudiştii”, aşa cum sunt numiţi mai recent oamenii de câmpie din sudul ţării, cu oamenii de la deal sau de la munte, crează pagini asupra cărora îţi vine să faci un popas mai îndelung, sau chiar să revii asupra lor pentru a reciti din perspective diferite ceea ce ele oferă.  
 
Umorul descins din Alecsandri sau Caragiale, făcând aluzie la părerea unor personaje, care cred că bunăstarea le asigură un loc deosebit în societate, dar care, de fapt, îşi întregesc ridicolul prin propria incultură, îl întâlnim în mai multe pamflete. În „De ... ment-oh-fobii!”, joc de cuvinte create de autor în spiritul lumii descrise (fobiile demente) atrage atenţia asupra parvenitismului lumii saloanelor. A realizat o scenă memorabilă, în care satirizează noile tipare de parveniţi, „mai-marii foşti sau născuţi din spasmul societăţii contemporane”. Femeile moderne, noile îmbogăţite, parvenitele de provincie, „nişte caţe ce-şi zic între ele madam”, pe care noua poziţie socială le-a zvârlit în vârful piramidei, doresc să fie asemeni femeilor din lumea bună; de aceea imită obiceiurile protipendadei, vizitele în saloanele deschise. „Saloane... pentru a putea «pătrunde pe această piaţă specială» se plăteşte gras”. E foarte bine pus în lumină ridicolul personajelor, consecinţă a discrepanţei între ceea ce sunt în realitate şi ceea ce vor să pară. Noile reprezentante ale parvenitismului sunt entuziaste, se mişcă cu dezinvoltură în saloane şi vorbesc cu aplomb într-un limbaj echivalent manelelor: „Am auzit din discuţia cu fosta elevă că sunteţi atestat scriitor. Patalamaua matale dă bine la noii salonarzi. Să ştiţi că mulţi sunt licenţiaţi! Cu liceu la zi!”  
 
Autorului, cu formaţia sa didactică, nu i-au scăpat din vedere nici noile aspecte privitoare la educaţia copiilor. În calitate de profesor meditator este invitat şi el la asemea sindrofii.  
“-Şefa, scuze! Îmi uitai! L-am invitat pe domnul Belfer.  
- Profesor, protestez. Unde e nepotul?  
 
În locul nepotului, în camera lui, pe masă era un bilet.. «Domniţă. Te descurci, azi am întâlnire cu iubita mea. Belferului dă-i banii că tot s-a deplasat. Poimâine vin eu la Salonul lui mata. Dodo».”  
 
Cu umorul său, autorul răstoarnă imaginea sistemului nou instalat în ţara noastră: „Cei care doresc să cotizeze sunt aşteptaţi şi cu idei pentru că deja avem un Plan de perspectivă pentru perioada viitorul imediat şi cel de perspectivă”.  
 
Lectura cărţii îţi lasă impresia că te primeneşti. Cuvintele capătă straie noi prin condeiul învârtit în spiritul ludic al autorului. E neîndoios că ceea ce îl defineşte pe autor este un acut simţ al limbii. E fascinat de forţa expresivă a cuvintelor pe care le foloseşte ca armă în scrierile sale. Când a observat că ceva se abate de la linia bunului simţ, autorul înregistrează: „M-am dat un pas îndărăt şi am dat comandă motorului lexical personal să demareze” .  
 
Citim cu plăcere fiecare povestire, pentru că exprimarea este vaporoasă, lejeră, cu multă inventivitate, cu rupturi de cuvinte şi de construcţii, cu calambururi şi jocuri ale ambiguităţii. Foloseşte jocuri de cuvinte pe care le încarcă cu noi valenţe simbolice sau cu un tâlc plin de amuzament, antrenându-l astfel şi pe cititor într-un plăcut joc intelectual. „S(D)exul? zice că este o parte a fericirii” sau: „Cre(Ş)tinul”, „formulări-formulate”, Fanariotica noastră Re(In)voluţie”, „unire consexuală”, „nume moştenit pe cale ginecologică”, „parcul rece, adică cimitir”, „clasa muncitoare cu gura”, „Gata cu cei ce fură! Toţi vor fi chemaţi la PROCURAT-Ură! Subliniez: Procurat Ură!”, „un neserios îi înţeapă pe alţii în părţile moi cu care aceştia «gândesc», „huligănie mascată”, „a intrat în concediu postmortuar!”, „Pe celălalt scaun stătea o arătare feminină, după ambalajul exterior.”  
 
Autorului nu-i scapă nici noile variante ale limbajului mitocăniei: „- Şefa, subliniez, ştii că şi eu pot băga elemente de mişto?” „Sanchi”. Uneori întâlnim şi proză ritmată: „Tot una e de mori frumos, de mori urât! Prefer să am sticla de gât!”  
 
Nu de puţine ori mizează şi pe efectul poantei, face pe neaşteptate o voltă şi totul se răstoarnă, încât nu mai rămâne nimic din ce te aşteptai. „Mă dor unele cuvinte ... Nu-i o durere fizică, nu! Mă dor sufleteşte, mă doare că sunt român şi că avem un «specific naţional» prost înţeles. Pare absurd să afirmi că te doare specificul naţiei din care faci parte, regret, dar aceasta e durerea mea, şi nu numai!”  
 
Nu lipseşte nici umorul rezultat din numele personajelor: „Cei trei cetăţeni din fruntea statului român se numesc. Neamţu, Papahagi şi Ungur! Ai noştri ca barzii!” „Victor Scârbescu-Sacâz, divorţează de Scârţ Mariţo de Nimezi!” O editură poartă numele „Încârligaţi”, directorul-patron, „Didi Izmană”, editorul, „Măndiţa Belibou”, iar patroana „Sida Belivacă”.  
 
Toate personajele sale sunt create după un calapod diferit, cu elemente specifice, care le individualizează. În „Declaraţie de divorţ nu numai lexical!” personajul pare unul abracadabrant. Declaraţia este „semnată de conul Victor Scârbescu-Sacâz, contra doamnei Scârţ Mariţo de Nimezi: „Subsemnatul, V.S-S, utilizatorul cuvântului devenit odioasa - Scârţa - declar pe propria mea răspundere, scrisă în limba română că, în urma celor câteva sute de strâmbături din nas, urmate de gesturi similare reuşite parţial, dar şi dizgraţios făcute de pretins buziţele madamei, în fapt buzoaie, începând cu ziua de azi, luna curentă şi a.c., nu voi mai accepta să trăiesc în unire consexuală cu-mneaei. Este o cameleoană, care se izmeneşte chiar prin iscălitură. E când ca un băţ cu punctu-n cap, când ca o verigă din lanţul celorlalte litere, sau ca un cerc cu toartă şi căciulă!”  
 
Lectura acestui volum, pe de o parte îţi crează bună dispoziţie, dar, pe altă parte, îţi dă o strângere de inimă, fiindcă umorul şi jocul de cuvinte bazat pe ritmul jucăuş al prozei rămâne pe dinafară, iar pe dinăuntru cade întunericul, gluma devine satiră usturătoare şi dureroasă, aducându-ne cu picioarele pe pământ, într-o realitate prea adesea sufocantă. Umorul, această savoare a vieţii, ca şi naturaleţea dialogului, sunt mânuite cu har de scriitorul Constantin T. Ciubotaru, înscriindu-l printre umoriştii-pamfletari remarcabili ai zilelor noastre. Aşteptăm cu mult interes următoarele volume.  
 
Elena Buică  
Pickering, Toronto  
mai 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Elena BUICĂ - DELICATEŢURILE CONTEMPORANE ALE LUI CONSTANTIN T. CIUBOTARU / Elena Buică : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 863, Anul III, 12 mai 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Elena Buică : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Buică
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!