Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Civilizatie > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 948 din 05 august 2013        Toate Articolele Autorului

Editorial, de Mariana Cristescu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Editorial, de MARIANA CRISTESCU 
  
„Auzit-aţi de-un Mihai?” - Se închide cercul sau se deschide spirala? 
  
Motto: „Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scoţ lumii la vedere felul neamului...” (Miron Costin, „care am fost mare logofăt în Moldova”) 
  
În urmă cu 37 de ani, tânăr redactor muzical ajuns (prin repartiţie guvernamentală, datorită mediei „astronomice” de absolvire a Conservatorului „Ciprian Porumbescu”) la Radio Bucureşti, în trupa de elită a regretatului Iosif Sava, părăseam Capitala natală, apartamentul nou-nouţ (cu trei camere) proprietate personală şi o poziţie socială de invidiat, pentru a mă transfera la Radio Târgu-Mureş, oraş care m-a primit cu chiu cu vai, abia după ... intervenţii, fiind „închis” la vremea aceea, depunctată salarial (studioul teritorial nu era „instituţie de gradul zero”!), înghesuindu-ne, tânără familie cu doi copii şi bani puţini, în locuinţe improprii. „Îmi luase Dumnezeu minţile”, abandonând Bucureştiul - îmi reproşau cunoscuţii şi, pe parcurs, ajunsesem să cred chiar şi eu. Aterizasem într-un mediu ostil de la început, „covorul roşu”, nederulat la sosirea mea, rămăsese în debara, în grija moliilor, aveam de învins temeri şi prejudecăţi. Am luat totul de la capăt, nu o dată, şi nu a fost tocmai uşor. Dar eu sunt o persoană tenace, deşi cred în destin. Şi cred că destinul, chiar dacă nu poate fi schimbat în totalitate, suportă ajustrări, pe ici-colo, dacă omul nu aşteaptă ca Dumnezeu „să-i vâre şi în traistă”. De altfel, până şi Antichitatea romană recunoştea că... „Audaces Fortuna juvat” (Norocul îi ajută pe îndrăzneţi).  
  
Realitatea fiecărei zile ne confirmă că nimic nu e întâmplător. Îmi place să amintesc, de fiecare dată când am ocazia - fiindcă nu mi-am uitat, şi nu-mi voi uita vreodată rădăcinile –, că toţi bărbaţii din familia mea bucureşteană, pe linie paternă, au fost ofiţeri de carieră. Ca atare, am crescut într-un mediu în care despre valorile esenţiale ale individului, la modul general, şi ale ostaşului român, în special, se vorbea în mod curent. Dar şi despre Istoria Românilor şi a României, care avea să devină una dintre marile mele pasiuni.  
  
Aşa cum am precizat şi la sfârşitul cărţii protosinghelului Teoctist Moldovanu, descinzând dintr-o familie cu îndelungată tradiţie militară, în spiritul iubirii de neam şi de cinstire a marilor eroi înaintemergători, am trăit mereu cu obsesia că blestemul dezunirii româneşti, despre care vorbea adesea Vasile Pârvan, nu se va risipi decât atunci când fiinţa pământeană a viteazului Domn Întregitor de ţară – Mihai Viteazu - se va aduna în aceeaşi sfântă raclă, binecuvântată de hăruiţi „preoţi cu crucea-n frunte”. Între aceştia, vrednic de cinste se află părintele stareţ de la Mănăstirea Plăviceni, unde, joi, 9 august, vor avea loc o serie de manifestări omagiind excepţionala personalitate a Voievodului martir.  
  
Jurnalistul Miron Manega postează pe site-ul www.certitudinea.ro informaţii suplimentare: „După momentele religioase din biserică, se va face înconjurul lăcaşului cu osemintele necunoscutului fără cap (presupuse a fi ale lui Mihai Viteazu), îngropate cu sute de ani în urmă în curtea mănăstirii şi descoperite întâmplător în 2010; Va urma momentul cu dezvelirea statuii din imagine (n.n.- reprezentând capul lui Mihai Viteazu, tăiat), realizată în lut ars de artistul plastic Aurelian Bădulescu. Soclul statuii este un trunchi de stejar secular tăiat în secţiune oblică, în aşa fel încât ochii «voievodului» să privească la privitor; Dezvelirea statuii va fi precedată de «Cântecul lui Mihai Viteazu», interpretat la voce şi cobză de rapsodul Ion Creţeanu, din Voineasa. Textul cântecului, pierdut de Oltenia, a fost recuperat, în 1751, de Sfântul Paisie de la Neamţ, care l-a «redactat», chiar pe paginile psaltirii din care citea, cu următoarea precizare: «Scrisu-s-au acest viers bătrân de mine, ieromonahul Paisie, credincios rob al lui Dumnezeu, iar eu l-am auzit şi l-am învăţat de la răposatul bunul meu, Stoian Jolde armăşelul»; Vor urma discursurile comemorative şi lansarea cărţii «Mănăstirea Plăviceni, importantă vatră de spiritualitate», scrisă de Teoctist Moldovanu, stareţul mănăstirii, după care praznicul de pomenire; Manifestările comemorative vor începe la ora 9,00 dimineaţa şi se vor termina după plecarea ultimului invitat. Sunt aşteptaţi peste 500 de oaspeţi din toată ţara; Mănăstirea Plăviceni este singura din ţară care are hramul ARHANGHELUL MIHAIL.” 
  
Dumnezeu lucrează prin oameni. Mănăstirea Plăviceni, ctitorie a Doamnei Stanca, soţia Viteazului, este în ruine. E canon şi este poruncă, peste timp, către protosinghelul Teoctist Moldovanu, date de celălalt, mare, Teoctist, răposatul întru Domnul Patriarh al României, să o ridice în lumină.  
  
Mai devreme sau mai târziu vom afla cui aparţin oasele acelui trup fără cap, coaste şi braţe, moaştele acelea frumos mirositoare, dacă sunt ele sau nu ale Cavalerului creştinătăţii, martir ucis mişeleşte pe Câmpul de la Turda. Cu sau fără această certitudine, ... „biruit-au gândul”! S-a dus vestea, şi se adună creştini din toată ţara, spre a cinsti memoria marelui Domn. Din nou, mă întreb, şi mă cutremur, precum poetul prea repede dispărut dintre noi: „Totuşi, unde-au fost românii/ Când tăiară pe Viteazul?”.  
  
Nimic nu e întâmplător, cum spuneam. Elev de şcoală militară, tatăl meu a învăţat şi la Mănăstirea Dealu – unde se află capul Voievodului –, şi la Târgu-Mureş (Liceul militar fiind, la vremea aceea, în spaţiul actualei Universităţi de Medicină şi Farmacie – atât de jinduită, inclusiv datorită poziţiei sale strategice, de ... unii-alţii!). Târgu-Mureşul fiind unul dintre primele oraşe transilvane care l-au recunoscut şi aclamat pe Mihai Viteazu ca domn, după Unirea de la 1600, oraş pe care acesta l-a luat sub protecţia sa, ca răsplată pentru ajutorul dat de secuii iobagi în luptele împotriva principelui Andrei Bathory. Târgu-Mureşul, în Cetatea căruia Domnitorul şi-a ridicat o capelă ortodoxă de rugăciune, astăzi dispărută cu desăvârşire. Târgu-Mureşul, trecut prin foc şi sabie de hoardele sălbatice ale generalului Basta, în 1601, răzbunându-se pe locuitorii loiali domnitorului, incendiind Cetatea, şcoala şi bisericile din incintă.  
  
În zilele imediat următoare ediţiei a 2-a a „Punţilor de lumină”, prietenul Miron Manega mi-a încredinţat manuscrisul cărţii „Mănăstirea Plăviceni, importantă vatră de spiritualitate”, frumoasă şi demnă de laudă lucrare a stareţului Teoctist Moldovanu, pe care am parcurs-o cu interes şi încântare, şi pe care, împreună cu scriitorul şi editorul dr. Nicolae Băciuţ, cu bucurie şi din neasemuită dragoste faţă de marele Voievod, ne-am hotărât s-o edităm în inima Transilvaniei, la Editura „Nico” din Târgu-Mureş.  
  
Aşa cum semnalam într-un trecut editorial, Miron Manega, autor al „Predosloviei unui pelerin” (prefaţa cărţii), se explică: „Motivele pentru care subscriu şi contribui, cu puterile mele, la săvârşirea acestei împliniri editoriale sunt mai multe, dar toate plutesc în acelaşi gând cuprinzător şi determinant: reîntoarcerea, în conştiinţa noastră istorică, a lui Mihai Viteazu cel fără de trup. Am bănuiala că dezbinatul nostru neam nu se va împlini în unire până când trupul Întregitorului nu va fi el însuşi reîntregit prin aflare. Şi dacă osemintele acelea găsite întâmplător în curtea Mănăstirii Plăviceni sunt într-adevăr ale voievodului (toate semnele arată că da), acest loc poate căpăta semnificaţăie de Mormânt Sfânt al Neamului Românesc. De aceea, rezidirea acestui sfânt lăcaş, asumată de părintele ieromonah Teoctist, stareţul Mănăstirii, capătă dimensiunea unei misiuni care iese din graniţele obişnuinţei ecleziastice.”  
  
Subscriu acestui punct de vedere al confratelui Miron Manega, care, pe www.certitudinea.ro, mai precizează: „Evenimentul nu ar fi avut anvergura care deja se întrevede, fără suportul şi contribuţia câtorva «exaltaţi» care s-au angajat să slujească o idee majoră (resuscitarea personalităţii lui Mihai Viteazu, voievodul reîntregitor al neamului românesc, ca simbol şi catalizator al recăpătării demnităţii naţionale). S-a creat astfel un «centru de presiune» morală, care a început să mişte lucrurile într-un fel asemănător cu rostogolirea bulgărelui de zăpadă. În ordine cronologică, prima persoană care a subscris «obsesiei» Mihai Viteazu a fost Ciprian Geapana, un prieten entuziast, care şi-a pus serviciile şi maşina la dispoziţie pentru a parcurge drumul - nefiresc de anevoios - de la Craiova la Plăviceni, pentru a vedea misterioasele oseminte. A doua persoană, care s-a angajat şi material în susţinerea «utopiei» Mihai Viteazu a fost dr. Denisa Popovici, de la Spitalul CF 2. Ea şi-a asumat, ca danie, costurile primei ediţii a cărţii „Mănăstirea Plăviceni, importantă vatră de spiritualitate” – lucrarea de licenţă a stareţului Teoctist Moldovanu. Cartea, care va fi lansată pe 9 august, înainte de praznicul de pomenire, a fost prefaţată de subsemnatul. Au urmat „frumoşii nebuni” de la Târgu-Mureş: scriitorii Mariana Cristescu, şefa secţiei Cultură a cotidianului „Cuvântul liber”, şi dr. Nicolae Băciuţ, directorul Editurii „Nico”, director al Direcţiei Judeţene Mureş pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional. Amândoi au muncit pe brânci pentru a duce la bun sfârşit apariţia la termen a cărţii (Mariana Cristescu a fost consilier editorial, iar Nicolae Băciuţ şi-a asumat şi sarcina de lector). A fost dania lor de faptă, în sprijinul aceleiaşi efigii istorice: Întregitorul Mihai Viteazu. Mariana Cristescu va fi prezentă, de altfel, şi la Plăviceni, pe data de 9 august, realizând, în felul acesta, o punte spirituală între două locuri amprentate de memoria lui Mihai Viteazu: Târgu-Mureş şi Plăviceni. Tot la capitolul „danii”, ar trebui pomenit numele artistului care a realizat lucrarea sculpturală. Se numeşte Aurelian Bădulescu şi lucrează la Laboratorul de reconstrucţie facială al Institutului Naţional de Criminalistică din Bucureşti. Este maior. Rar mi-a fost dat să văd atâta smerită credinţă în faţa unui simbol, aşa cum am văzut la tânărul artist. Dania lui, poate, cea mai importantă, reprezintă un cap al lui Mihai Viteazu, realizat în lut ars. Este un cap retezat, care face trimitere la capul Sfântului Ioan Botezătorul. A fost conceput astfel încât să fie aşezat înclinat, pe trunchiul unui stejar tăiat în secţiune oblică. În felul acesta, privirea statuii se intersectează, inevitabil, cu cea a privitorului. Este, cu alte cuvinte, o statuie ... interactivă. Evenimentul se anunţă, încă de pe acum, consistent ca desfăşurare şi prezenţe speciale. În afară de feţele bisericeşti şi ierarhii invitaţi de părintele stareţ, şi-au confirmat venirea: generalul prof. dr. Mircea Chelaru, vicepreşedinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, realizatorul Titi Dincă, de la TVR, împreună cu o echipă de filmare, dr. Denisa Popovici, împreună cu mai mulţi membri ai Uniunii Sindicatelor din Spitalele CFR, Televizunea Craiova, 50 de moldoveni de la Rădăuţi, scriitori, jurnalişti, ofiţeri ai Ministerului de Interne, militari.” 
  
Stau şi mă întreb dacă, nu cumva, acolo, sus, în astre, sosirea mea la Târgu-Mureş, în urmă cu 37 de ani, a fost „proiectată” tocmai pentru ca, într-o zi frumoasă, să mă aplec asupra cărţii protosinghelului Teoctist Moldovanu, atât de dureros amintindu-ne tragica moarte a bravului Întregitor de neam şi ţară. 
  
Stau şi mă întreb dacă, nu cumva, „Punţile de lumină” pe care le-am iniţiat şi susţinut, în cadrul Colocviilor „Cuvântul liber”, la geroasa „Apocalipsă” din 21 decembrie 2012, şi în ziua canicularului Solstiţiu din 21 iunie 2013 (un regal intelectual!), sunt chiar trepte pregătitoare pentru Lumina ce va veni. Căci va veni, sunt sigură! 
  
În pofida predicţiilor negativiste şi a ironiilor scepticilor (c-aşa-i românul, iar unii „prieteni” nu sunt sănătoşi dacă nu-ţi varsă în faţă veninul neputinţei lor), deşi s-ar putea întâmpla (da, iau în calcul, deşi cu durere, şi această ipoteză!) ca moaştele să nu fie ale lui Mihai Viteazu, ci ale unui alt martir, eu mă voi afla acolo, la Plăviceni, în ziua de 9 august. Se închide cercul ori se deschide spirala? Vom vedea. Oricare va fi rezultatul analizei de laborator, asemenea momente de solidaritate şi comuniune românească sunt rarissime. Este un semn divin şi acesta, cred eu. Dă, Doamne! 
  
Fie-mi îngăduit, în loc de altă încheiere, să întreb şi eu, retoric, desigur: ce ne facem, dacă se dovedeşte, totuşi, că este trupul Viteazului? Ne cutremurăm (dacă a mai rămas ceva bun în noi), şi-atât? 
  
Dacă n-am ştiut, cu 412 ani în urmă, să-i apărăm viaţa, măcar acum, peste secole, să-i apărăm memoria! Măcar atât merită, şi marele Întregitor, şi Neamul românesc, atât de urgisit şi dezbinat!  
  
„Totuşi, unde-au fost românii/ Când tăiară pe Viteazul?” 
  
MARIANA CRISTESCU 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Editorial, de Mariana Cristescu / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 948, Anul III, 05 august 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!