Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Doina Theiss         Publicat în: Ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013        Toate Articolele Autorului

Dumnezeul dragostei să rămână mereu cu noi toţi de-a pururi!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Dumnezeul dragostei să rămână mereu cu noi toţi de-a pururi!  

Ce este iubirea?
Iată o întrebare la care se pot da numeroase răspunsuri, numeroase exemple şi care pot defini acelaşi sentiment curat, văzut din diferite unghiuri de...vedere.
Iubirea se face simţită în corpul nostru, precum un semnal ce pleacă de la inimă... , prin ritmul cu care pompează sângele, în fiecare colţişor al corpului nostru; în sens restrâns, Iubirea, este termenul folosit pentru a denumi cea mai puternică afecţiune pe care o simţim faţă de altă persoană. Această afecţiune pe care o simţim, nu este dependentă de ceea ce simte persoana cealaltă pentru noi. De aceea acest sentiment care ne face să visăm deseori cu ochii deschişi, ne cucereşte întreaga fiinţă chiar şi atunci când cealaltă persoană la care ne zboară gândul, nu simte acelaşi fior ci dimpotrivă, poate chiar nici nu ne observă...
Dragostea este un sentiment puternic şi chiar mai mult de atât, este o atitudine de ataşament, intimă şi profundă a unei persoane faţă de altă persoană. Aici, acest sentiment de iubire ia numeroase forme; astfel se poate distinge dacă este vorba de o afecţiune profundă într-o reţea de familie (dragostea părintească, dragostea de frate..etc.), sau este vorba de o iubire pentru o înrudire spirituală aproapiată (prieteni dragoste, parteneriat) sau o dorinţă fizică. Cea din urmă neavând prea mare legătură cu iubirea adevărată faţă de cealaltă persoană ci exprimă doar o dorinţă sexuală.
Iubirea, ia forme deosebite în viaţa fiecăruia dintre noi; astfel, putem vorbi despre acelaşi sentiment de iubire şi atunci când ne îngrijim de viaţa unui câine sau a unei pisici; a unui papagal sau a unui sticlete; atunci când cumpărăm aceste animăluţe şi le îngrijim cu grijă şi sensibilitate.
Am întâlnit în calea mea şi alte forme de iubire; iubirea pentru oamenii lipsiţi de putere şi fără familie... Astfel de iubire se reflectă în ajutorul şi atenţia acordată acestor oameni aflaţi la...”apusul vieţii”. Am hotărât într-o bună zi, după ce mi-am expus gândurile soţului meu, să vizitez un spital din apropiere şi să aduc o ”licărire de lumină” în viaţa seniorilor internaţi în acest spital.
Poate ar trebui să precizez că aici, există posibilitatea să ajuţi persoane învârstă, internate într-o clinică sau într-un ”altersheim, ehrenamtlic”(pe bază voluntară) , fără a fi plătit pentru serviciile aduse. Acest ajutor benevol acordat acestor oameni minunaţi, care au muncit o viaţă întreagă şi care au ajuns la o vârstă în care au rămas fără putere şi chiar fără familie, l-am acordat din inimă şi am avut o mare satisfacţie atunci când am observat o licărire de lumină, în viaţa monotonă a acestor oameni fără gânduri despre...viitor.
Ceea ce am făcut pentru aceşti bătrâni, nu a fost greu şi mi-a făcut mare plăcere: am citit din diferite poeme sau romane în faţa acestor suflete minunate. Lectura în aceste camere sterile, atât de albe şi totuşi atât de reci, (cu toate că existau mereu flori în vaze, puse zilnic de către krankenschwester (asistente)...), era ascultată cu multă atenţie şi puteam vedea în privirile obosite acea luminiţă de vis...
Bineînţeles alături de această lectură, am ajutat prin diferite donaţii, care au adus bucurie acestor oameni. Această iubire pe care am acordat-o semenilor mei, m-a făcut să mă simt aproape de aceşti bătrâni şi mulţi dintre ei, m-au ”adoptat”..., umplând astfel acel gol din sufletele lor...
Cel mai mult, după cum îmi spuneau, îmi simţeau lipsa atunci, când afară ploua sau era frig şi trist...
In momentul în care apăream în cadrul uşii, salonul se lumina...şi privirile lor se înseninau; din acel moment ştiau că nu mai sunt singuri şi uitau de vremea tristă, de reomatism, de dureri şi gânduri negre...; uitau că timpul zboară fără milă şi fără a le dărui decât ...clipa care murea.
In acele zile mi-am simţit incandescenţa din suflet...; ceva ardea şi se contopea cu visul sihastru al acestor fiinţe...  

”Lumina lunii toarnă, de sus, în noi, iubire”...
Iubirea ne face mereu să fim înfometaţi... şi ne scufundă adeseori într-o mare de...dor.
Prima mea iubire nu am uitat-o şi nu o voi uita niciodată.
Ţin minte, de parcă, s-ar fi întâmplat ieri:
fiecare trandafir, pe care-l găseam în faţa uşii casei părinteşti, fiecare bileţel care îmi ”şoptea” ce mult mă iubeşte...
Intâlnirile atât de timide, scurte şi pe furiş; deşi eram în clasa a zecea de liceu, nu aveam voie să stau afară mai târziu de ora 20...
Serile de vară, în grădina copilăriei mele plină de trandafiri şi flori de tei, vor rămâne veşnic în amintire. Ce frumos miroseau acele flori minunate! Ce fior de nedescris mă înălţa până la cer şi-mi făcea inima nebună să bată atât de tare, încât credeam că va ieşi din piept...!
Imi aduc aminte de cerul nemaipomenit de senin, plin de stele şi parcă aud şi acum, acea melodie frumoasă cântată la chitară de cineva, pe banca din parc, în jurul căreia ne adunasem toţi, vrăjiţi...
La câţiva paşi de noi, veghea semeţ şi plin de podoaba florilor,Teiul lui Eminescu! Cum să nu devin o visătoare, în faţa acestui ”tablou idilic”? Cum să nu-mi simt inima cum bate, de parcă atunci ar fi bătut pentru ultima dată în viaţă...!
Aşa păstrez în amintire prima mea iubire...: nebună, romantică, visătoare, curată, sinceră şi nemaipomenit de frumoasă!  

O altă formă luată de iubire este iubirea şi dorul faţă de ţara natală; faţă de meleagurile copilăriei, adolescenţei ( în cazul meu...)  

”Dor de Casă
Cînd soarele apare şi cerul străluceşte
Cînd păsărele-albastre văzduhul îl străbat,
Simt al meu suflet, cum plânge şi doreşte
Pe natale plaiuri să fie-acum purtat.  

Cu inima rănită, ce strigă de durere
Cu gând ce zboară acasă, ne-ncetat
Alin acum durerea dându-i mângâiere
Cu versul de tristeţe în lacrimi înmuiat.  

Eu mi-aş dori pe dată, să fiu la mine-acasă
Să-mi văd căsuţa dragă cu flori în fereastră.
Dorul de-al meu Plai, inima-mi apasă
Să zbor aş vrea acum, ca pasărea albastră.  

Gîndu-mi las să zboare pe-acele meleaguri,
Zăresc in curtea şcolii colegii mei de-atunci
Acei copii zburdalnici precum albine-n faguri..
Tablou din tinereţe, tristeţea mi-o alungi!  

Pe valul greu al Sorţii am trecut plutind..
Avem in păr ninsoare iar sufletu-i dorit
De seri cu chitara în parc…şi iubind
Să fiu din nou tânăr, de timp ocolit.  

Nu-mi doresc putere şi nici bogăţie
Vreau doar răstimpuri, de se poate-o mie..!
Să mă-ntorc acasă, acolo, la părinţi
Pe soarele de-amiază să fiu la cei iubiţi.
D. Theiss
...........................................................
Dor de...Tei

Când Soarele răsare si florile surâd,
Când haina înverzită se-ntinde pe Pământ,
Simt Sufletu-mi cum plânge de-amar si dor greu
De casa pärinteascä, de teiul drag, al meu.
D. Theiss
...................................................  

Iubirea...dragostea, ne va urmări o viaţă întreagă şi ne va încălzi sufletele însă în acelaşi timp ne va aduce şi dor, tristeţe , dezamăgire... Dacă a fost sinceră, Iubirea va dăinui peste ani şi ani iar timpul... o va ocroti cu sfinţenie.
A fost odată o insulă unde locuiau Fericirea, Tristeţea, Conştiinţa, Bogăţia şi multe altele, printre care şi Dragostea. Într-o zi, s-a anunţat că insula se va scufunda, aşa că toţi au început să-şi repare bărcile pentru a pleca cât mai repede. Dragostea a rămas până în ultimul moment.
Când insula a început să se scufunde, Dragostea a decis să-i ceară ajutor Bogăţiei, care trecea pe acolo într-un vapor imens:
-„Bogăţie, poţi să mă iei cu tine?".
Şi aceasta i-a răspuns:
-„Nu, nu pot. Am atâta aur şi argint încât nu mai este loc şi pentru tine".
Atunci, dragostea a decis să o întrebe pe Vanitate, care tocmai trecea pe acolo într-o barcă frumoasă:_„Vanitate, te rog, ajută-mă!".
-„Nu te pot ajuta, Dragoste", i-a răspuns Vanitatea. Tristeţea trecea şi ea pe acolo, aşa că Dragostea i-a cerut şi ei ajutor: „Tristeţe, ia-mă cu tine, te rog!" „O... Dragoste, sunt atât de tristă încât vreau să fiu singură!". La fel s-a întâmplat şi când a trecut pe acolo Fericirea. Era atât de veselă încât nici nu a auzit când Dragostea i-a cerut ajutorul.
Dintr-odată, s-a auzit o voce: „Vino, Dragoste, te iau eu". Era un bătrânel. Dragostea s-a simţit atât de fericită încât a uitat să-l întrebe cum îl cheamă. Când au ajuns pe uscat, bătrânelul şi-a urmat calea lui. Dragostea, realizând cât de datoare îi este bătrânului, a întrebat Conştiinţa:
-„Cine m-a ajutat? Cine a fost acel om drăguţ?".
-„Timpul", i-a spus Conştiinţa. „Timpul!?"
-„Dar de ce să mă ajute pe mine timpul?"
Conştiinţa a zâmbit şi i-a răspuns cu înţelepciune:
-„Pentru că numai timpul este capabil să înţeleagă cât de valoroasă şi minunată este dragostea".  

Dragostea este cel mai frumos dar, lăsat nouă de Dumnezeu. Şi e bine să ţinem la el. Păstraţi dragostea şi udaţi-o cu lacrimile rugăciunii ca să nu se usuce niciodată.  

Dumnezeul dragostei să rămână mereu cu noi toţi de-a pururi.  

© D.Theiss  

 

Referinţă Bibliografică:
Dumnezeul dragostei să rămână mereu cu noi toţi de-a pururi! / Doina Theiss : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 902, Anul III, 20 iunie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Doina Theiss
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!