Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Prietenie > Mobil |   


Autor: Elena Armenescu         Publicat în: Ediţia nr. 808 din 18 martie 2013        Toate Articolele Autorului

Elena ARMENESCU - CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

„Dezlegarea de canoane, larg practicată în poezia modernilor şi postmodernilor, a dus la clătinarea formelor fixe, totuşi sonetul îşi menţine superior audienţa. E drept că după texte arhetipale de acum şapte secole ori după performanţe prerenascentiste, unii continuatori (între aceştia Shakespeare, Baudelaire, Rilke) au înţeles să modifice schema primară; se pretindea o anumită relaxare” (Constantin Ciopraga)

FLUID

Sunt prezenţa acestei dimineţi
Ce-şi naşte lumina din aburi şi ceţi
Sunt pasărea ce scăldată-n lumină
Se răsfaţă -n armonia văzduhului deplină
Ochiul meu se aprinde diamant
Peste luciul lacului Tău de bazalt
Orbit se alintă cât să cuprindă zarea
Când în vecinătatea mea e marea
Mă -nvălui în valuri, în ea mă risipesc
Şi când din spuma-i argintie iarăşi mă ivesc
Se aşterne peste trupul, şi sufletul meu
Pacea, binecuvântarea Ta, iubite Dumnezeu!

Sunt fluidul dumnezeirii încarnat
Sunt densul fruct al mării fermecat!


VIS DE NUNTĂ

Distanţe cosmice străbat, cu tine colind
Scântei de stele m-ating şi m-aprind
Printre aştrii nopţii ne ţinem de mână
Ard în flăcări miraculoase sub lună...
Culegem lumini din sori neştiuţi
Semn magic ni se aşează pe frunţi
Împletim în şiraguri splendoarea,
Din ochii tăi izvorăşte candoarea.
Beţia noastră nu-i din cupa cu gin
Imperiul nostru e unic, sacru, virgin
Celor fără speranţă nu li se dezvăluie
Iubirea-l stăpâneşte, magic îl învăluie!

Râde cu tine deodată, întregul univers
Când în iubire găseşti adevăratul sens.


VIS

Furtuni miraculoase mă străbat asire
Mă traversează albastrul.Tăinuire
Sunt inundată cu lumină ca de slavă
Ca o arteră în orbire, fără zăbavă
Mă micşorez... acum sunt cât un punct
Contopit cu lumina curcubee-n care sunt.
Eşti lângă mine minusculul punct alb
Împletit andromedic în arborele dalb
Te simt angelic atât, atât de aproape
Insomniile însingurării sunt uitate
Descântul sânzienelor sub lună
Ne-a răpit lumii, suntem împreună!

Voi, maicilor aţi recunoscut oare alesul
Ce-mi potriveşte spre celesta cale mersul?


TRIBUT
(Iuliei Haşdeu)

Dincolo de ceţuri unde vibrările se cern
În miezul ducerii, un câmp de vise aştern
Acolo un palat lovit de taină în înserări
Nespus de drag , mă cere vântului de înseninări
-Mai rămâi şopteşte adâncul şi-mi cere o simbrie
Ce îngândurarea înşăşi o alungă-n sihăstrie
Vrea nou tribut de jertfe, o prea mărite Doamne
Vrea ardere de spirit în urna mea de carne
... o grea ispită acum simt iar că mă apasă
Aşa ca o chemare spre o pierdută casă
E ca un căntec vechi, fragment rătăcitor
Pe drumuri de încrederi, torent unduitor.

E o urcare neîncetată spre magice treziri.
E o pătimaşă ameţeală intrarea-n deveniri!


STATORNICIA ÎN TRĂIRE

Nu-mi dezvăluri singurătatea de altădat
Ea în oceanul unei tăceri s-a îngropat
Ai troienit preaplinul cu mine într-un cuvânt
Tu erai statornicie, eu eram o pală de vânt
Într-o aureolă de lumină te-am îmbrăcat
Cu gândurile mele, cu simţământ curat
Am izgonit micimea spre nemernici
Şi dintr-o dată ne-am simţit puternici
Împreună, de neînvins era voinţa noastră
De a sparge zidul, a crea o veşnică fereastră
Să curgă lumina din ceruri către noi
Înălţător, sub semul împletirii în şuvoi.

Eu sunt lumina ta, sunt nebănuitul cristal
Te despletesc şi recompun, sunt liedul tău final.


TE CĂUTAM, DOAMNE !

Te căutam departe, în galaxii uitate
Ca pe un extaz, un trubadur în noapte
Miracol, fulger, suflu mult chemat
Te căutam nedumerită, pe înserat
Te ghiceam în mirările sângelui
În pâcla dimineţii, zborul îngerului
În pajiştea nădejdii mele, adorare
A cerului, implorare-nălţată spre zare
In mâinile a ruga pioasă-mpreunate
Spre înfloriri, albastrul cer, apoi lăsate
În dezmierd ca un copil ademenit
De aleanul cântecului de adormit.

Erai atât de aproape, Tu! învolburare şi flaut
În tainiţa făpturii acum ştiu să te caut!


CULEGE-MĂ CUM SUNT

Sunt ca şi tine, creată în mister
Sunt arbore cu rădăcinile în cer
Loc binecuvântat din ascunzişul zării
Răsfrânt înfiorat în taina cărnii
Ramurile lui cresc ciudat, din iubire
Până ating pământul spre împlinire
Sau dimpotrivă, cresc drepte în sus
Amintindu-ne de pomul vieţii, de Iisus
De valea uitării prin care am trecut ca focul
Văzând locul unde s-a revărsat sfios norocul
Amintindu-ne drumul de departe, ce vine rotund
Spiralat, izvorât din Cel fără de Început

Timpul dragostei, timpul iertării este sfânt
Sunt fructul lui, culege-mă aşa cum sunt!.


RECUNOAŞTERE

Dimineaţa aceasta azurie eşti Tu
Obsedantul, Luminatorul meu zeu,
Adierea aceasta este suflul Tău
Care mă învăluie cu şoaptele neauzite
Ale ingerilor ; acest luminiş al pădurii
Este o parte din lumina Ta, Marite
Slavitule! sub Mâna Ta eu radiez iubire
În lumina nevăzutelor, neştiutelor astre
Sub magneticele Tale oglinzi albastre
Ce mă cheamă spre izvorul Tainei
Să vin, pe calea curcubeului spre Tine
Despovărată de dorinţi mărunte, inutile.

Ostrov cu îngeri m-aşteaptă răbdători
Cu cheile trăirii, dăruite de alte ursitori.


SECUNDĂ ÎN ZORI

Un Pegas desprinzâdu-se din ceaţă
Un Pegas în trap nebun de dimineaţă
Ne înfloreşte zborul şi ne cheamă
Ducându-ne cu el spre o zeiţă Mamă
Zori în reflexe alburii scânteiază
Tainică, pădurea ne binecuvântează
Mirajul ei ne pătrunde în alaiul simţirii
Nemilos, zvârlindu-ne în ţinutul iubirii
Unde se întrec în cântece şi rugăciuni
Toţii oaspeţii pădurii şi stolul de lăstuni
Aici nu este timpul măsurat, ci infinitul
Se revarsă peste noi cu răsăritul.

Zorii ne înving cu păsările în chemări
Izvodind noi cântece din aşteptări


OM ÎN VALEA SOARELUI

Te trezeşti în mireasmă sacerdotală
Lângă neliniştea izvorului de sacunsală
În jur se aud paşii nevăzuţi ai zeului
Brazii se mişcă spre adâncul cerului
Aici în Valea Soarelui, în Valea Zânelor
Locuieşti în cântecul mirific al fântânilor
În foşnet liniştitor , în adieri înrourate
În măreţia luminii abandonate
Ce încoronează triumfală toamna
Cu galbenii frunzelor tiviţi la poala
Neasemuitului veşmânt regal
Vegheat de soarele blând, suveran

Aici Tu eşti altar şi ţi se închină
Şi Verdele şi Duhul Văii şi Lumină!


CÂND NOAPTEA...

Pe Pământ cântec în miresme de isop
Se revarsă în ritmuri trezitoare, potop
Când zorii ori strălucirile amiezii ivesc
Frumuseţi neghicite de ochiul lumesc
Suspinele stelelor în urmă se aud
Ca o adiere magică, ascultată demult
Atunci astrele, orbite de năvala culorilor
Adorm retrase-n cuibul înserărilor
Se trezesc din nou când soarele se culcă
Însetate şi ele de lumina cea multă
Părtaşe măreţiei sunt când constelaţii
Mişcă roţile Carului, Lebăda naşte vibraţii

Pe cer, de-o frumuseţe barbară, totdeauna
Solemnă, distantă, sporindu-ne tainele stă Luna.


AZI

O! preamărite Domn mai mare
Peste splendorile Măriei Tale
M- aud strigată de vinovaţii fără vină
Caut răspuns în noapte şi pe lumină
Şi-ţi spun şoptit sau doar în gând
Ce ştii, cum este acuma viaţa pe Pământ
Cum oamenii sunt tot săraci şi goi
Unii sunt bolnavi, alţii se cred strigoi
Rătăcesc printre numeroşi nebuni
Uitând de obiceiurile din străbuni
Copiii umblă singuri, nefiresc şi-s rupţi
Pe lângă câini înfometaţi, moşnegi tăcuţi.

Se duc, dispar cum piere în depărtare un sat
Mor pe drumuri înstrăinaţi, de Tine n-au aflat!


CONTEMPLARE
(Părintelui Gherontie Puiu)

Doamne! Din dragostea Ta dumnezeiască
Răsar şi cresc munţii şi faci să se ivească
Un lung convoi de rugători smeriţi, vezi bine
În misterioasa Ta grădină cu arbori şi alei divine
Din râsul Tău curg apele-n cădere rapidă, înceată
Deasupra apelor, cuvintele în forme se încheagă
Şi vin apoi şuvoi, să se aşeze şi să se adape
În gurile noastre slăvitoare, ivite tot din ape
Tăcerile, în rugă devin nădejdi, ca intr-un tainic joc
Stârnind strălucirea şi făgăduinţa acestui sacru loc
În care înţeleptul cel cu privirea vie, mintea trează
Călugărul, Ţi se închină şi-n locul sfânt, se aşează

Să nu-ţi faci Doamne griji, iată Ţi-aducem ştire
Aici în locul sacru, regăsit, se înalţă mânăstire!


PĂMÂNTULE !

De când alergam după fluturi, apoi mă odihneam
În grădina copilăriei, moştenită neam după neam
Rămân încântată Pământule când te contemplu
Simţind cum îmi primeşti tu paşii, ca un templu
În tine şi pe tine au loc toate vieţuitoarele
Măiestrit alcătuite de Creator, micile şi marile
Oamenii, din tine rup bulgării, din piatră, din lut
Din trupul tău înalţă case, apoi în tine se strămut
Le eşti tovarăş aici şi-n lumea de dincolo într-adevăr
Mărul domnesc crescut în rai, e fructul vindecător
De sunt dezlănţuite furtuni şi ape mari, stihii
Sunt date să te cureţe de sângele vărsat în bătălii

Ţi-ar place, ştiu , să porţi pe spatele tău, în tăcere
Armonia, oameni luminoşi în cuget, mângâiere.


OMUL
(Sfinxul)

După tunetele sacadate, fulgerele primite în faţă
Uriaşul munţilor îşi doarme somnul de dimineaţă
Fuioare argintii-fumurii îl înconjoară drăgăstos
Pe Marele OM ce stă neclintit de veacuri, misterios
El priveşte vasta întindere desfăşurată în răcoare,
Tăria cerului ce înveşmântează nopţile-n splendoare
Din începuturi,nu ca moşneag,ci ca un OM adevărat
Dăltuit în piatra- piatră de strămoşul pelasg-dac
El dovada vie şi înălţătoare a dăinuirii noastre
A dorului ce ne frământă, din depărtările albastrel
El simbolul sacru, simbolul unui trecut măreţ în fapte
Ce-a fost trăit aici în munţii scăldaţi de soare, de ape.

Eşti unul din puţinele “chip megalit” dăltuite în lume
Domini acest ţinut încărcat de taine, eşti o minune!


ETERNUL IISUS

Am văzut chip de lumină, în lumină strălucind
Cu conturul corpului mătăsos argintiu radiind
Armonie, pace şi infinită iubire dumnezeiască
Intr-o vastă întindere albă, pe planeta albastră
Faţa Sa, caldă distincţie scăldată-n splendoare
Izvora lumină, privirea Sa genera împăcare
Glorificate, gândurile dădeau biruinţă dreptăţii
Puritate, inocenţă, răspândire a frumuseţii
Parfumul unei libertăţi depline, ancestrale
Ecou candid al osanalelor cântate-n catedrale
Se auzea pretutindeni, trăiam un miracol
Învrednicită de puterea Domnului fără obstacol.

După ce vezi, izvodind lumina din chipul lui Iisus
Cauţi căile ascunse, să te duci spre El, în sus!

Elena ARMENESCU
Bucureşti
15 martie 2013

 

Referinţă Bibliografică:
Elena ARMENESCU - CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) / Elena Armenescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 808, Anul III, 18 martie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Armenescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!