Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Ştefan Lucian Mureşanu         Publicat în: Ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (eseu)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ, 
  
de Ştefan Lucian MUREŞANU 
  
E noapte şi e frig, iubită, mamă, şi mă gândesc cum anii au trecut, iar tu demult, te-ai dus de lângă noi. E-atâta ne-nţelegere în mine că mă întreb: sunt oameni împrejur? Ascult şi nu pricep nimic din vorbele ce-mi sâcâie auzul, tresalt la câte-un strigăt de-ajutor şi îi întind mâna celui care o priveşte insistent cu tot ce am în ea, să se prindă şi să se hrănească cu bucata de pâine umezită de timpul când afară era cald. Pe tine nu te aud măicuţă dragă, dar văd cum vrei să îmi zâmbeşti; nu poţi, pentru că alţii ţi-au luat pe când trăiai, şi zâmbetul şi plânsul.  
  
E noapte şi mai ninge, scumpă, mamă, şi-n minte-mi conturez figura ta. Atât de bună erai mamă, şi cum ne mângâiai când seara, în paturile calde, ne-aşezai. Îmi las pleoapele obosite să-mi cadă peste ochii şi îşi simt mâna caldă, şi ce-aş mai vrea să te mai pot chema, că mult mi-e dor de tine, mamă.  
  
Într-un târziu, cei dragi au adormit, doar eu mă chinuiam, în gând, cu explicarea înţelesului a două verbe, unul al existenţei, a fi, iar celălalt al realităţii drumului fără de întoarcere, a nu mai fi. M-am ridicat anevoios din patul nostru, care atâţia ani mi-a tot odihnit trupul de nevoi şi sufletul zbătut în adâncimi de cuget şi ... tulburat am fost de semeni când inima mea le ura de fiecare dată bun venit iar unii m-au respins, când nevoia mă trimitea să le cer ajutorul sperat şi suspinam, tăcând, zâmbind amarnic şi sperând.  
  
E noapte, mamă şi mi-e rău. Pe scaunul lăsat pe spate îmi strâng durerile în suflet şi vreau să mă ridic, dar nu mai pot. În camerele lor copiii mei, măicuţă, dorm. Iubita mea consoartă a adormit şi ea, cu greu, căci inima mi-a tot bătut, din ce în ce mai slab şi tare simt durerea-n piept; m-am prefăcut că totul este bine, dragă mamă, pentru a o linişti, şi am zâmbit mimând că totul este bine, dar zâmbetul în pieptul meu zdrobea încet trecutul, dorind să-mi fure viitorul şi umbra mea plăpândă, ce încă se mai zbate pe pământ. Ea m-a atins cu obrazul ei atât de drag şi de iubit de mine, pe partea unde inima încerca să-i spună că a obosit în pieptul meu să bată. Şi asculta cum susura lichidul vâscos ce mă încălzea prea mult decât aş mai fi vrut să fie. 
  
E-atâta linişte în casa mea şi eu privesc afară; prin geamul ferestrei văd fulgii mari, răzleţi, ce încă mai cad lin pe pământul îngheţat. ştiu că într-o zi voi fi primit, în loc tihnit pentru odihna trupului meu obosit, nu de vârstă, ci de timpul pe care l-am trăit printre ei, cei care nu m-au înţeles şi mi-au umbrit cu aripile indiferenţei lor fiinţa, ducându-mă încet la neputinţa de a şti ce mă mai doare.  
  
Stai în picioare, mamă, lângă mine şi mă priveşti cu atâta drag, dar nu îmi spui nimic. Te-ntreb: îţi mai aduci aminte, mamă, ce mici erau copilele mele şi cum în braţe le ţineai şi le adorai atât de mult? E linişte şi, totuşi, te aud cum murmuri cântecul acela cu care tu mă adormeai, cântec cu care le legănai şi pe fetiţele mele, când la tine cu drag veneau. Erai atât de bună, mama mea. Şi vreau să-ţi spun, că mai deunăzi, ne-am amintit de tine şi de tata şi am râs cu ele de ghiduşiile lor şi de jocurile pe care căutai să le înveţi. Îmi povesteau cum le treceai încet, fără să simtă durerea, pieptenele în părul lor mătăsos, şi cum le împleteai codiţe pentru a se mândri, când se-ntâlneau cu alte fetiţe de vârsta lor. Mi-au povestit că într-o zi aşa de rău te-ai speriat, când un balon, pe care îl aveau în mână, s-a spart şi a pocnit atât de puternic, încât te-ai ascuns în cămara, care în momentul acela avea uşa deschisă. Se amuzau şi am râs, dar cea mică a spus: mi-a fost atâta milă de ea pentru că se lovise la picior de un vas răzleţ din cămară. 
  
Suntem atât de bine împreună mamă, şi le iubesc nespus de mult. Îmi pare rău că tu şi tata ai plecat aşa de vreme, când încă soarele nu apusese de pe bolta cerească a dorinţei de a fi cu noi şi ne-aţi lăsat ... Sunt fericit cu ele mamă, sunt tot ceea ce mi-am dorit ... doar că sunt prea obosit, iar durerile acestea mari din piept şi din spate nu îmi dau linişte, şi nu mai pot ...  
  
Tu taci, de ce nu-mi spui nimic şi de ce ai venit singură la mine? Mai tot privit lung, mamă, iar eu sunt obosit şi ochii-mi lăcrimează din senin. Am tresărit, când mâna ta pe umărul meu de gheaţă ţi-am simţit-o ... Mă-ntreb? Visez sau încă mai sunt treaz. Am tresărit deodată şi lung m-am tot uitat la ea: să nu mă chemi măicuţă, că multe mai am de făcut şi ele ... ele mai au încă nevoie de ajutorul meu. Am plâns când ai plecat, înnodând şiruri lungi de lacrimi şi în faţa lor m-am arătat doar abătut; le-am strâns la pieptul meu şi am oftat îndelung, cu ochii plini de lacrimi.  
  
De ce nu mă mai doare pieptul, măicuţa mea? E-atât de bine dar ... să nu mă rogi să vin cu tine, te rog, iubită mamă, nu vreau să mă despart de ce iubesc mai mult. Cândva au fost şi-ai tăi ... lasă-mă să le împlinesc şi, după aceea, cum crezi, iubită mamă ... mă simt atât de obosit, dar încă nu-mi întinde mâinile să te-nsoţesc.  
  
În zori de zi, pe scaun, priveam sau doar îmi închipuiam cum fulgii de zăpadă se strecurau din norii plumburii. Am închis ochii, am aţipit şi am aşteptat să mai văd măcar odată chipul drag al mamei?  
  
Mă întrebam de ce oare venise după atâta timp de dor şi ce a vrut să însemne vizita ei nocturnă. Gândeam, deci încă mai trăiam, pierdut în aţipirea mea nici nu mi-am dat seama că în dreptul uşii trei fiinţe iubite, soţia mea şi cele două fetiţe ale noastre mă tot strigau cu lacrimile în ochi, apropiindu-se cu teamă de scaunul pe care şedeam pierdut şi neuitat de Dumnezeu. În genunchi, ea mă implora să îi vorbesc, să deschid ochii şi să o privesc. Eram ... , mi-a spus mult mai târziu, atât de rece şi pierdut, dar le simţeam aproape de mine şi asta m-a făcut, cu o putere deusiană a dorinţei de a trăi să le zâmbesc şi pleoapele să le ridic alene, privindu-le ... şi ochii au însemnat atât de mult.  
  
E ziua ta, iubită mamă, şi-ţi mulţumesc că ai venit. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (eseu) / Ştefan Lucian Mureşanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 212, Anul I, 31 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ştefan Lucian Mureşanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Lucian Mureşanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!