Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Aspiratii > Mobil |   


Autor: Elena Armenescu         Publicat în: Ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

Ce vrea bucureşteanul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

~Elena Armenescu:

Sunt suflet in sufletul neamului meu  

Şi-i cânt bucuria şi amarul..  

(George Coşbuc – )  

De aproape două mii de ani, la locuitorii acestor pământuri au ajuns învăţăturile lui Iisus (dovezi certe în acest sens sunt atât mărturiile privind creştinarea Sciţiei Minor de către Sfântul Apostol Andrei, cât şi osemintele martirilor din Niculiţel).  

De atunci, generaţie după generaţie le-au semănat în mintea şi sufletul lor, întocmai cum şi grâul se seamănă an de an şi se culeg roadele la vremea potrivită.  

Perioada comunismului aservită de un „aparat” de stat ateu, adică din indivizi devotaţi acelui regim, au beneficiat de toate bucuriile oferite de lumea materială.  

Dar a sosit momentul loviturii de stat din 1989…când după cincizeci de ani (de comunism), tinerii de altădată, acum persoane vârstnice, alături de tineri crescuţi şi educaţi în familii cu respect pentru Dumnezeu, au însufleţit ceeace s-a numit „fenomenul Piaţa Universităţii”.  

Sigur, erau acolo, printre oamenii de bună credinţă şi indivizi cu bărbi false şi camere de filmat, nu de alta, dar să aibă în arhivă fiecare chip uman care urma să fie ulterior identificat, „că de… mai trebe s-aldată”, în funcţie de împrejurări.  

Prezenţa lor nu împiedica desfăşurarea spontană, luările de cuvânt din balconul străjuit de icoana Maicii Domnului cu pruncul şi chipul lui Eminescu.  

Cele mai emoţionante momente erau cele de rugăciune colectivă, când toţi îngenuncheam murmurând rugăciunea Tatăl nostru.  

Impactul era extraordinar pentru că ne dădea convingerea că Dumnezeu a coborât printre noi, îngăduind slăvirea Sa. De fapt, Dumnezeu nu ne-a părăsit niciodată, aşa cum se spune într-o scurtă poveste în care este redat un dialog între Dumnezeu şi  

un muritor greu încercat de viaţă. Acesta , privind urmele vieţii lui vede incă o pereche de paşi care l-au însoţit aproape tot timpul, pe măsură ce cu ochii minţii vedea derulându-se evenimentele trăite de el. Dar, la un moment dat , i se arată când trecuse printr-o perioadă foarte grea – şi culmea! vede doar paşii lui singuri şi îi reproşează Domnului:  

-Iată! La greu m-ai lăsat singur… nu mai văd urmele paşilor Tăi alături de ale mele.  

- Pentru că te purtam în braţe, fiule! Răspunde Dumnezeu.  

Adevărat, de multe ori ne minunăm cum putem rezista sau ce miracol se întâmplă cu fiecare dintre noi de scăpăm cu viaţă din diferite încercări ale soartei. În piaţa Universităţii erau şi foşti deţinuţi politici care evocau astfel de întâmplări. De altfel să ne amintim de poezia închisorilor, cele mai cunoscute poeme care au circulat acolo pe cale orală fiind cele ale lui Nichifor Crainic şi Radu Gyr . Citez :  

Din luptele şi-nfrângerile noastre  

Aşternem trepte noilor destine  

O scară de mărgean peste dezastre  

Să urce paşii lumii care vine!.  

( Radu Gyr- Ofrandă)  

Dar azi, în ce s-a transformat viitorul acela luminos gândit de înaintaşi, la ce a folosit sacrificiul generaţiilor anterioare? Lumea aceasta de azi formată în majoritate de cei care atunci nu erau născuţi, ce vor? Se întreabă cineva? Vor reclame la televizor pentru produse cu E-uri? Vor haine luxoase pentru care nu au bani iar fetele lor se prostituează ca să le poată obţine cu orice preţ? Vor doar telenovele siropoase şi emisiuni de doi bani din care nu învaţă nimic? Vor încurajarea viciilor, a desfrânării promovată pe mai toate canalele TV? Vor să nu cunoască adevărul şi să fie manipulaţi? Vor jurnalisti vânduţi, deveniţi „cozi de topor” ( la plural, pentru că se mai schimbă şi coada care nu convine!) care ameninţă, pun în pericol pădurea din care au fost desprinşi ?  

Vor să fie cuprinşi de teamă că vor fi furaţi de portmoneu şi lipsiţi de telefonul mobil dacă se află în locuri aglomerate? Mor de dragul poliţiştilor care fac pact cu hoţii şi se miră ce amenzi să mai inventeze pentru cei cu venituri sigure, iar răufăcătorii sunt iertaţi la infinit? Vor promisiuni cu carul din care să nu vadă una înfăptuită? Vor injustiţie ?  

Au trecut douăzeci de ani de atunci. Forţele răului s-au „îngrăşat” au devenit mai puternice. Viclenia nu şi-o mai ascund ca atunci, în primii ani după lovitura de stat din decembrie 89, o dau pe faţă fără ruşine.  

Hoţia? Ce hoţi de buzunare! Marea hoţie, delapidarea băncilor, promovarea anumitor proiecte doar ale celor care fac parte din clan, însuşirea prin abuz a unor proprietăţi etc, toate decurg clar din averile fabuloase, însutite, înmiite peste noapte, fără nici o justificare legală. Căutaţi-i şi prin parlament să vedeţi alături de nivelul lor de trai şi consum din banul public: salarii pe care în mod aberant şi le stabilesc singuri – exagerat de mari raportat la salariul mediu pe economie, facturi supraîncărcate pentru protocol, festivităţi urmate de mese bogate cum numai pe Dâmboviţa se mănâncă, deplasări în străinătate cu familia, la distracţii nu pentru treburile ţării.  

Profesori, doctori, ingineri, oameni de alte profesii, pensionari sau activi, se zbat în pragul supravieţuirii, fără ca cei „ajunşi” să se mai uite în jos.  

Justiţia care din antichitate are ochii acoperiţi – simbol al nepărtinirii, şi-a dezgolit un ochi, întocmai ca piraţii, să poată vedea cine se prezintă la judecată. Dacă e tâlhar, îl avantajează pentru că din contul acestuia mai ajunge şi în contul ei proaspăt deschis într-o bancă secretă. S-a adaptat vremurilor noi… Cândva era respectat dictonul: audiatur et alter pars, acum… a devenit vetust.  

Vrem să „demolăm” conturul societăţii care a fost pus pe baze materialiste, dar societatea este formată din oameni, nu din cărămizi, care ar sta cuminţi în noul zid dacă le refoloseşti şi doreşti acum un edificiu cu formă rotundă nu pătrată. Oamenii au interese care-i pun în mişcare, care-i determină să nu doarmă până nu-şi pun în practică planurile lor mârşave, sunt mânaţi de orgolii, de sete de dominare, de putere. Conducerea partidelor este formată din găşti, mânate de interese meschine, dezonorante, imorale, fiecare constituind un cerc închis, impenetrabil. Bătrânul tartor încă mai face cărţile!  

Vremea dreptăţii, vremea mult doritei lumini nu a sosit, se lasă aşteptată.  

Am înţeles de atunci că materialiştii vor fi interesaţi în continuare de „materie”, nu vei vedea sau auzi pe vreunul vorbind despre suflet ori să fie generoşi să sustină proiecte culturale. Dimpotrivă, şi-au creat Societăţi nonguvernamentale să-şi poată atribui fonduri.  

Cu toţii venim din acel trecut, dar pentru remodelare ne trebuiesc oameni simbol, Aşa cum eroii legendari nu totdeauna întruneau toate calităţile: găsim unul curajos, viteaz, altul puternic şi frumos, altul înţelept, iar lumina întocmai ca un reflector, a căzut pe trăsătura lui pozitivă, care de altfel l-a scos din anonimat. Nici azi nu ne aşteptăm ca cineva să fie perfect, dar să vedem şi să simţim că ne reprezintă idealurile, interesele naţionale şi individuale. Cu alte cuvinte, acest om trebuie să vrea normalitate.  

Ce înseamnă normalitate?  

- respectarea legilor europene adoptate  

- judecată dreaptă ( justiţia să-şi acopere ambii ochi)  

- răsplată după valoarea şi aportul fiecăruia  

- Un Nu! categoric agramaţilor din posturile de conducere mai cu seamă celor din oraşe universitare  

- inteligenţa conducătorilor să fie pusă în slujirea intereselor ţării şi poporului român, aşa cum jură pe biblie, nu investită în propriile interese ori ale acoliţilor sau mai rău, a altor state! şi multe altele.  

Se pot pune multe întrebări retorice: există în acest neam oameni capabili să aducă starea de normalitate, dar nu sunt lăsaţi să ajungă în posturile de decizie? Nouă , celor mulţi, ce ne-a rămas de făcut? Să aşteptăm? Cât poate dura răbdarea? Aşteptăm …doar să ne poarte Dumnezeu în braţe?  

ELENA ARMENESCU  

 
Referinţă Bibliografică:
Ce vrea bucureşteanul / Elena Armenescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1194, Anul IV, 08 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elena Armenescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!