Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Spiritual > Mobil |   


Autor: Dumitru Ichim         Publicat în: Ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013        Toate Articolele Autorului

Dumitru ICHIM - POEME ÎNDURERATE

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

EL GRECO

De-o viaţă întreagă ne-am certat pe Moarte,
gâlceava încâlcind pe amândoi.
Nu-i moştenirea mea,
frământul Tău de mână?
Sau numai cu-mprumut
mă-ngădui înapoi?

Azi Te-ai mutat albastru de departe
şi mi-ai lăsat râvnita brazdă-n plus.
Ce pot să fac cu toată moartea-ntreagă
când ai înfipt în mine şarampoi,
iar numai jumătate-s Iisus?

Azi Te-ai mutat în necuvânt, departe
târziul din Vineri e mare şi larg.
El stă pe catarg,
pe şarampoiul din moarte,
dar e atât de aproape
departele
că aerul dintre noi e perete.
Şi Lui de mine i-i sete
şi chiar de Tine se roagă
să-I împrumut moartea întreagă;
jumătate e Vineri, jumătate Iisus,
jumătate mi-i ţărm
din tot ce-mi sunt moarte.

Azi Te-ai mutat atât de departe,
Ca-n începuturile lumilor calme...
Îngăduie în locul Lui să mă sui!
De-acolo,
necugetat de sus,
să Te strig cu sângeratele palme
Lasă-mă să Te sorb din lumină
până se va face întuneric
peste tot pământul,
şi nu doar în partea
jumătăţii mele de Iisus.

Cum Te-ai mutat atât de departe?
Numai cu ochii Răstignitului meu
Te mai pot zări peste moarte
până unde fusesem
chemarea de-a fi Dumnezeu.


DENIE

În Vinerea Mare,
ca o vedenie străină
în biserică a intrat
o albină.
Unii voiau să o prindă,
să o omoare,
dar biata albină
şi-a văzut de zborul ei,
ignorând cernite priviri,
până sus la icoana
Bunei Vestiri.
Peste înger şi-a înnoptat
dojana:
''De ce ai înflorit,
după-al cerului port,
atât de târziu
luminilor risipele
cu amândouă
aripile?''

Inspăimântat rămase Gavriil,
cu crengile deschise,
nemaiştiind să zboare,
iar albina
s-a preschimbat în floare
de făclie, vedenie,
ce nimeni n-a putut s-o creadă
decât privirea de copil:
''De ce-ai fost rea în ceartă?
Du-te şi cere-i iertare!
De Vinerea Mare,
nu ştii că-n sat la noi,
nu că e înger,
dar chiar tâlhar să fie,
orice-a greşit se iartă?''


PILDA CU FIUL OCHILOR

In ultima noapte
n-a mai rămas nimic de risipit
şi la scroafe
când o făceam pe calfa,
amintele
Ţi-a unduit cuvintele,
şi nu-nţelegeam: ce ai vrut
să spui de braţele Tale
că sunt şi omega şi alfa?

Tată,
numai culoarea noastră
a ochilor
a rămas neschimbată,
ne stă mărturie
şi cerul şi marea
albastră.
Nu Te-am pierdut niciodată
printre nemernici şi răi.
Tată,
primeneşte-mi venirea,
că astăzi Ţi-am adus
pe însuşi fiul ochilor Tăi!


TATĂ, ACELAŞI EŞTI ŞI MARTEI ŞI MARIEI

Mereu în grabă, dar pe dos tipsiei,
iar mie însumi - risipirilor mărunte,
frânturi din tot ce povesteai Mariei
mă întristau ca umbra grea de nuc.
Amarul din cuvântul Tău,
cu-apăs icnit ce pe ascuns să-l duc,
chiar inima mi-a spart-o.

Cu câtă bunătate istovul Mi-ai mustrat:
''Marto, Marto...!''
Voiam ce nimeni n-a gândit,
la prânzul meu de cină să-Ţi aduc
în blide aurite, argintate
cea mai gustoasă slovă din bucate,
ca unui împărat cinstindu-Ţi ospeţia.
N-am fost nepăsătoare,
deşi nu Te-ascultam, lângă picioare,
precum Maria.
Tu nu ştiai când îi vorbeai de moarte,
cum inima-mi rupeai în două Marte.
Când eu îţi roboteam cea mai aleasă cină,
Tu îi vorbeai de-o alta,
în foişor, necuget de străină,
de Pâinea ce s-a pogorât din cer
şi-n trupul Tău se frânge,
dar mai presus spuneai Mariei
de tainele Împărăţiei
cu Mirele şi ne-nţeleptele fecioare
cu fruct de viespe în ulcioare.
Abia când ai şezut la masă
şi pâinea mea ai frânt
sub binecuvântatul semn
al mâinii,
am înţeles,
partea cea bună care şi-a ales
Maria pentru untdelemn,
dar milostiv fiind şi Dumnezeu,
din durerosul meu
frământ, ce-ai rupt,
al inimii şi-al pâinii
ce Ţi-am adus la cină,
mi-ai dat şi mie să mă-nfrupt,
ceva ce mi se pare,
ciudat
prin ne-nţeleasă preschimbare,
cum aluatul meu
gusta acum a trup de Dumnezeu
şi-a sânge de lumină.


ULTIMA POSIBILĂ MINUNE

„Caiafa,
unul dintre noi I-a dat ideea
ca de pe cruce să coboare,
dar n-a răspuns,
cred ca să facă-n ciudă
şi nouă şi la toţi mai marii.
Cu capu-ntors, ca o sfidare,
ce plănuia când asculta
tâlharii?

Ce e mai grav,
că nu se auzea ce spune,
a fost când unul din tâlharii convertiţi
( eu cred că nu mi s-a părut)
i-ar fi cerut
să facă ultima minune.
Tare mi-e frică
de-un gând care mă duce,
dacă în ultima Lui clipă
o să răspundă rugăminţii lor,
lăsându-i ca în locul Lui
să se coboare de pe cruce?
''

Atunci Caiafa a trimis răspuns:
''Chiar dacă-I mort
să fie iar străpuns,
iar faima Lui,
cumva prin vreo minune,
să nu mai crească
lăsându-i ca în locul Lui
să se coboare,
poruncă dau să se zdrobească
chiar osul ambelor picioare!''
-----------------------------------------
Dumitru ICHIM
Kitchener, Ontario, Canada
31 iulie 2013

 

Referinţă Bibliografică:
Dumitru ICHIM - POEME ÎNDURERATE / Dumitru Ichim : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 943, Anul III, 31 iulie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Dumitru Ichim : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dumitru Ichim
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!