Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Ordinea Zilei > Mobil |   



Editorial, de Mariana Cristescu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Editorial, De Mariana Cristescu 
  
Uităm prea repede! Şi... cine uită nu merită! 
  
„Dragi fraţi români, pentru mine deja sunt mai dulci gloanţele ruseşti decât palmele trase în obrazul nostru din partea fraţilor români.” (Leonida Lari) 
  
Sâmbăta trecută ar fi împlinit 64 de ani. Născută la 26 octombrie 1949, la Bursuceni, aproape de Bălţi (Republica Moldova), Leonida Lari-Iorga, cea mai puternică poetă a Basarabiei contemporane, splendidă militantă pentru reunirea românilor de pe cele două maluri ale Prutului, om politic de impresionantă efervescenţă, s-a înălţat la ceruri, după o crâncenă şi îndelungată luptă cu un cancer nemilos, la 11 decembrie 2011, în Chişinăul pe care nu reuşise să-l aducă „peţitor” doritei Românii Mari. 
  
Nu mai vorbim aproape de loc (nici) despre ea, cea care se împotrivise tancurilor rusofone cu firavul trup, care ne încălzea inimile cu versuri memorabile, demne de marile biblioteci ale lumii. Era membră a Uniunii Scriitorilor din România, iar Academia Română i-a conferit Premiul pentru poezie „Mihai Eminescu”. Era Cavaler al Ordinului Republicii Moldova şi...Cetăţean de onoare al oraşului Bacău! 
  
De ce, din ce în ce mai des, uităm măcar să întrebăm: „Unde sunt cei care nu mai sunt?”, şi de care avem atâta nevoie, acum mai ales. 
  
Descinzând dintr-o familie de învăţători, licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău, redactor al celebrei reviste „Literatura şi Arta” (1985-1988) din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, redactor-şef al primei publicaţii cu grafie latină din Republica Moldova – „Glasul naţiunii” (1988-2003), Lara - cum îi spuneau apropiaţii - s-a aflat printre fruntaşii Mişcării de emancipare naţională din Basarabia, în anii 1988-1991. Deputat în Sovietul Suprem al URSS (1988-1990), membră a Biroului Permanent al Frontului Popular din Republica Moldova, între 1990 şi 1992, a stat apoi în fruntea Ligii Creştin-Democrate a Femeilor din Moldova (una din componentele constituante ale Partidului Social – Liberal în 2001).  
  
Începând cu anul 1992 o aflăm deputat în Parlamentul României (în 2004 fiind aleasă pe listele PRM, în rândurile căruia a rămas vreme de un deceniu). Va demisiona, în 2005, declarând că preferă „libertatea de a gândi şi de a acţiona” şi „un limbaj civilizat chiar faţă de adversarii politici”. 
  
În nimbul de lumină arcuit deasupra marilor patrioţi, reverbul poeziei ei se aşază limpede, cu calmul şi demnitatea valorii autentice şi a conştiinţei identitare imuabile.  
  
„Pe cât de lirică în versuri, pe atât de vehementă în discursurile sale publice, Leonida Lari a trezit atât admiraţia, cât şi dezaprobarea (alteori chiar ura) multora, confirmând, astfel, vechea vorbă despre pomul roditor ... .” (Argentina Gribincea, „Trist, Marele Vânt în Piaţa Diolei”, WordPress.com, 12.12.2011) 
  
A fost iubită şi hulită, în egală măsură. Până şi după moarte s-au găsit detractori, căci face parte din „tacâm”, din obiceiul casei, e deja bătrân, deşi neobosit, sportul naţional al călcării în picioare a valorilor. „Mentorii” s-au dovedit eficienţi, gras remuneraţi, statul postdecembrist – invizibil la lecţia despre protejarea reperelor fundamentale: Ţară, Neam, Credinţă, Pământ strămoşesc.  
  
„Destinul iubitorilor de neam” se intitulează, relevant, simptomatic, un tulburător poem al Larei, dedicat unui alt mare patriot dispărut - Orfeul de Pererita, Grigore Vieru: „E Paştele Blajinilor, Grigore,/ Un Paşte ca şi tine de blajin,/ Iar viaţa-mi nu-i pe zile, e pe ore/ Şi mor, şi-nviu, şi nu-i mai mare chin.// Cât de frumoasă-i astă primăvară/ Şi o privesc prin geam cu mult regret,/ Iar viaţa mi se-mprăştie fugară –/ În lume e străin orice poet.// Străini suntem şi noi ce nu o dată/ Am apărat românii de străini,/ Şi-acum ni se întoarce drept răsplată/ Înjurătura fraţilor români.// Ne urlă dintr-o sete de putere,/ Pe noi, ce libertate am dorit,/ Pe noi, ce-am stat printre mitraliere/ Şi din maşini aprinse am ţâşnit.// Pe noi ne-njură, Grig, cum naiba iese,/ Când hăituiţi şi ierni, şi primăveri,/ Nu-am fost pentru-un partid cu interese,/ Ci pentru interesul unei ţări?// Cum iese, frate, mintea mi se-nmoaie/ De la aceste mreje diavoleşti,/ La Chişinău, noi – calul de bătaie/ Şi iarăşi noi bătuţi – la Bucureşti?// Păi, iese, frate, iese la-ndemână/ Unor vânduţi, uitaţi de Dumnezeu,/ Se pare, ne lucrează-aceeaşi mână/ La Bucureşti, ca şi la Chişinău.// Aceeaşi mână şi pe-aceleaşi coale/ De ziar cu spectru antiromânist,/ Ce vine dinspre Internaţionale/ Şi îl aduce-n lume pe-Anticrist.// E Paştele Blajinilor, e casta/ Cinstire-a celor morţi, chiar şi străini,/ Cât de frumoasă-i primăvara asta,/ În care am fi fost printre blajini!// Da, am fi fost şi-n parc, şi-n străzi, şi-n piaţă,/ Făcuţi, precum mulţimea, mototol,/ Dar câte ori văzut-am moartea-n faţă,/ În jurul nostru se crea un gol.// Un gol, un vid cumplit de apărare,/ Deschis de undeva dinspre Arhei,/ Un cerc ciudat, o aură, o stare,/ De parcă salvatoare de idei.// ...Ard lumânări de Paşte pe sihastre/ Morminte unde Nistru curge-atent,/ Unde e floarea naţiunii noastre/ Trimisă-n luptă fără armament.// Trimişi într-un război de mântuială,/ Ce n-avu sens să fie declanşat,/ Sângele nevărsat în Capitală/ La margine de Nistru s-a vărsat.// Frate Grigore, mi se face pară/ În suflet şi mă ia un foc buiac,/ Pe când mureau băieţii pentru ţară,/ Ţarii trăgeau la vodcă şi coniac.// Şi mai râdeau, şi mai făceau şi bancuri,/ Având de gardă câte-un ienicer,/ Când oase de copii trosneau sub tancuri,/ Când sângele striga până la cer!// Mi s-a scârbit de-această lume, frate,/ Deşi de sus e-al apărării cerc,/ Unii se luptă pentru libertate,/ Iar alţii pentru-un ieftin feerverc.// E paştele Blajinilor, Grigore,/ Şi moarte n-am, şi viaţă tot nu am –/ Şi nu trăim pe zile, ci pe ore,/ Destinul iubitorilor de neam.” 
  
„La fel, în acelaşi stil cu care ne-a obişnuit (adică, tăios şi sincer) – notează Argentina Gribincea, în articolul citat mai sus, Leonida Lari deplânge indiferenţa românilor din Ţară faţă de destinul Basarabiei”: 
  
„Dragi fraţi români, pentru mine deja sunt mai dulci gloanţele ruseşti decât palmele trase în obrazul nostru din partea fraţilor români. Să fie clară treaba asta şi, ca să mai ştie toţi ce înseamnă a fi exilat în propria ţară, am să vă spun câteva rânduri prin mijloace poetice - «Exil în ţara mea: Vreau libertate vie, întrupată,/ cum vie sunt şi cum nu pot trişa,/ Vreau libertate, însă, deocamdată/ mă aflu în exil în ţara mea./ Ce blând exil,/ nu mi se-mpuşcă în casă,/ precum în Basarabia abil,/ şi totuşi cineva îmi pune o plasă/ şi totuşi, simt, mă aflu în exil./ Cum nu pot fi băgat nici într-o oală/ a vreunui mare sau mai mic partid,/ Eu stau între ciocan şi nicovală,/ În jurul meu e un văzduh acid/ şi un teren ce lunecă-n postate,/ Cum aş decide, n-ar mai luneca,/ Iar eu decid numai spre libertate,/ iar ea e tot la ce mai pot visa./ Decizia nu place, ştiu prea bine,/ Se cere implicarea în tipic,/dar când copii, bătrâni nu au de pâine,/ Eu pot doar pentru ei să mă implic./În pas cu dânşii îmi îndrept piciorul,/ Spre-o casă a poporului sadea,/ şi până-atunci, când o veni poporul,/ mă simt un exilat în ţara mea./ Ce exilat docil, ce naţiune/ care şi darul său îl face în scrum!/ Eroii tăi se află-n gropi comune./ Sau îngropaţi la margine de drum./ Ce joc de-a darul, Doamne, ni se dete,/ Când jude-ajunge orişice gunoi,/ Creieri de geniu spulberă-n perete,/ Inimi divine, sângele în noroi./ Vreau libertate, vreau să tragem sorţii, Cine-a trădat şi cine n-o trăda,/ Vreau libertate chiar cu preţul morţii şi nicidecum exil în ţara mea!»”. 
  
Fie-ţi veşnică lumina, între poeţii lumii şi în sufletele româneşti, draga noastră Leonida Lari! 
  
MARIANA CRISTESCU 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Editorial, de Mariana Cristescu / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1034, Anul III, 30 octombrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!