Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aparitii > Mobil |   


Autor: Elena Armenescu         Publicat în: Ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014        Toate Articolele Autorului

Antologie -Poeţi români slăvind dumnezeirea
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Deşi am trăit într- o perioadă de dictatură atee, străină de sufletul dreptcredinciosului popor român, am cunoscut încă din copilărie - în familie - opera cu temă religioasă a marilor noştri poeţi clasici. Trăiam o bucurie înălţătoare, în special la marile sărbători, când părinţii mei recitau sau cântau versuri de George Coşbuc, Nichifor Crainic sau Vasile Militaru.  

Constat cu nespusă tristeţe că acum opera poeţilor clasici este mai puţin cunoscută, iar a celor contemporani aproape deloc, în detrimentul trăirilor interioare a copiilor în general şi mai cu seamă ale adolescenţilor dominaţi de derută într-o lume în permanentă schimbare.  

Consider că este important ca lumea şi în special tinerii, care, preocupaţi să-şi dezvolte cunoaşterea de sine, să-şi definească identitatea, experimentând roluri, activităţi şi comportamente diferite, trebuie să ştie să se lege sufleteste, spiritual şi de valorile eterne. Ce este vremelnic poţi pierde oricând, cu preţul unor răni vindecabile sau nevindecabile, depresii greu de tratat uneori, în timp ce stabilirea unei legături tainice şi trainice cu divinitatea te ajută să traversezi mai uşor încercările vieţii.  

Să nu uităm că Dumnezeu (unii spun universul!) ne dirijează întotdeauna paşii spre acele medii şi/sau persoane alături de care să putem experimenta şi dezvolta ceea ce simţim că trebuie să acceptăm în noi înşine.  

Omul are sădit în firea sa dintru început sentimentul religios, Există descoperiri ale manifestărilor de acest tip, din cele mai vechi timpuri. Săpături arheologice scot la suprafaţă dovezi incontestabile ale acestui lucru - ultimul site uimitor prin vechimea sa de peste 11000 ani îH (cu 5000 de ani inaintea piramidelor egipteme si a templului de la Stonehenge) este cel de la Gobekli Tepe (azi în Turcia) în apropierea oraşului Ur menţionat în Biblie. Aceste lucruri nu trebuie să ne tulbure, ci dimpotrivă, să ne bucure, ştiind că naşterea miraculoasă a pruncului Iisus reprezintă sacrificiul suprem pe care Dumnezeu l-a facut din dragoste pentru oameni: s-a întrupat într-un copil, (cea mai fragilă, cea mai pură dintre creaturi) pentru ca noi să-L recunoaştem, să-i urmăm învăţăturile – expuse simplu sub formă de parabole pentru a fi înţelese de fiecare om - indiferent de pregătirea lui - şi să ne întoarcem la El.
"Dumnezeu s-a făcut om, pentru ca omul să devină Dumnezeu"( Sfântul Atanasie din Alexandria).
 

Creştinismul - prin întrega învăţătură propovăduită de însuşi Fiul lui Dumnezeu, întrupat spre a putea comunica cu noi în mod direct şi a ne face să înţelegem Legea divină a iubirii – este şansa noastră supremă - a celor născuţi în acest spaţiu creştin - de a primi cu facilitate aceste taine, raportat la creştinii din primele secole d.H când erau prigoniţi pentru convingerile lor şi nevoiţi să se adune în ascuns, în catacombe. Mulţi au primit atunci moarte martirică. În mod magistral, cu erudiţia sa binecunoscută, Mircea Eliade ( autorul volumelor Istoria comparată a religiilor) explică cel mai bine rostul apariţiei lui Iisus Hristos: “Hristos a coborât asupra omenirii mântuirea. Apariţia Lui înseamnă pentru noi axa centrală, nucleul de viaţă, de elan, de dragoste, de creaţie. Hristos dovedeşte realitatea transcendentului şi posibilitatea de a-L ajunge prin experienţă religioasă. Omul nu mai e singur cu soarta.  

Ortodoxia ne sileşte să renunţăm la o parte din viaţă? Ortodoxia nu ne sileşte nimic. Faptele pe care le facem sub înrâurirea ei sunt fapte fireşti, care nu ne mutilează viaţa - pentru că viziunea acestei vieţi e schimbată. Un ortodox poate fi ascet sau păcătos. Ce însemnătate poate avea faptul acesta? Experienţa religioasă, dragostea către Hristos - râmâne aceeaşi.  

Aşadar, orice drum ar apuca, o conştiinţă contemporană ajunge la creştinismul ortodox. Poate lucrul acesta se va împlini târziu, spre sfârşit de viaţă tristă. Dar se va împlini. Şi el va fi luminarea de pe urmă, care la unii, se va rosti: Cred într-unul Dumnezeu. iar la altţii va transfigura viaţa, făcând-o rodnică, adâncind-o, lărgind-o şi exaltând-o până la proporţii de vis. Iar la alţii, luminarea va aduce hotărârea renunţării la viaţă. Renunţarea eroică, pe care toţi trebuie s-o jinduim, şi către care nu se înalţă decât personalitaţile autentice şi crunt încercate în lume.” (M Eliade - Ortodoxia).  

O personalitate autentică şi mult încercată, cel despre care putem spune că a trăit moartea martirică nu o dată ci de şase ori, asistând la decapitarea ginerelui şi a celor patru fii ai săi, este Constantin Brâncoveanu (n.1654) voievodul Ţării Româneşti (1688-1714), ucis în ziua de Sf. Maria, 15 aug 1714, când împlinea 60 de ani. De altfel apariţia acestei Antologii este puternic motivată pentru a comemora şi evoca acest condamnabil eveniment, ca semn de neuitare şi admiraţie pentru demnitatea, pentru tăria credinţei care i-a dat forţa să reziste presiunilor psihologice şi probabil şi fizice, pentru neacceptarea umilinţei de a renunţa la ce avea mai sfânt: credinţa în Dumnezeu, mai exact în Fiul său Iisus Hristos, Mântuitorul, fără de care nu putem ajunge la Tatăl ceresc pentru că Fiul este ”Calea, Adevărul şi Viaţa”. Pe de altă parte trebuie să ne gândim că nu numai noi oamenii care prin hotărârea înalţilor ierarhi îi numim Sfinţi mucenici, dar şi Dumnezeu cel drept în marea sa bunătate i-a rânduit loc în ceata sfinţilor care preaslăvesc pe Dumnezeu şi se roagă pentru desăvârşirea şi mântuirea neamului din care s-a născut.  

Cu privire la Primii autori autohtoni, m-aş opri asupra a trei bărbaţi erudiţi, care prin comportamentul lor moral şi atitudinea civică au fost recunoscuţi ulterior ca sfinţi şi anume:  

Sfântul Niceta de Remesiana, episcopul dacilor, a fost cel dintâi dintre luminătorii cunoscuţi ai strămoşilor noştri, teologi şi catehet misionar al credinţei, care a trăit şi a activat în primele secole ale erei noi, între anii 338 şi 420 în această regiune de la Dunărea de Jos, S-a făcut cunoscut în toată lumea creştină ca unul dintre doctores ecclesiae, învăţătorii Bisericii. A cultivat imnul ca specie solemnă a genului liric. Lucrarea lui Niceta de Remesiana De psalmodiae bono cuprinde o clasificare a cântărilor imnice creştine utilizate în epoca sa. Niceta clasifică imnele după conţinutul lor emoţional în: tristes, canticum triumfale, terrificum carmen şi carminibus suavi medicamenti. Această clasificare, pe lângă faptul că este un prim capitol de teorie a literaturii, arată că la ora aceea exista deja o bogată creaţie literară.  

Sfântul Ioan Cassian s-a născut în jurul anului 360,în satul care azi îi poartă numele, în "Ţinutul Casienilor şi Peşterilor" situat în Scytia Minor (azi Dobrogea, România). Sfinţia Sa – afirmă cercetătorii operei - a cultivat dialogul în sensul tradiţiei instituite de Platon şi continuată de Cicero. Numeroase scrieri din ansamblul primelor manifestări literare autohtone au un profund caracter demonstrativ cu accente patetice sau polemice, aliniat la scrierile anterioare sau contemporane lui.  

Teotim I de Tomis, despre care vestitul istoric Hieronymus (n. 340/350 – m. 420) arată în opera sa De viris ilustribus că a scris anumite opere „în stilul vechii elocinţe” Se înţelege că un autor care utilizează stilul vechii elocinţe este, desigur, un bun cunoscător al oratoriei şi retoricii, un bărbat cult  

Acestor trei autori adăugăm pe Dionisie Exiguul sau Dionisie cel Smerit (n. cca 470 - m. cca 545) a fost originar din Scyţia Minor (Dobrogea de azi), care este cunoscut pentru propunerea numărării anilor începând cu anul 1 de la naşterea lui Hristos, sistem de numărare utilizat şi în prezent în calendarele iulian şi gregorian.  

Operele lor sunt scrise în limba latină. limbă despre care literatul şi criticul literaturii de limbi romanice Ernst Robert Curtius (n.14 aprilie 1886 Alsacia, m.19 aprilie 1956 Roma) atunci când vorbea de evul mediu latin sublinia în mod special faptul că „latina a fost limba cultă a celor treisprezece secole de la Vergiliu pînă la Dante”.  

Despre încercările, suferinţele impuse de valurile vremii oamenilor din acest spaţiu geografic şi în special a oamenilor de cultură printre care şi numeroşi poeţi prezenţi în această Antologie s-a scris mult. Biografiile unora, deosebit de triste sunt cunoscute, mai cu seamă ale celor care au fost închişi pe nedrept în închisorile comuniste : Nichifor Crainic, Radu Gyr, Vasile Militaru, Valeriu Gafencu, G. Tutoveanu ş.a, sau ale altora a căror operă a fost interzisă o perioadă: O. Goga, Lucian Blaga ( excepţie biografia pe scurt mai puţin cunoscută a poetului - mitropolit Dosoftei ) .  

Am apreciat că biografiile poeţilor contemporani încă nu sunt cunoscute, aşa că le-am inclus în partea a doua a Antologiei, urmate de propria creaţie literară. Energiile neamului românesc nu se află doar între hotarele geografice actuale, aşa că am considerat ca fiind un act moral, să fie prezenţi în acest volum, mai cu seamă poeţii din Basarabia (azi Republica Moldova), volum care este departe de a-i cuprinde pe toţi.  

Aşadar, am dorit ca prin această Antologie să se ştie că poeţii români în ciuda propagandei comuniste atee, au continuat şi continuă – mai ales acum după recâştigarea libertăţii cuvântului - să aducă laude înălţătoare şi slăvitoare lui Dumnezeu, evocări ale frumoasei tradiţii a sărbătorilor creştine, dar şi rugăciuni sau adevărate confesiuni în care sunt dezvăluite toate frământările, greşelile, rătăcirile, tot zbuciumul sufletului omenesc păcătos, cu care – la cine aleargă să fie ajutat să meargă spre desăvârşire? La Cel fără Început şi Sfârşit, la Cel ce trăieşte înafara Timpului, la Creatotul Universului, care sub Chipul Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh) la care s-au adăugat pentru noi pământenii Sfânta Fecioară Maria – aleasă de Dumnezeu spre a fi mama pământeană a lui Iisus, cu arhanghelii, îngerii şi toţi sfinţii întru Hristos. Este interesant că vremurile s-au schimbat, au apărut şi motive noi de nelinişte, dar şi un mod diferit uneori de exprimare poetică, aşa după cum şi poezia modenă şi-a găsit un nou veşmânt de prezentare, dar fondul rămâne acelaşi cu cel al poeţilor clasici, respectând dogma creştină, făptuind îndemnurile cristice (”credinţa fără fapte este moartă”) şi iubind pe cel ce a fost numit Prinţul Păcii şi al Iubirii (salutul Domnului Iisus Hristos era: Pace vouă, iar după Înviere: Bucuraţi-vă!).  

O voce din Înalt ne îndeamnă să nu uităm că împletirea teologiei cu filocalia, cu imnele şi psalmodierile, cu trăirile poetice în cultura noastră, la noi în Ortodoxie, e o tradiţie spirituală care urcă până dincolo de Sfântul Niceta, Sfântul Ioan Casian, Teotim I şi călugării sciţi, care, toţi, ”se străduiesc pentru desăvârşire“!  

Să ne rugăm pentru sănătatea noastră şi a pământului, pentru pacea interioară şi cea între oameni, puterea de a ierta, de a iubi, pentru înţelepciune!  

"Când înţelepciunea se va sui la inima ta şi ştiinţa va desfăta sufletul tău." (Pildele lui Solomon 2.10).  

Vă dorim lectură plăcută!  

Să ne lumineze Dumnezeu mintea şi toate cărările!  

Amin!  

Coordonator ediţie  

Elena Armenescu  

membră a Uniunii Scriitorilor din România.  

Referinţă Bibliografică:
Antologie -Poeţi români slăvind dumnezeirea / Elena Armenescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1239, Anul IV, 23 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Armenescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!