Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Ordinea Zilei > Mobil |   



Editorial, de Mariana Cristescu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
EDITORIAL de MARIANA CRISTESCU 
  
JURNALISMUL ESTE O MESERIE PENTRU SUFLETE TARI! 
  
De obicei, orice lansare de carte este o sărbătoare – sau aşa ar trebui să fie. Ca un botez al unui prunc. Depinde, însă, şi de carte. Când cartea se constituie în oglinda unei realităţi sfâşietoare, ieşirea în lume – şi din sine – a autorului stă mai degrabă doar sub semnul bucuriei întâlnirii cu convivi uniţi de aceleaşi idealuri. 
  
O carte de publicistică trebuie să fie, în vremea noastră mai ales, dincolo de un volum de bibliotecă, spre lectură în clipe de răgaz, un document al timpului, o filă de istorie cotidiană, scrisă cu „cinste şi gramatică” – după cum îi place lui Lazăr Lădariu să-l citeze pe ilustrul gazetar Caragiale (despre care nu ştiu de ce vorbim atât de puţin, deşi a avut o pană extrem de tăioasă, estompată, desigur, de celebrul său contemporanr şi prieten, Mihai Eminescu – şi, de fapt, în epocă, vom mai găsi gazetari puternici între scriitori, precum Vlahuţă, Delvrancea, Arghezi mai târziu etc...).  
  
Mai ales în timpul nostru, şi mai ales în Ardeal, şi în... „cealaltă Românie”, pe pământurile furate, unde, mereu, istoria Neamului a fost mistificată de pana ocupantului, şi unde lucrurile nu s-au schimbat prea mult de la Diktat încoace, o asemenea carte e necesară.  
  
„Ca să fii român trebuie să poţi” – spunea fratele Grigore Vieru, de dincolo de Prutul pe care visase o viaţă să-l treacă precum contemporanii lui doreau să ajungă pe Lună. Prietenul, românul înlăcrimat, Orfeul de la Pererita, s-a dus între stele şi el, să pună de un cenaclu cu fraţii noştri Adrian Păunescu, Leonida Lari, cu Ioan Alexandru, cu Doina şi Ion Aldea Teodorovici, cu George Pruteanu, cu Matcovschi... Doamne câtă nevoie e de ei! Unde sunt cei care nu mai sunt? 
  
Din ce în ce mai greu e să fii român într-o Românie în care vânzarea începe de la vârf, cu mână românească, indiferent în ce colţ de ţară te-ai afla şi indiferent cărei categorii sociale aparţii, fie că eşti ţăran de la Vinţ, ortac din Roşia ori scriitor în Târgu-Mureşul în care până şi filiala locală a Uniunii Scriitorilor a ajuns în mâna iredentei maghiare, prin notabile şi bine pregătite scenarii cu largul concurs al oportunismului şi laşităţii româneşti.  
  
Fapt ce va genera desigur masivul exod al celor care mai au un strop de demnitate către filialele altor oraşe în care se mai simte româneşte. 
  
Oricum, pe această cale vă anunţ că, începând din 15 octombrie, Liga Scriitorilor Români de Pretutindeni îşi va constitui şi la Târgu-Mureş o filială, aşa că îi invit pe acei scriitori nemembri ai US, care doresc să se afilieze, să mă contacteze după acea dată. Desigur, pot veni şi membri ai US care nu se mai consideră reprezentaţi de Nicolae Manolescu şi camarila sa. Dar noi nu vă dăm pensii. Deocamdată nu putem! 
  
Revenind la volumul în discuţie, „În numele adevărului”, un volum masiv, în care autorul a selectat editoriale publicate pe parcursul a 4 ani, începând din 2009, sigur, el nu este doar un document al clipei – deşi, adesea, noi, editorialiştii, am dori ca aşa să se întâmple, răul să nu dureze decât o clipă, şi să nu se mai repete – volumul, zic, poartă incontestabil amprenta, de neconfundat, a lui Lazăr Lădariu, care îşi poartă stiloul pe coala albă de mai bine de cinci decenii. Este un scriitor puternic, un gazetar curajos, care nu s-a sfiit niciodată să spună adevărul, asumându-şi şi riscurile pe care le implică această meserie. Fiindcă jurnalismul nu e o meserie pentru fricoşi. Jurnalismul este pentru suflete tari.  
  
Am mai spus, şi repet, gazetarul adevărat este ca un soldat care depune jurământul de credinţă şi care se întoarce din luptă ori pe scut, ori sub scut. Ori mori în glorie şi lumină, purtat de urmaşi pe scut, ori, sub scut, prizonier al propriei mizerii umane, ca un mercenar demn de dispreţ, care se vinde pe arginţii Iudei. Nu poţi fi lider de opinie dacă nu ai coloană vertebrală. Desigur, asta îţi poate atrage o mulţime de duşmani, nu rareori chiar acolo te-ai aştepta mai puţin. „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă apăr şi singur”, spune poporul şi, mai nou, o afirmă şi istoricul american Larry Watts. 
  
Fiindcă eu cunosc foarte bine cartea, ca prim lector al ei, precum şi al editorialelor publicate de Lazăr Lădariu până acum, îmi voi permnite o luicenţă, o abatere de la regula instituită, tot de noi, a lansărilor de carte, şi vă voi înfăţişa câteva aspecte recente ale lumii întâlnite între file,văzute cu alţi ochi. Fiindcă, în cei peste 20 de ani postdecembrişti, nimic nu s-a schimbat, cu excepţia faptului că presa a dobândit libertate de expresie. Dar, ce folos? Acolo, sus, nesimţirea e imensă, iar zornăitul arginţilor acoperă tumultul venit din durerea celor de jos. Trăim într-o Românie care şi-a pierdut echilibrul şi coloana vertebrală pornind de la vârf, o „Românie moluscă”, cum scrie prietenul Mircea Chelaru, care îşi va lansa şi el cartea la Târgu-Mureş, probabil în luna decembrie, într-o Românie care „şi-a pierdut rostul”, cum scrie cu amărăciune un coleg gazetar de la Caţavencu, Brăduţ Florescu, unul dintre cele mai condeie ale presei tinere, acum aflat în Thailanda, care şi-a luat lumea în cap. Dar asta e, unii vor să ne bejenim cu toţii.  
  
Iată un fragment din articol - veţi înţelege de ce Lazăr Lădariu şi alţi câţiva jurnalişti nu ne putem permite luxul de a lăsa pixul ori computerul să se odihnească:  
  
„României i-a dispărut rostul. E o ţară fără rost, în orice sens vreti voi. O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înselatorii care nu duc nicăieri. Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (bătrânii), pământul şi credinţa. Bătrânii. România îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi ţine în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii, călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele, momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane. Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi. O fonotecă vie de experienţă şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e ştearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor. Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în ţara aia? Cine-l mai are şi cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susţine un program care se intitulează „Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găina, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supravieţui fără ajutoare de la ţările «prietene». La noi chestia asta se numeşte «agricultură de subzistenţă» şi lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca ţăranii să-şi cumpere roşiile şi şoriciul de la hypermarketuri frantuzeşti şi germane, că de-aia avem UE. (...) Din beţivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, că nu erau în stare să-l muncească. (...) Credinţa. O mai poartă doar bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu. Avem, în schimb, o varianta modernă de credinţă, cu fermoar şi arici (...) Fugim de ceva ca să ajungem nicaieri. Ne vindem pământul să facă ăştia depozite şi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioşii se împuţinează, sfinţii de pe pereţi se gândesc serios să aplice pentru viza de Canada”.  
  
„Ne vindem pământul să facă ăştia depozite şi vile de neam prost pe el.” – scrie Vrăduţ Florescu. Şi are dreptate. Dar dioar parţial. Fiindcă, poate nu ştie că UNGARIA NAŢIONALIZEAZĂ CLĂDIRILE ISTORICE, PĂDURILE ŞI TERENURILE AGRICOLE DIN ARDEAL, cu concursul autorităţilor Statului Român şi împotriva Poporului Român, cu consecinţe foarte apropiate vizând integritatea teritorială a României ! 
  
Se ştie că, de aproape 95 de ani, după Marea Unire de la Alba-Iulia de la 1 Decembrie 1918, niciodată Ungaria şi organizaţiile etnicilor unguri din ţara noastră nu au recunoscut România Mare acţionând solidar împotriva Statului naţional unitar român şi a Poporului Român!  
  
După Tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920, ţara vecină a reuşit, în urma „Procesului optanţilor”, să obţină uriaşe despăgubiri din partea României pentru imobilele din Ardeal care au intrat în proprietatea Statului Român. Mai târziu, cu sprijinul Germaniei hitleriste şi al Italiei fasciste, în urma Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, Ungaria a dobândit o mare parte din Ardeal, până la 25 octombrie 1944 când Armata Română l-a eliberat de sub teroarea fascisto-horthystă.  
  
După evenimentele din decembrie 1989, la care autorităţile de la Budapesta au avut o contribuţie însemnată, Ungaria, împreună cu bisericile maghiare şi organizaţiile etnicilor unguri din România, au pus în aplicare un plan diabolic vizând anexarea Ardealului printr-un nou Diktat, pregătit pentru anul 2014 la Bruxelles. Argumentele principale ale Ungariei pentru obţinerea acestui Diktat sunt următoarele: 
  
1) Numărul cetăţenilor români, majoritatea din Ardeal, care au solicitat şi obţinut cetăţenia Ungariei să fie de cel puţin 4,5 - 5 milioane. Până în prezent, Ungaria a acordat dubla cetăţenie la peste trei milioane de cetăţeni români. Zilnic, în 920 de localităţi din Ungaria se acordă gratuit cetăţenia ungară la mii de români get-beget, care astfel intră în Spaţiul Schengen, iar Comisia Europeană se face că nu vede nici nu aude. Peste puţină vreme Comisia Europeană şi Parlamentul European vor afla şi constata că românii au intrat în Spaţiul Schengen fără ca România să beneficieze de acelaş statut ca şi celelalte ţări membre ale Uniunii Europene. 
  
2) Obţinerea pe toate căile, ilegale şi legale, a peste 50% din proprietăţile imobiliare din Ardeal de către Ungaria. Până în prezent, Ungaria prin numeroase persoane juridice şi persoane fizice ungare a reuşit să obţină 30%-40% din proprietăţile imobiliare din Ardeal, iar prin aplicarea ultimei Legi de retrocedare a Guvernului Ponta II se va ajunge în anul 2014 ca peste 50% din aceste proprietăţi să nu mai aparţină Statului Român, urmând să fie naţionalizate de către Ungaria sau dobândite ilegal, inclusiv prin furtul pios.  
  
După îndeplinirea acestor două mari obiective, Ungaria va cere Comisiei Europene şi Parlamentului European aplicarea principiului autodeterminării popoarelor! Autorităţile de la Budapesta speră ca prin Diktatul de la Bruxelles, din anul 2014, Ardealul să devină autonom şi apoi să fie anexat la Ungaria. 
  
Principala cale folosită pentru dobândirea ilegală de imobile din Ardeal o constituie aşa-zisele retrocedări în natură, de fapt naţionalizarea mascată de către Ungaria a mii de clădiri şi milioane de hectare de păduri şi terenuri agricole din proprietatea Poporului Român şi Statului Român! 
  
Din multe clădiri de locuit naţionalizate de către Ungaria sau retrocedate ilegal bisericilor maghiare şi altor persoane juridice şi fizice ungare au fost evacuaţi ori sunt în curs de evacuare locatarii români, proprietari ai locuinţelor respective în baza Legii nr.112/1995. S-a ajuns în România post-decembristă ca hoţii şi samsarii de imobile ale Statului Român să-i evacueze pe români din locuinţele cumpărate în mod legal. 
  
În fapt, autorităţile Statului Român au donat ilegal şi se pregătesc să doneze Ungariei şi etnicilor unguri din Ardeal numeroase proprietăţi imobiliare ale Poporului Român. Un asemenea jaf imobiliar nu a existat în nicio ţară din Europa. Este necesar ca Parchetul şi D.N.A. să acţioneze pentru redobândirea în proprietatea publică a Statului Român a imobilelor donate şi retrocedate ilegal, precum şi pentru recuperarea uriaşelor chirii plătite nelegal din banii publici ! 
  
„O viaţă avem, români... Şi-o cinste! Deşteptaţi-vă, că am dormit destul!”, spunea Viteazul Mihai, domnul Unirii de la 1600, cavaler al Creştinătăţii.  
  
Solidară întrutotul cu cele scrise de Lazăr Lădariu şi în această recebtă carte a lui, şi cu cele ce vor urma, vă aduc la cunoştinţă, din nou, că „Basarabia e România”. 
  
Peste 10.000 de români vor ieşi pe străzile din Bucureşti în data de 20 octombrie 2013, pentru a cere Unirea celor două state româneşti, România şi Republica Moldova. Duminică, 20 octombrie 2013, începând cu ora 14, manifestaţia va lua forma unui marş cu plecare din Piaţa Guvernului. 
  
Vă reamintim că anul trecut au avut loc la Chişinău mai multe manifestaţii unioniste, la care zeci de mii de români au ieşit în stradă pentru Unirea cu România. De asemenea pe 21 octombrie, anul trecut, peste 3.000 de persoane au ieşit pe Calea Victoriei pentru un marş unionist. 
  
Evenimentul este organizat de către Acţiunea 2012. 
  
Aşteptăm gesturi de solidaritate şi la Târgu-Mureş!  
  
Scriem ca să nu se uite! 
  
MARIANA CRISTESCU 
  
* 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Editorial, de Mariana Cristescu / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1010, Anul III, 06 octombrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!