Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   



E timp ... pentru toate!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Încă o toamnă...încă un an...Aşa ne-am deprins a ne măsura viaţa. De ce n-am zice: încă o zi împlinită, încă o lacrimă...?  
 
Mereu ne luptăm cu Timpul şi-l considerăm duşmanul nostru, fără a sesiza că, de fapt, el este şansa noastră! De aici se nasc multe dezamăgiri, depresii chiar. De la modul în care ne percepem, afectiv, durata pe care mii de ceasornice, de sute de ani, o tot măsoară.  
 
De foarte multe ori m-am surprins spunând: “n-am timp!” ... pentru a depune o floare la locul de odihnă al părinţilor mei, pentru a sta câteva minute, după serviciu, de vorbă cu sora mea sau cu elevii care mai au ceva să-ţi spună, după orele de curs...pentru un film, un spectacol bun, un vernisaj...un consult la un medic specialist, pentru o problemă supărătoare...pentru a vorbi cu mine însămi ori pentru a spune o rugăciune de mulţumire.  
 
M-am trezit într-o dimineaţă, mai odihnită decât de obicei. Am aşteptat troleibuzul, care mă duce spre serviciu, şi, fără să vreau, am început să ascult câte persoane spuneau, în conversaţiile directe sau cele de la telefonul mobil, la începutul zilei: “n-am timp!”  
 
Copleşitor! Aproximativ 2\3 din cei care au vorbit, au spus cel puţin o dată “n-am timp!”  
 
Brusc, tot programul zilei mele s-a reconfigurat!  
 
Când am ajuns la şcoală, am stat la rând, alături de elevii mei, la aparatul de cafea. Două minute în plus, faţă de obiceiul încetăţenit, de a intra înainte. Suficient cât să aflu că unul nu a dormit acasă, ci la un coleg, pentru că banca le-a dat termen părinţilor lui să evacueze locuinţa într-o săptămână, pentru că giraseră un amic ... altul, îşi învăţase toate lecţiile la Logică, unde are deja două note de 2 ... dar nu şi-a mai făcut temele la mate ... Una se plângea că nu a găsit loc bun de parcare, că maşina cea nouă e ceva mai lungă decât cea la care renunţase.  
 
În cancelarie ... fiecare, pe limba lui! Nu pot spune cine e mai gălăgios: un colectiv de elevi, nesupravegheaţi, sau un grup de dascăli, în zori.  
 
O colegă povestea despre căţelul ei, care plânge la uşă, în urma ei...alta, despre şedinţa cu părinţii, în care s-a aprobat montarea camerelor video, în clasă...una, face vâlvă, cu recenziile citite fugar, ca să impresioneze...bărbaţii vorbesc despre bani, vin şi politică. Una se tot miră cum de nu moare tatăl ei...ba e la reanimare, ba îşi revine şi mănâncă singur. Mă uit atentă la ei...cred că fiecare vorbeşte...pentru sine. Cancelaria s-a transformat, în acel loc în care ne detensionăm, fiecare în felul nostru, astfel încât, până la clasă, să redevenim ceea ce se aşteaptă de la noi: persoane zâmbitoare, echilibrate...specialişti...în domeniu, dar şi în educaţie. Mi-am propus să mă aşez într-o zi lângă dama care mănâncă în fiecare pauză, tacticos, ceva. Poate o avea şi ea ceva de spus. Eu cred că e modul ei de a fi...singură. Se protejează astfel de orice provocare la discuţii. Sunt de 20 de ani colegă cu unii dintre ei...dar n-am avut timp să ne cunoaştem. Habar n-am ce-i cu ei, cu viaţa lor. De multe ori m-am gândit că...nu mă interesează...că, printr-o acţiune similară, or fi voind şi ei să afle ce ascund eu, şi situaţia asta m-a îngrijorat! Nu ştiu de ce...pentru că nu am nimic de ascuns.  
 
După ore, trebuia să ajung la o grădiniţă, unde se dădea concurs pentru un post şi eram numită în comisie. Puteam să iau un taxi sau un troleibuz, dar mi-am făcut timp să merg pe jos. Un drum de 5-7 minute, cu maşina, l-am făcut exact într-o oră!  
 
Am rămas mută de uimire şi înfricoşată, oarecum, constatând cât de mult şi mai ales cum s-a transformat acea parte a oraşului, în care am locuit şi eu, cu ceva ani în urmă.  
 
La 90% dintre blocuri, la parter, e aprozar sau second hand sau cabinet medical. Oribilă imaginea cu hainele acelea vechi, expuse pe umeraşe, ca într-un oraş-bazar...pentru săraci...cu afişe de 2 metri cu 10%, 50% reducere....sau Orice produs, 2 lei, azi!  
 
La aprozarele cu mărfuri expuse şi stradal, nu am găsit prea multe produse autohtone...la unele chiar deloc. Stai şi te uiţi la preţuri şi te gândeşti: oare cât te mai ajunge o salată de legume? Dar de fructe? Înghiţi în sec şi pleci mai departe, gândindu-te că e bun şi ce mai ai acasă, gătit.  
 
Mă uit cu uimire la câte tipuri de cabinete medicale au mai apărut...câte clinici...într-o bucătărie! Printre ele, zeci de cabinete de masaj, de înfrumuseţare, pitite pe după blocurile de la şosea, dar anunţate cu indicatoare de-o şchioapă.  
 
Pe drum mă întâlnesc cu foarte multe persoane cunoscute. Pleacă de la job, sau spre job, după copii, la şcoală...sau la piaţă. De când, oare, n-am avut timp să-i întâlnesc?  
 
Cea mai hilară şi penibilă situaţie, pentru mine, a fost că am salutat o persoană, numind-o cu numele alteia! Ştiam bine că o cunosc... Eram sigură că e o dentistă, pe care o cunoscusem, cândva, într-o excursie, în Turcia...când, de fapt, era o fostă profesoară de-a mea, din liceu, de desen. Ne-am amuzat de...încurcătură...şi am ascultat, cu răbdare şi plăcere...povestirile ei... de bunică. Cum am putut s-o uit? Ea mi-a dat singura notă de 2 din viaţa mea, pentru că nu făcusem, după voia ei, nu ştiu ce, la o lucrare, cu nuanţe de gri.  
 
La grădiniţa cu pricina, candidata, o femeie-pitic! Mi se părea inedită conjunctura.  
 
Directoarea mi-a explicat că d-ra făcuse, încă din vremea studenţiei, ore de engleză cu copiii de aici şi părinţii au fost mulţumiţi de serviciile ei. Deşi nu are aceeaşi confesiune cu ei (fiind o grădiniţă sub tutela bisericii), i-au dat acceptul cultului.  
 
Dacă Timpul a transformat într-un peisaj de mahala turcească o parte frumoasă a oraşului, măcar sufletele şi concepţiile oamenilor s-au deschis ...spre oameni.  
 
E duminică. Renunţaţi la sloganul “N-am timp!”şi faceţi ceva frumos ... pentru sufletul vostru! E timp ... pentru toate!  
 
Timişoara, 18.11.2012 Corina-Lucia Costea  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
E timp ... pentru toate! / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 688, Anul II, 18 noiembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!