Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Mihaela Suciu         Publicat în: Ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012        Toate Articolele Autorului

Ecce homo!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

- Heiii! te zăresc… Da, eşti lumina de la capătul aşteptării! Heiii! Ne vezi?... Suntem aici, pe balcon, eu şi Sufleţel! Heiii!...  

Toată ziua, Sufleţel a fost nerăbdător: - Când vine? De ce nu apare? De ce? şi iar: De ce?...  

Sufleţel te-a zărit şi tropăie fericit. Dă din picioruşe copilăreşte; le simt ca atingeri diafane de fluturaşi. Mă gâdilă în stomac. Încerc să mă abţin. Râsul năvăleşte:  

- Hi! Hi! Hi!  

Vecina se uită spre mine, face un semn spre cap, aşa… c-aş fi dilie. Supărată de hohotul meu, trânteşte geamul.  

- Mi-e bine, iubire! - strig fericită… E atât de bine, iubiiite!... Tu îmi aduci primăvara!...  

- Sufleţel, vezi? Se întorc cocorii acasă!, iar Sufleţel, vesel, mă completează : - Uite, escadrilele de bombardiere!... Bârrr! Bârrr! - imită zborul lor.  

- Bîzzz! Bîzzz! Da, Sufleţel, sunt bondarii… Trag din greu plasa înserării; au pescuit iar rod mănos de stele.  

Bondarii trec, rânduri-rânduri, pe deasupra noastră. Geamurile vibrează, rezonează cu zumzetul lor şi eu zumzăi împreună cu Sufleţel:  

- Zîîî! Zîîî! Zîîî!  

Te aştepţi să explodeze, din clipă-n clipă, oricare din noi: geamurile, eu sau Sufleţel; sau poate toate laolaltă. Pocnesc mugurii magnoliilor: Poc! Poc!  

Blocurile privesc cu ochi negri cerul. Câte o stea aruncă firimituri de speranţă. Ferestrele se luminează şi-şi dau bineţe una alteia: - Bună seara, vecino!... Bună seara! (Vecinii mei nu se salută.)  

Cânt din toată inima: ” Bună seara, iubite! te aştept ca şi când, numai dragostea noastră ar fi pe pământ, mai presus…”  

Planezi. Îmi atingi braţele. Le întind spre gâtul tău. E atâta calm în atingerea ta. Liniştea se strecoară în noi.  

Ne privim. Mă iei în braţe. Stăm pe covoraşul verde - Edenul nostru. Îmi aşez capul pe umărul tău, iar tu începi să depeni poveşti. Nu eşti Şeherezada şi petecul de sub noi nu-i covorul lui Aladin din ”O mie şi una de nopţi”. Pare obişnuit, dar este vrăjit; ţesut cu descântece vechi. Poartă în el multe poveşti. Dacă nu ar fi poveştile tale, le-ar spune pe ale lui, dar tu ai propriile poveşti despre locurile pe care le vezi din înalt.  

Cuvintele tale izvorăsc, se adună-n oceane, conturează ţărmuri. Glasul tău curge molcom. Eu şi Sufleţel stăm cu gurile căscate. Florile din chenarul covorului se adună încet, încet, mai aproape de noi să te asculte; doar păsările măiastre, sfioase, rămân încadrate în romburile ţesăturii. Au muţit cu ciocurile deschise; poveştile tale sunt minunate!  

Uneori eşti trist, dar nici atunci nu ne plictisim, chiar dacă nu avem internet. Avem patefonul cu o singură placă: ”Non, je ne regrette rien”, avem radioul cu tranzistori, avem şi tv-ul alb-negru… sau ne imaginăm fântânile arteziene şi privim curcubeul, răsfoim Almanahul Cutezătorii… Tot înainte!, spunem baliverne şi râdem cu gura plină cu dulceaţă de cireşe amare, bem apă rece şi ne ştergem cu dosul palmei...  

Adormim fericiţi. Covorul fermecat ne acoperă. Fire verzi se împletesc deasupra. Florile se apleacă. Păsările încep să îngâne cântecul inimilor noastre pendulând metronomic: Tic!-Tac! Tic!-Tac!  

La răsărit, covorul fermecat se deschide ca o carte, iar eu cu mâini tremurânde te iau în căuşul palmelor. Le întind spre cer. Te sărut îndemnându-te:  

- Zboară! Eşti liber – iubirea mea! Înalţă-te!  

Sufleţel e supărat; ar fi vrut să rămâi. Bosumflat îşi lasă colţurile gurii şi plângăcios mă ceartă: - De ce l-ai lăsat să zboare? Eşti o rea! iar eu îl amăgesc:  

- Hai! Hai, că avem treabă!  

Împreună întindem covorul la soare. Razele gâdilă straturile de flori ţesute rânduri-rânduri.  

- Sufleţel, să ne uităm atent, să vedem ce voinic răsare primul! - încerc să-l duc cu vorba.  

V-am spus că acest covor e fermecat…  

”Voinicul Ghiocel ridică pălăriuţa să culeagă roua, îşi drege glasul adresându-se consoartei:  

- Hîm! Lăcrămioara! Fa, n-auzi? Iote ce decapotată roşie a trecut! Vrei să iau una la fel şi să colindăm haihui?  

- De ce mă trezeşti cu noaptea-n cap? Iar tragi clopotul? Vrem să dormim! - îi reproşează aceasta adunându-şi pruncii - copii miniaturale ale lui Ghiocel.  

- Of, femeile astea! Aseară ştiam ce vrea - o maşină roşie, acum vrea altceva… Of! of! îşi pleacă Ghiocel supărat clopoţelul. Am să tac!”  

Tac!  

De vizavi, vecina se uită spre covorul meu bodogănind… Aceleaşi vorbe în fiecare dimineaţă:  

- Oameni buni, uitaţi-vă!, iar şi-a întins nebuna vechitura spălăcită la aerisit. Culcă-te, fa! în casă. Nebuna naibii! Duce-ţi-o, măi, la ospiciu! Aruncă, nebuno, zdreanţa aia! Cine dracu’ mai poartă astăzi scoarţe olteneşti?  

Dar mie nu-mi pasă ce spune lumea. Deschid braţele strigând:  

- Doamne, ce mult te iubesc!... Heiii! Te iubesc! Te iubesc!  

Zefirul îţi poartă râsul, iar ecoul lui – verde iarbă, descreşte între zidurile din voi:  

- Te iubesc!esc… esc esc… escesc…  

 

Hei, voi!, suflete cu aripi frânte… înrădăcinaţi în betoane… Ce proşti mai sunteţi!  

 

 

 

 

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Ecce homo! / Mihaela Suciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 653, Anul II, 14 octombrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihaela Suciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Suciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!