Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   



Educaţia este cel mai important lucru în America
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

John M. Capozzi, preşedintele unor mari companii de dezvoltare strategică din America (ex.“JMC Investments, LLC,”) a spus: “Dacă crezi că educaţia este scumpă, aşteaptă să vezi cât te va costa ignoranţa”. Cu toate că, SUA are unul dintre cele mai bune si mai elaborate sisteme de educaţie universitară, cu remarcabile programe în toate domeniile de studiu, marea majoritate a tinerilor români din America nu se înghesuie pe băncile facultăţilor. Dacă ar fi să lansăm în cadrul Diasporei române din America, sau în particular în Arizona, următoarea întrebare: “Aţi auzit de Felix Rusu”? Majoritatea ar răspunde stereotipic: “Nu, cine este?” Alţii, ceva mai documentaţi, ar spune: “Este tânărul acela înalt care cântă în cvartetul de la biserica Elim din Phoenix”. Mai recent, însă, cei mai mulţi l-ar putea identifica, ca fiind unul dintre cei cinci tineri aflaţi în maşina care s-a rostogolit de câteva ori sâmbătă, 14 octombrie, 2006, în drum spre “Grand Canyon” (carosabilul fiind umed a intervenit acvaplanarea). În timp ce doi dintre ei au fost răniţi, unul fiind actualmente la reanimare, Felix nu s-a ales nici măcar cu o zgârâietură. În cadrul ciclului de articole dedicate, periodic, tinerilor de origine română din America, aş dori să facem de data aceasta cunoştinţă cu acest tânăr ambiţios despre care s-ar putea să mai auzim peste câţiva ani, date fiind rezultatele pe care le înregistrează pe plan educaţional. Felix Rusu s-a născut în mai 1984 la Oradea. În SUA este din august 2003. A absolvit liceul Emanuil Gojdu din Oradea şi a venit în America cu viză de student, obţinând rezidenţa permanentă abia după ce părinţii lui au primit Green Card-ul. Studiază Computer Science la “Glendale Community College”, urmând ca în viitotul apropiat să se transfere la “Arizona State University”. Doreşte să devină architect /consultant soft. Pentru schimb de opinii, poate fi contactat la Email: flexiboiu@gmail.com Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza  


- Felix, te rog să ne spui care au fost primele tale impresii imediat după ce ai sosit în America?
- M-a impresionat faptul că totul era mult mai mare, mai organizat, mai curat, mai civilizat, lipsa de birocraţie şi de corupţie din sistemul administrativ şi public în general, rapiditatea şi calitatea serviciilor, sistemul şcolar de la college unde orarul îl fac cum şi când doresc. Faptul că pot obţine un permis de conducere în trei ore fără să trebuiască să plătesc sute de dolari şi mită ca în România. Acesta e un simplu exemplu ca multe altele, oportunităţile de muncă, gama foarte variată de facilităţi, lipsa de grandomanie a oamenilor - care în România înţesa atmosfera cam peste tot şi probabil multe altele care nu-mi vin acum în minte.
 

- Care este diferenţa între modul în care vedeai America din România şi cum o vezi acum?
- În Româdnia toţi au impresia că aici banii sunt pe garduri iar dacă ajungi în America “te-ai scos”. Realitatea e însă cu totul alta. Deşi muncind nu mori de foame, nu-i uşor să împaci şi munca şi şcoala, să iei şi note bune şi să mai ai şi timp liber. Timp de doi ani şi jumătate am fost la şcoală full time, timp în care am şi lucrat în construcţii, diverse munci. Nu mi-a părut foarte roz viaţa în timpul acesta, eram constrâns de viză să merg la şcoală full time, iar de lucrat nu puteam să nu lucrez. Paradoxul era că munca asta era destul de epuizantă pentru 8-10 ore pe zi plus că nu mă împlinea, fiind total în afara scopului meseriei mele adevărate.
 

- Există şi anumite lucruri din ţară cărora le simţi lipsa?
- Ce-mi lipseşte din România este cercul mai strâns de prieteni în primul rând. Sunt un tip predominant flegmatic temperamental, ceea ce spus altfel, îmi fac mai greu prieteni, sunt mai mult absorbit de muncă şi de pasiuni etc. Totuşi, în România, toate fiind aproape era mult mai firesc să petrec mai mult timp cu prietenii şi cu tinerii din biserică. Aici totul se consumă ca şi fast-food-ul de fapt. Îmi lipsesc mult de tot vacanţele la munte, mediul rural românesc, mediul şcolar foarte laborios şi profesorii.. nu, n-aş mai vrea să fiu la liceu deşi mi-e dor de timpurile acelea. Viaţa merge ‘nainte. Mai îmi lipseşte să mănânc o plăcintă cu cartofi, brânză sau varză cumparată din piaţă :). Locurile faine ce puteau fi vizitate în oraş, fără a merge sute de mile în alte direcţii, cum e în America. Aici în oraş sunt doar betoane şi asfalt, români putrezi de bogaţi sau putrezi de ilegali, casele lor de babe, mexicani, milioane de maşini şi soare cât încape. Dacă vrei să vezi ceva relevant trebuie să nu fii “bugetar” - adică să ai cât îţi trebuie să nu duci lipsă şi nu mult pentru cheltuială. Bugetar în România însemna după ce îţi plăteşti gazul şi curentul, să mănânci lapte cu pâine 20 de zile pe lună.
 

- Ce părere ai despre comunitatea română din America?
- E absolut împrăştiată. Nu există o legatură strânsă între oameni. Se bârfesc, urăsc, sapă unii pe alţii. Sunt ahtiaţi după bani, majoritatea. Lipsă de demnitate când e vorba de bani. Prieteni de familie practic nu prea există. Sporadic vizite scurte pe la cunostinţe. Asta e impresia generală.
 

- Cum ţi se pare viaţa de student? Crezi că educaţia are valoare chiar şi aici în SUA?
- Educaţia e cel mai important lucru în America. Nu prea mulţi români ar fi de-acord cu mine, probabil pentru că eu “mă educ” şi ei nu. Viata de student e însă destul de austeră. În România, deşi sunt convins că depindeam de o mulţime de programe stupide fixate de alţii, şi cursuri absolut inutile, viaţa de student era mult mai palpitantă, antrenantă şi piperată cu mult mai multe evenimente, unele controversate unele nu, dar per general se apropia mult mai mult de sensul propriu al cuvântului “viaţă”. Aici mergi la şcoală, aştepţi să se termine cursul, să-ţi iei examenele şi în final diploma. Asta nu înseamnă că şcoala e “boring”. E boring dacă nu-ţi place, sau faci ceva ce nu te interesează. Dacă unele cursuri le consider şi eu “în plus” şi trebuie luate ca să umple categoriile opuse domeniului de studiu, cele care îmi ocupă centrul atenţiei mă angrenează foarte puternic şi îmi trezesc şi mai mare interes şi pasiune pentru ceea ce fac. Oricum, pentru categoriile “off-major” am încercat să-mi aleg cursuri care cât de cât să îmi atingă alte interese. Ca urmare a studiilor făcute şi experienţei personale am primit un job la o companie de soft, unde sunt programator principal în momentul actual (main developer).
 

- Ai avut momente care te-au determinat să te îndoieşti de importanţa obţinerii unui “degree” ?
- Normal, am avut momente în care am fost descurajat să mai merg la şcoală, care oricum trebuia plătită cu bani seriosi dat fiind statutul pe care îl aveam. Job în domeniu nu puteam avea încă şi situatia nu părea să se îmbunătăţească. Prin mila lui Dumnezeu acest lucru s-a întâmplat ca prin vis la începutul lui 2006. Apoi faptul că am fost angajat la o companie americană mi-a dat infinit mai multă încredere în faptul că trebuie să termin şcoala, şi să avansez cât mai mult în educaţie. Un degree e un BOOSTER pentru oportunitatea de a avansa profesional în USA. Când eşti în America şi trăieşti în România sau, altfel spus, în cutia cu români din America, ţi se pare normal să faci ceea ce au făcut cu succes şi alţii. “Renegaţii” cutiei sunt doar nişte norocoşi care şi aşa sunt prea americani, şi nu contează.
 

- Ce părere ai de faptul că, în SUA, mulţi studenţi care încep să frecventeze cursurile unui colegiu, sfârşesc prin a se lăsa de şcoală şi a se profila spre o meserie care le generează un profit imediat?
- Cred că sunt absorbiţi rapid de verdele dens de pe dolari. Prin educaţie poti ajunge acolo puţin mai târziu, sau chiar în acelaşi timp, iar beneficiile colaterale sunt infinit mai mari şi mai multe. Trebuie putină ambiţie şi de asemenea binecuvântare de la Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu ar fi fost cu mine aş fi fost demult poate un drop-out sau un alt român ilegal care trebuie să se însoare de pe-o zi pe alta pentru hârtii. Penibil.
 

- Ce anume ai dori să le transmiţi tinerilor români din America care studiază în vre-un Colegiu sau o Universitate?
- Să nu întrerupă şcoala ca e prea tentant să se apuce de alte idei geniale date de falimentele vorbitoare din jurul lor sau de magnaţii
omniscienţi.
 

- Te rog acum să menţionezi două titluri de carte, care consideri că merită să fie citite.
- Wieslaw Kielar - Anus Mundi; George Călinescu - Enigma Otiliei.
 

- Ce locuri frumoase din Arizona ai putea să recomazi unui potenţial vizitator?
- Ah, o excursie la Grand Canyon desigur şi la Sedona, care e pe drum. La pădure la Payson e frumos şi la Lake Pleasant pe lac e fain de mers cu barca. În rest nu prea am fost în excursii.
 

- Care sunt hobby-urile tale?
- Hobyuri … excursii la munte, cititul, muzica - pian/chitara. M-a absorbit rapid cvartetul bărbătesc de la biserica “Elim” din care fac parte, a fost o experienţa extraordinară până acum. Meritele sunt în primul rând ale Domnului şi apoi ale dirijorului nostru, Marcel Cristescu. Apoi, programarea, mai fac mereu câte un proiect personal pe-acasă, deşi sunt foarte ocupat în general. Ar mai fi pescuitul cu care mă ocupam în mod serios în România, aici însă s-a prea rărit, doar ocazional cu prieteni. Îmi place mult istoria, politica şi documentaţia tehnică. De-asemenea fotografia e un lucru deosebit pentru mine.
 

- Ce planuri de viitor ai?
- Pe plan profesional doresc să avansez, să continui să muncesc şi sa termin şcoala cât mai repede. Pe plan personal, depind probabil mult de Dumnezeu, dar în viziunea mea de om mi-aş dori să devin o persoană de impact, care să fie de ajutor altora în probleme de tot felul, poate chiar consiliere.
 

Octavian Curpaş  

Phoenix, Arizona  

noiembrie 2010
 

Referinţă Bibliografică:
Educaţia este cel mai important lucru în America / Octavian Curpaş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 265, Anul I, 22 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Curpaş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Curpaş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!