Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012        Toate Articolele Autorului

Dumnezeu şi arta, de Cezarina Adamescu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cronică de Cezarina Adamescu 
  
DUMNEZEU ŞI ARTA, ARTA LUI DUMNEZEU 
  
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mureş, 2012 
  
O carte de excepţie, o carte despre artă, despre amintiri, despre artişti care au devenit emblematici în spaţiul dintre fruntariile ţării noastre, dar care au ţâşnit precum săgeţile în pădurea fermecată a lumii, dincolo de orizont, dincolo de hotare, de la zenit la nadir, lăsând urme albe pe sufletul conştiinţei noastre. 
  
De ajuns să o răsfoieşti şi te umpli de miresmele frumosului. Ale sublimului. Dovada peremptorie că pe lume nu există numai rău, numai urât. Că, oricât de greu ar fi, tot merită să trăieşti, ca să afli, să admiri, să te înfrupţi şi să te împărtăşeşti. Şi să dai şi altora. Fiindcă, nu-i aşa, vorba lui Steinhardt: „Dăruind vei dobândi”. Nu din ce ai, nu din ce-ţi prisoseşte, ci dimpotrivă, din ce nu ai. Ca să capeţi. Şi fapta ta să fie înscrisă undeva, pe un perete. Eventual, pe cel al cerului. 
  
Autoarea nu ezită să se întoarcă în trecut, la vremea adolescenţei, studenţiei, profesorilor, maeştrilor, colegilor, tuturor personalităţilor care au lăsat o amprentă vie în sufletul ei. 
  
Mărturisesc că de multă vreme n-am mai citit o asemenea carte profundă, realistă, axată pe fenomenul frumosului, pe sensibilitatea şi harul celor care şi-au propus şi au reuşit cu brio să înscrie numele ţării noastre în palmaresul lumii. 
  
Mariana Cristescu posedă nişte chei. Cu ele deschide uşile. Şi ne pofteşte să intrăm fără teamă. Ceea ce ne va arăta, luându-ne de mână, este de domeniul mirajului. Al mirajului adevărat, care se poate revela sub ochii noştri uimiţi. Ca să credem că e posibil. 
  
Până şi motto-ul, din Mircea Eliade, invită într-o altă lume de cercetat şi pătruns. O lume mai bună, dacă nu cumva şi perfectă. Dar, câţi au privilegiul să pătrundă în această lume? Trebuie ca o persoană să-ţi deschidă uşile. Altfel te rătăceşti. 
  
Cartea debutează cu un dialog literar remarcabil între omul de cultură Nicolae Băciuţ şi Mariana Cristescu, în care se delimitează poziţiile, crezul literar şi artistic, drumul parcurs pe cărările, atât de tentante, dar destul de efemere, ale publicisticii şi apoi ale prozei eseistice. 
  
“Mă regăsesc în tot ce am scris şi scriu” – spune Mariana Cristescu în dialogul ei cu Nicolae Băciuţ, preîntâmpinând o întrebare firească a acestuia şi anume, cât adevăr şi câtă imaginaţie există în scrierile sale. Fiind în primul rând vorba de publicistică, aici, realitatea primează. Realitatea văzută prin ochii autorului, filtrată prin datele sale sufleteşti, calchiată pe deontologia profesională şi pe datele cu care a fost înzestrat, fiecare. 
  
Toate acestea adunate într-un singur crez, rostit răspicat, ca să nu lase loc interpretărilor: „Mă iubesc şi mă respect”. 
  
Fidelă adevărului că scriitorul este suma lecturilor sale, Mariana Cristescu a crescut în cunoaştere până la această înălţime spirituală, tocmai datorită cărţilor care au însoţit-o toată viaţa. Sub semnul cărţii, al literaturii şi artei a trăit şi trăieşte cea mai frumoasă aventură pe care o poate cunoaşte un om. Ea a îmbogăţit-o cu avuţii care nu se văd, dar care susţin atelajul uman din lăuntrul său.  
  
Cât priveşte Poezia, modul de percepţie a lumii asupra ei nu este esenţial modificat. Din totdeauna au existat iubitori de poezie şi de frumos. Noi înşine putem deveni Poezie, dacă învăţăm să privim în jur şi în noi înşine. 
  
Percepută ca o a doua natură, lectura este absolut necesară, nu numai creatorului, dar, în special, consumatorului, dincolo de orice hobby sau divertisment. 
  
Existenţa în spaţiul târgumureşean a revistei “Vatra Veche” – constituie un cadru strălucit afirmării talentelor, atât în proză cât şi în poezie, dar, mai cu seamă în domeniul graficii care dă culoare (şi savoare!) paginilor generoase ale acesteia. 
  
E uşor să străbaţi pagină cu pagină din cartea Marianei Cristescu, chiar fără trei mere roşii într-o strachină de lut, chiar fără muzică baroc sau un dans spaniol întruchipând corrida într-o sublimă încordare a dansatoarei care-şi unduieşte mişcările după cele ale toreadorului şi ale mulţimii exaltate care strigă necontenit: Ole! 
  
Spun asta pentru că, o dată intrat în spaţiul de graţie al lecturii, poţi să-ţi inventezi tu propriul decor, sau camera albă unde se mişcă precum pe un ecran, locuri şi oameni pe care-i poţi privi pe dinlăuntru. Bineînţeles, dacă ţi s-a dat o asemenea putere de pătrundere. 
  
Rând pe rând se perindă evenimente şi oameni care te obligă să iei şi tu parte în decorul deja aranjat şi să te bucuri. Ori să plângi laolaltă cu protagoniştii. Nu e greu. E aproape firesc, intră în mersul lucrurilor. 
  
Autoarea îşi începe periplul amintirilor cu “Gânduri la aniversare” – momentul crucial al absolvirii Conservatorului şi al începerii unei noi vieţi. 
  
Aniversarea a patru decenii de la absolvirea Conservatorului este un prilej de bucurie şi recunoştinţă faţă de dascăli şi faţă de înaintaşi, dar şi o privire retrospectivă asupra realizărilor fiecărui absolvent. Este un ceas binecuvântat de sărbătoare care se cere împărtăşită. 
  
Emoţia reîntâlnirii ne este transmisă prin cuvinte de o căldură aparte, după cum mărturiseşte autoarea: „care ne-a redimensionat sufletele şi ne-a înălţat în lumină”. 
  
Oameni “îndrăgostiţi şi subjugaţi de dumnezeiasca „religie” a Muzicii”. Şi nu e de mirare, pentru că, lor, dascălilor, “reputaţii muzicologi Viorel Cosma – „vinovatul” principal, Lazăr Octavian Cosma şi 
  
Grigore Constantinescu”, le este dedicat acest frumos volum omagial. 
  
Aniversarea nu a rămas doar la nivel de întâlnire şi împărtăşire a experienţelor fiecăruia, dar şi într-un proiect editorial, concretizat în apariţia unui volum monografic publicat de Editura Muzicală, purtând titlul: “Destine Muzicale” – “un document de istorie a vieţii noastre muzicale din ultima jumătate de secol. Realizatorii - Carmen Marino (coordonator), Mihaela Dobos şi Ghizela Tulvan (redactori) - au desfăşurat o complexă acţiune, pe mai multe direcţii – solicitare, strângerea corespondenţelor, după cum ne mărturisesc, de la „colegii răspândiţi pe toate continentele Terrei”, ordonare, asamblarea textelor şi ilustraţiilor”. 
  
Sub titlul, destul de neobişnuit pentru o lucrare de asemenea anvergură, “Predicţii astrale” – Mariana Cristescu încearcă o succintă autobiografie pornind de la astrele care o tutelează, de fapt, o parabolă reuşită. 
  
O încercare de interpretare a predicţiilor profesorului Indian Gupta Swami, vestit prezicător şi clarvăzător despre un scenario apocaliptic, realizează autoarea în textul intitulat: “Viitorul încotro?” 
  
Aşezate în acelaşi context actual, “Gripa nouă, politica şi isteria”, constituie subiectul unui alt eseu prezent în volumul de faţă, de fapt, un pamflet despre neajunsurile sistemului sanitar românesc. Bazat pe o documentaţie vastă, eseul oferă o radiografiere a politicii actuale privitoare la sănătatea publică şi la grija pentru om pe care ar trebui s-o aibă guvernul. 
  
Privind dincolo de aparenţe, autoarea constată că: “Politica farmaceutică o fac oamenii de afaceri, milionarii şi miliardarii, în cârdăşie cu guvernele ... Industria farmaceutică este pe primul loc (ca profit), pentru că ei pot să fabrice un medicament cu un dolar şi să-l vândă cu 20 de dolari ... Pe glob, la ora actuală, există 40.000 de medicamente diferite. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a făcut o listă de medicamente esenţiale. Stiţi câte a reţinut? 300. Vă daţi seama, din 300, care sunt esenţiale, şi tu ai ajuns la 40.000? Dacă mergem în farmacii şi aruncăm la gunoi jumătate din medicamentele care sunt acolo, populaţia va fi mai sănătoasă, asta pot să v-o garantez.” În concluzie, faceţi cum credeţi!” 
  
Şi despre Roşia Montata relatează autoarea sub deviza jurnalistică: “Să dăm cărţile pe faţă”. 
  
Probleme stringente care marchează începutul mileniului trei. Epuizarea zăcămintelor aurifere din Apuseni, investitorii străini, închiderea minelor, înstrăinarea bogăţiilor în dauna românilor şi multe alte probleme sunt abordate cu profesionalism, cu verticalitate, cu întrebări directe care cer răspuns sincer, în eseul “Departe de lumea dezlănţuită” – după cartea şi filmul cu acelaşi nume, de Thomas Hardy. 
  
Despre cotiturile pe care le poate lua viaţa la un moment dat, autoarea vorbeşte cu neîngrădită libertate. Astfel, despre actorul Dragoş Pâslaru, cel care a devenit fratele Valerian de peste două decenii, este un subiect care poate să-i frapeze pe unii cititori, mai ales pe cei care l-au cunoscut în ipostaza de actor de film. În urma unui groaznic incident în timpul mineriadei de la Bucureşti, actorul este rănit grav, aproape să-şi piardă viaţa. Urmare a acestui fapt îşi reconsideră viaţa şi se decide să părăsească o carieră de success şi să devină monah. 
  
Un alt caz interesant este cel al actriţei Mariana Buruiană care s-a retras din viaţa publică pentru ca să-şi dedice viaţa lui Cristos. 
  
În aceeaşi notă reverenţioasă sunt prezentaţi şi preotul Dan Bădulescu, fost chitarist rock, absolvent de Conservator, unul din numele de marcă ale genului. Autoarea doreşte să sublinieze faptul că un anumit moment, o faptă, o întâmplare, o stare, pot schimba destinul omului şi îi pot revela vocaţia şi drumul pe care îl va avea de parcurs de la acea dată. 
  
Bine documentată şi familiarizată cu domeniul la care face referire, Mariana Cristescu nu face decât să subilinieze şi să ofere cheia acestor destine de excepţie care au realizat o cotitură hotărâtoare la un moment dat al existenţei lor. Tot astfel sunt şi: actriţa Monica Fermo, una din cele mai provocatoare prezenţe actoriceşti a anilor '70 pe scena Teatrului Naţional, în prezent, călugăriţă la Ierusalim, de peste 20 de ani, pentru care, „întâlnirea cu Cristos a fost uluitoare, devastatoare” – aşa cum mărturiseşte. 
  
Toţi aceştia s-ar putea încadra în marea familie a convertiţilor lumii, cei care au cunoscut îndeajuns viaţa cu toată încărcătura ei de confuzii, erori, păcate, greşeli şi s-au convins că totul nu e decât, vorba Ecleziastului, “deşertăciune şi goană după vânt”. 
  
E bine de subliniat că aceşti convertiţi care şi-au schimbat viaţa, au avut duhovnici de excepţie, cum a fost părintele Argatu, adevărate modele, îndrumători şi sfătuitori care le-au arătat calea cea dreaptă de urmat.  
  
Tot un astfel de convertit este şi Alexandru Cottescu, fiul celor doi actori de excepţie români, Octavian Cottescu şi Valeria Seciu, cel care a ajuns monah pe Muntele Athos, la Mănăstirea Vatopedu, luând numele de Daniil. 
  
Despre “Pianistul Silvan Negruţiu, un român frumos”, autoarea şi-a ales cuvintele cu grijă, într-un eseu splendid în care îşi mărturiseşte dragostea pentru muzică, acea “infuzie cu splendida matematică fluidă în interpretări aproape perfecte (căci perfectă nu e decat muzica sferelor), în intimitatea camerei mele de lucru, fie pentru a-mi cruţa... cordul (nu inima!) de emoţiile arderii aceleia unice pe care doar un artist hărăzit le poate împărtăşi, pe viu, cu martorii creaţiei sale, fie menajându-mi organul critic (supradimensionat, în accepţia unora) în cazul lipsei de talent, ori, mai grav, al minimei rezistenţe, sinucigasă pentru actul cultural”. 
  
Concertul susţinut la Târgu-Mureş de artistul Silvan Negruţiu a avut darul de a-i răscoli amintirile Marianei Cristescu. 
  
Cu ochiul profesionistului, dar şi al melomanului, autoarea face unele consideraţii pertinente despre repertoriul tânărului pianist ca şi despre calităţile lui excepţionale de interpret, mai bines pus, de poet al pianului – sintagmă deja consacrată. Dar îi face şi un portret admirabil tânărului muzician: “Silvan are o calitate foarte specială, foarte rară: ştie să construiască structuri din materia sonoră, dizlocand aerul, eliminând... golurile, hăul/ răul, nimicul, spaţiile inutile. Aş spune că deja a deschis poarta marii iniţieri. De asta cred că are nevoie de ruşi. Cu sau fără O'Conor, şi el coboară „din mantaua lui Gogol”, are în penumbră niste codri şi o „Mioriţă”, rude bune cu Dostoievski, cu furtunile lui Aivazovski sau cu edecarii lui Repin. Poate că încă nu conştientizează. Vreme de 20 de ani a rezonat doar cu „bronzul” corzilor de pian. Poate că l-ar implini să afle, pe viu, cum cântă şi oamenii din partea cealaltă a lumii, veghind în nopţile albe ale... Ortodoxiei, la Sankt Petersburg, poate şi mai departe, în Finlanda, sau mai aproape, în cetăţile lui Ştefan cel Mare şi Sfânt de pe Nistru. Ca să rotunjească sfera... Zborul acela înalt către muzica sferelor, la ceas de taină cu Dumnezeu. Perfecţiunea spre care aspirăm de când am scos primul strigăt/sunet/ cântec pe lume.” 
  
Am exemplificat cu acest citat amplu, pentru a scoate în relief iscusinţa narativă a Marianei Cristescu şi asociaţiile neaşteptate, inedite pe care le face la tot pasul. 
  
În aceeaşi notă admirativă se înscrie şi eseul “Fenomenul Alexandru Tomescu”, tânărul muzician care şi-a câltigat dreptul de a cânta pe faimoasa vioară “Stradivarius Elder-Voicu 1702”, pentru o perioadă de cinci ani. Alexandru Tomescu împreună cu pianistul Horia Mihail şi cu violoncelistul Răzvan Suma a înfiinţat formaţia de muzică de cameră „Romanian Piano Trio”.  
  
Recent, cei trei virtuoşi au concertat în cinci din marile oraşe ale României, printre care şi Galaţi, oraşul meu. 
  
Mariana Cristescu îl prezintă în termeni elogioşi pe tânărul pianist, după cum şi merită, cu aceste cuvinte: “Dumnezeu l-a sărutat pe frunte!”  
  
Autoarea îi admiră nu numai calităţile interpretative, dar şi dimensiunea umană a artistului, vădită cu prilejul unui concert la care şi-a donat onorariul salvării Roşiei Montana, dar şi acţiuni caritabile în favoarea Asociaţiei Nevăzătorilor din România, a copiilor cu deficienţe de auz, sau a campaniei demarate de Asociaţia “Inima Copiilor”. Toate acestea dovedesc că un artist de talia şi anvergura lui Alexandru Tomescu nu se limitează doar la succesul propriu, ci încearcă a sluji cu devoţiune şi dragoste poporul român şi a pune umărul acolo unde este nevoie. 
  
Şi despre “Hasso Plattner – cel mai bogat român din lume” are un cuvânt de spus, ca orice bun jurnalist, Mariana Cristescu.  
  
Autoarea îl evocă în cuvinte emoţionante pe “Organistul Helmut Plattner - cel mai drag sas din lume, dragul meu maestru...”: “Pe Helmut Plattner - înăltuţ şi subţirel, uşor adus de umeri, învăţai să-l bagi în seamă cu adevărat abia atunci când, aşezat timid pe banca orgii, se metamorfoza, părând să îndese, cu degetele lungi şi neverosimil de albe, hotărât şi fără drept de apel, bolta cerului, cu nori cu tot, şi cu stele, cu tot aerul dimprejur, cu marea şi toate pădurile la un loc, în tuburile acelea sonore, înalte şi majestuoase ca nişte catedrale. De la el încoace, nu cred că am mai ascultat alt organist care să cânte atât de... adevărat, atât de... dinăuntru, marile fugi ale lui Bach”. 
  
În eseul “Ca Pasărea Phoenix” – Mariana Cristescu îşi dezvăluie crezul artistic: “Cred cu tărie că arta - ca parte intrinsecă a culturii - constituie modul existenţial al unui popor şi una dintre puţinele mărturii legitimându-i peste timp existenţa, chiar şi atunci când despre el mai amintesc doar prăfuite cronici”. 
  
Surpriza cărţii o constituie textul despre Costel Busuioc, tenorul din Ghilad, jud. Timiş, devenit “Pavarotti din Carpaţi”. Eseul se intitulează: “Per aspera ad astra” – de pe schelă, pe marile scene!” 
  
Despre el, Mariana Cristescu spune: “ ... Costel nu este un muzician obişnuit. El are har dumnezeiesc şi credinţă pe măsură”. 
  
Şi despre cei plecaţi curând dintre noi, autoarea are câte un bucheţel de cuvinte comemorative şi câte o candelă spirituală: “S-a stins „sunetul în formă de suflet...” o are ca protagonistă pe Tatiana Stepa, vestita interpretă de folk, componentă a cenaclului “Flacăra” şi mai târziu, a cenaclului “Totuşi iubirea”. 
  
O frumoasă evocare a poetului Adrian Păunescu face Mariana Cristescu în eseul “Pe aici iubirea a rămas întreagă...” cel despre care nu se poate scrie decât cu majusculă: Poetul. 
  
Dovadă că Poetul a rămas viu în conştiinţa şi amintirea tuturor este faptul că autoarea, nu-i adresează formule consacrate celor defuncţi, ci urarea pentru cei vii: “La mulţi ani, dragul nostru!” 
  
Un eseu mai puţin obişnuit este cel intitulat “File Astriste” – despre Asociaţia Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (Astra) – înfiinţată la Sibiu în 1861 – care a jucat un rol decisiv în emanciparea culturală şi politică a românilor din Transilvania. Sunt evocate personalităţile care au înfiinţat această asociaţie: mitropolitul Andrei Şaguna, Timotei Cipariu, George Bariţ, misiunea acesteia fiind: “dorinţa fierbinte să fim o singură naţiune!” 
  
O altă personalitate evocată este Miron Neagu, vestit interpret al cântecului popular, cu predilecţie al doinelor ardeleneşti şi culegător de folclor. 
  
Alţi muzicieni evocaţi sunt: Etnomuzicologul Ilarion Cocisiu, profesorul, dirijorul şi compozitorul Ilie Micu, Remus Grama, un muzician plurivalent, cum îl numeşte Mariana Cristescu. Ca un veritabil cronicar muzical, autoarea este interesată, nu numai de datele biografice ale personalităţilor, dar şi de opera lor, de concertele lor şi de impactul pe care aceştia îl au şi astăzi asupra publicului meloman. 
  
Soprana Adriana Ausch – se bucură şi ea de un eseu al Marianei Cristescu, urmare a recitalului susţinut la Sala Mică a Palatului Culturii: 
  
“un colaj policrom, inspirat de o expoziţie cu acelaşi titlu, de la Chicago, arc peste... Istoria Muzicii, dedicat mozaicatei personalităţi feminine. Un regal cameral, de fapt, dezvăluindu-ne un artist matur, abia mai amintind copilul cuminte şi subţirel, înalt cât chitara din spate, cu glas de izvor, reînviindu-ne dragostea pentru Eminescu, Nichita, calul albastru ori mistreţul cu colţi de argint...” 
  
De altfel, susţinând de ani buni pagina culturală din cotidianul “Cuvântul Liber” din Târgu-Mureş, Mariana Cristescu vine mereu cu noutăţi din lumea culturii şi artei, atât de vitregite de noul regim, dar care, pot renaşte, sub pana unei artiste ca autoarea de faţă. 
  
Nici artiştii plastici nu sunt neglijaţi. Vernisajul unei noi personale, găzduită la Galeria Krom Art din complexul Mureş Mall, a constituit ocazia propice pentru cronica plastică intitulată: “Costina Zehan – înger plutind prin abur albastru ... ” Ea este zugrăvită (şi nu invers!) de către Mariana Cristescu în cuvinte calde, afectuoase, materne, binecuvântate, sensibile, aşa cum merită o tânără artistă în ţara sa, de către confraţi. 
  
Eseul „Ostasi întru Eminescu şi românitate” ... se referă la comemorarea lui Eminescu “În ograda lui Aron Pumnul” de la Cernăuţi, în 15 iunie 2012. Bustul poetului realizat de regretatul sculptor Marcel Guguianu, “Rodin al românilor” – a fost “cununat cu flori” – aşa cum se exprimă autoarea. L-au onorat o serie de personalităţi precum: prof.dr. Victor Crăciun; prof. dr. Mircea Chelariu, poetul bucovinean Vasile Tărâţeanu, ş.a. 
  
Scriitoarea trage şi un semnal de alarmă privitor la situl dacic de la Sarmizegetusa Regia, un pamflet usturător intitulat: “Repetenţi (şi) la istorie? Sau doar vânduţi şi ticăloşi? - S.O.S.! SARMIZEGETUSA REGIA!” Acest sit care face parte din Patrimoniul UNESCO, este distrus sistematic de actualii notabili ai Judeţului Hunedoara care s-au decis să facă pe locul acesta o parcare turistică!!! distrugând zidul cetăţii şi vestigiile cele mai importante, o adevărată catastrofă pentru istoria şi arheologia românească privind etnogeneza poporului român: “Dovezi istorice despre viaţa dacilor au fost astfel definitiv distruse. Zidul cetăţii dacice de la Sarmizegetusa Regia este în pericol de prăbuşire pe o lungime de circa 30 de metri. Lamele buldozerelor şi celelalte utilaje au distrus o porţiune de teren unde, în urmă cu 20 de ani, au fost descoperite urme de locuire dacică. Motivul distrugerii este unul care frizează absurdul: Reprezentanţii Consiliului Judeţean au decis să amenajeze o parcare de circa 3.000 de metri pentru autocarele cu turiştii care vor să viziteze capitala Daciei, precum şi o serie de trepte, pentru a uşura accesul către Poarta de Vest!!!” 
  
O licitaţie de artă este subiectul eseului: “Mircea Cantor şi opera sa de căpătâi: “Un copil taie cu foarfeca un fir de apă!...” 
  
Licitaţia România Regală – “invită la revalorificarea trecutului, aflându-ne în preajma frumoasei aniverări a zilei de naştere a Majestăţii Sale Regele Mihai I, precum şi Licitaţia de Impresionism şi Postimpresionism. Cei prezenţi au putut urmări prelegerile susţinute de istoricul Adrian Cioroianu - istoric şi analist al perioadei interbelice - şi Mircea Alexandru Hortopan, director-adjunct al Muzeului Naţional Peleş, care şi-au declarat admiraţia faţă de episodul monarhiei româneşti şi pentru colecţia impresionantă de obiecte rare pe care licitaţia o scoate la iveală, colecţie care transformă Licitaţia România Regală într-un eveniment cu o consistentă dimensiune memorialistică şi culturală. Obiecte superbe. Bijuteriile, obiectele rare de argintărie sau porţelan, armele, cărţile sau operele de artă, legate într-un fel sau altul de destinele membrilor familiei regale şi ale aristocraţiei din Principate, precum şi filmul cu imagini de epocă proiectat în cadrul întâlnirii cu presa i-au purtat pe participanţi într-o incursiune în perioada istoriei României care stârneşte cele mai multe nostalgii”. 
  
Sub titlul: “O carte şi un autor „despre care nu se va vorbi” ?!? autoarea nu scrie o cronică de carte, ci un semnal de carte. E vorba despre volumul „România moluscă” – Douăsprezece discursuri publice despre starea naţiunii, autor fiind generalul (r) Mircea Chelaru, una dintre cele mai interesante şi controversate personalităţi ale prezentului. 
  
Un frumos medalion Nichita Stănescu este prilejuit de comemorarea poetului la Chişinău, cel care spunea atât de frumos că “limba romană e frumoasă ca o duminică”. 
  
În încheiere, autoarea prezintă un Curriculum vitae amplu în care sunt prinse şi principalele referinţe critice, de-a lungul activităţii sale culturale. 
  
Simţământul naţional, de dragoste supremă faţă de ţară, faţă de oameni şi limbă, faţă de istoria şi cultura românească, este prezent în fiecare pagină a acestei frumoase cărţi, ilustrată cu fotografii care constituie pagini importante din istoria culturii şi civilizaţiei româneşti, a literaturii şi artei române şi care relevă, o dată în plus, că Mariana Cristescu nu este o scriitoare de circumstanţă, o publicistă care vânează evenimente senzaţionale, ci se opreşte asupra unor personalităţi emblematice, asupra unor efigii care ne fac cunoscute cultura şi arta din ultimul secol al acestui colţ de Rai, numit Acasă, numit România. 
  
CEZARINA ADAMESCU, 
  
8 octombrie 2012 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Dumnezeu şi arta, de Cezarina Adamescu / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 647, Anul II, 08 octombrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!