Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   



Efectul oedipian la Gib.Mihăescu, eseu de prof.Florea Neagoe
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Efectul oedipian la Gib. Mihăescu 
  
Eseu de prof.Florea NEAGOE 
  
Legenda spune că Oedip şi-a ucis tatăl pe care nu-l văzuse niciodată până la tragica întâlnire. Şi acesta, ca rezultat al predicţiei care-l împinsese pe tată să-şi abandoneze fiul. Sintagma „Efectul Oedipian” se referă la influenţa predicţiei asupra evenimentelor prezise, fie că influenţa are menirea să facă să se producă evenimentul prezis, ori să-l împiedice. 
  
Cel care a analizat predicţia, cu aplicaţie la istorie, sociologie, ştiinţe, a fost Karl R. Popper. Efectul lui Oedip poate fi luat în consideraţie şi în domeniul literaturii, mai ales că prima sursă o reprezintă trilogia lui Sofocle (Oedip rege, Antigona, Oedip la Colonna) 
  
Un maestru al situaţiilor animate de Efectul lui Oedip este scriitorul drăgăşănean Gib. I. Mihăeascu. Personajele unora dintre nuvelele sale, nu doar „rememorează viitorul” (Al. Protopopescu: „Romanul psihologic românesc”), ci, că, anticipându-l, îl provoacă. Această tehnică are, în unele nuvele („Semnele lui Dănuţ”), o linie de mare simplitate şi precizie, în altele („La Grandiflora”) este mai elaborată şi mai topită în materia epică 
  
Grigore Dănuţ, şeful staţiei CFR Bobeni, îşi aşteaptă cu nerăbdare părintească fiica pentru a petrece sărbătorile de iarnă. Frosica este cel mai mic dintre cei şase copii (ceilalţi au fost răpuşi de boală) şi ar fi ajuns acasă fără nici un fel de incident dacă ochiul stâng al lui Dănuţ nu s-ar fi zbătut a nernorocire: „Niciodată lui Grigore Dănuţ nu i se făcuseră semne atât de amarnice ca-n ziua aceasta. Şi niciodată semnele nu-l înşelaseră. Aşa-l persecutaseră şi la moartea primului copil şi aşa îl amărâseră la moartea celorlalţi cinci.” 
  
Nu este vorba de o simplă superstiţie, ci de un veritabil cod prin care i se transmit informaţii de o maximă gravitate şi urgenţă. De altfel, autorul notează: „în lunga obişuinţă { ... } învăţase să ghicească, când aceste înfricoşătoare semnale, pe care destinul i le trimite dintr-o îndepărtată staţie pierdută în veşnicie, aveau urmări negre şi când erau simple glume de prost gust ... ”  
  
Dincolo de faptul că semnele au, prin repetare, o semnificaţie neîndoielnică, există şi un element „material” de suport, care sporeşte îngrijorarea lui Dănuţ până la năucire: sănătatea şubredă a Frosicăi, element care elimină posibilitatea oricărei coincidenţe nevinovate. Nu este, deci, uimitor că lumea se descompune rapid şi se recompune în mod halucinant într-o panoramă terifiantă, centrată pe imaginea Frosicăi moarte. 
  
Ceea ce se petrece cu Grigore Dănuţ nu este insolit. Şefului gării Bobeni i se întâmplă des să-şi confunde „năzărerile” cu realitatea. De data asta, însă, lucrurile iau o turnură tragică, fiindcă, într-o clipă de totală confuzie a celor două planuri, Dănuţ provoacă un accident feroviar în urma căruia îşi pierde viaţa Frosica. 
  
Relaţia: semnele prevestitoare de rău – soarta Frosicăi, este însufleţită de o dinamică fără precedent şi echivoc: fără semnele prevestitoare de rău, n-ar fi avut loc moartea Frosicăi. Efectul oedipian îşi face simţită prezenţa în nuvela aceasta în modul cel mai simplu şi mai clar posibil, cu urmări dintre cele mai ţăioase 
  
Şi nuvela „Intâmplarea”funcţionează dupămecanismul Efectului oedipian. Glogovan, traversând noaptea pădurea Colibaşului, bântuită de hoţi, este străfulgerat de bănuiala îngrozitoare că, dacă ar fi atacaţi de tâlhari, soţia lui, Fantoşa, ar putea să cedeze agresorilor cu mare uşurinţă. Deşi consoarta încearcă să facă faţă unei situaţii dintre cele mai penibile, răspunsurile ei nu numai că-l neliniştesc pe anxiosul Glogovan, ci, dimpotrivă, duc la exacerbarea imaginaţiei lui exaltate. 
  
Fantoşa nu are cum să-şi dovedească fidelitatea conjugală, doar nu se petrecuse nimic compromitător pentru onoarea ei, ci numai buna credinţă. Ea nu se poate dezvinovăţi prin dovezi pentru că nu făcuse nimic nepotrivit. Pradă unei sfâşietoare gelozii, Glogovan murmură: „Ah, nu s-a întâmplat nimic, cu asta scapi dumneata, dar gândul, gândul” 
  
Două zile mai târziu, la întoarcerea acasă, pe acelaşi drum, Glogovan se lasă din nou torturat de bănuiala că ceea ce el intuise, temerea care-l rodea în suflet mai demult cu privire la fidelitatea sotiei nu este total lipsită de temei. Mai mult, işi închipuie că nu este deloc exclus ca o întâlnire cu hoţii să aibă pentru Fantoşa un cert farmec romanţios. 
  
Astfel începe al doilea moment epic distinct, şi anume cel în care „gândul, gândul”, dă roade imaginaţia produce evenimentul;intâlnirea cu hoţii, dură, traumatică, edificatoare. Teama de hoţi se concretizează în figuri umane care-l privesc de pe marginea drumului şi de prin tufişuri, figuri înfricoşătoare, ameninţătoare. 
  
Sunt fiinţe vii, ori numai rodul imaginaţiei surescitate a lui Glogovan? Greu de spus. Orice om rezonabil ar fi evitat să-şi expună soţia unei astfel de expediţii în miez de noapte. Iată şi exclamaţia Fantoşei: „Cum? Ştii că sunt tklhari în pădure şi pleci noaptea în oraş?” 
  
Adevărul este că eroul nostru porneşte la drum ştiind perfect de bine că o întklnire cu hoţii nu este imposibilă. Dar Glogovan este în căutarea unei situaţii fără echivoc,limită, în care apele să se despartă clar şi precis şi în care să obţină un răspuns la întrebările lui chinuitoare asupra fidelităţii Fantoşei. 
  
Dacă la dus, Glogovan a avut noroc, la întoarcerea la conac era fatal ca aventura să dea în tragic. Nu exagerăm opinând că, prin construcţie, dramatism şi încărcătură ideatică, această nuvelă, publicată în 1922, ar putea figura la loc de frunte într-o antologie a nuvelei româneşti interbelice. 
  
Efectul oedipian funcţionează şi aici, în mod impecabil. Intâlnirea din pădure nu ar fi avut loc fără anticiparea ei. Ca şi în „Semnele lui Dănuţ”, imaginaţia produce evenimentul. Pe aceeaşi linie comentată mai sus, se înscrie şi nuvela, atât de dragă lui Gib. I. Mihăescu, „Vedenia”. Căpitanul Naicu hotărâse mai demult să-i facă o farsă soţiei. Planul este simplu: să-i trimită o telegramă prin care să-şi vestească moartea, urmând ca, după o zi sau două, să-i apară la fereastră în chip de vedenie. 
  
Ofiţerul este preocupat permanent de fidelitatea soţiei, rămasă acasă în paza unei ordonanţe, Anton, un vlăjgan tânăr şi vânjos. Se ştie ce spune gura lumii despre soţiile de ofiţeri şi ordonanţele lor. Nu cumva şi nevasta lui Naicu era la fel? Motiv pentru care şi farsa este un hibrid între păcăleală şi capcană (întinsă de un soţ gelos) 
  
În final, Aurelia, soţie onestă şi iubitoare, cade victimă asemenea Frosicăi şi Fantoşei, imaginaţiei celuilalt, confirmând, fără să vrea, suspiciunile care planau asupra ei. Încă o dată, imaginarul este un veritabil detonator al realităţii, cu puteri distructive. Fără farsa căpitanului, n-ar fi existat deznodământul cunoscut.. 
  
Constanţa cu care Gib. I.Mihăescu foloseşte întâmplarea, pledează pentru importanta acesteia în construcţia unora dintre nuvelele sale. Morala lucrărilor sale pare să se rezume la formula: „Tot ce se poate întâmpla, se întâmplă” 
  
Prof. Florea Neagoe 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Efectul oedipian la Gib.Mihăescu, eseu de prof.Florea Neagoe / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!