Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Spiritual > Mobil |   


Autor: Dumitru Ichim         Publicat în: Ediţia nr. 972 din 29 august 2013        Toate Articolele Autorului

Dumitru ICHIM - APA MORŢILOR (1)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

PANTA RHEI

Că totul curge, curge, curge...
Tot alte fulgerări pe muchea de smarald
şi în aceeaşi apă,
de două ori,
bătrânul mă opreşte să mă scald.

''De Apa Morţii îţi grăia, copilul Meu,
şi nu de cea pe-obraz transfigurată -
o singură privire din doi ochi
scăldându-se de două ori
o dată''
se auzi o rază printre nori.

''Bătrânul tău
n-a tors luminii niciodată
măcar un singur smârc.
Cum totul curge, curge, curge... ?
Nu e oprire nici atunci
când apele din smârc nuntindu-şi bahna
din arc aerian de abur în culori,
de două ori,
îl sorb pe Dumnezeu?''

... din glas
a mai rămas răspuns doar un ecou
din semnătura Lui,
cu litera finală prelungită,
apoi întoarsă peste cap de două ori
în curcubeu.


DAR DACĂ NU-I POVESTE...

...dar dacă nu-i poveste,
şi paltin de am fost, o fi adevărat?
Îl simt cum a trecut în trupul de vioară,
pe-ascuns,
ca prin ningaiuri
lupul.

Din cerul altui
mi se face seară.
Lasă,
perdeaua întunericului trasă,
ori tot mai crezi
c-o să mai vină cineva
să-ţi împrumute trupul?

La cumpăna fântânii -
nespoveditele ape de seară
nici şipotului şi nici vranei!
Oare
am fost vreodată, în alt drum,
lui Dumnezeu vioară şi bordei,
sau poate numai spinii mei,
lipsiţi de trandafiri, Te sărutară
până la sângele
coroanei
ca-n psalmul de acum?


PETRU

- N-am prins nimic cu mreaja, cu vârşa sau năvodul...
- ...se coase mult mai bine la capăt de faci nodul.
- De ce e dulce-amarul, dar leacu-i în otravă?
- ... cât bobul e în faşă, nu eşti pierdut în pleavă.
- Mă iartă c-am fost noapte şi Te-am crezut nălucă.
- ... voiam să-ţi dau oglinda ce lacrima usucă.
- Mă simt iar întuneric şi marea-i volburată...
- ... să nu încerci minunea s-o măsuri c-altădată.
- Ba mi-aşi zvârli chiar umbra, nimic să nu mă ţie,
ca să alerg spre Tine, urlând de bucurie,
mi-ar fi cărarea mării văzduh ce zarea zboară!

- ...mă mai iubeşti tu, Petre? te-ntreb a treia oară.


ORFEU MERGEA CU FAŢA ÎNAPOI
(Floricăi Baţu Ichim la trei ani orfeici)

''Eu ştiu, grăi Euridice,
un loc ce moartea nu îl ştie.
Ascunsul cheii l-am aflat
şi-o am chiar eu.
Orfeu,
nu te opri din cântec, nici - aripei popas,
că numa-n nepătrusul lui
rămas-am ce-am rămas -
eternul sărutându-l pe altoi!
Simţi gustul primului sărut?''

Orfeu,
care mergea cu faţa înapoi
cum moartea-i poruncise:
''De-o vrei,
opreşte-te
până ajungi afară!''
Deodată,
uitând blestemul
se opri în faţa ei
şi amândoi
setoşi se-mbrăţişară...

...dar s-au pierdut,
unul mereu în altul,
sorbind
lumina tălmăcită de un cântec,
sărut după sărut.


POARTA SĂRUTULUI
(Tot pentru Florica Baţu Ichim. La trei ani.)

Moise
a ajuns la Poarta Rugului Aprins,
şi fără să ştie că e ultima,
( nu ca număr, ci deschidere tainei )
ascultând,
s-a descălţat ca dinadins
sfinţeniei să-i fie altoi.
De ce şi-a luat mai târziu
opincile-napoi?

Iată-ne,
am ajuns amândoi
la Ultima Poartă.
Ne destrămăm, pe furiş,
de umbră şi de vină
că dincolo e Rugul Aprins;
unul altuia
nuntă vom fi şi lumină.

„Lăsaţi-vă şi brâncile,
sub brazii de alături,
zise îngerul,
rarefiat de unde cristaline.
Incercaţi aceste aripi
să vedem dacă-s croite bine.
Acum fiind drumului drum,
şi focului foc ,
luaţi cu voi
doar modelările lutului.

Ultima Poartă
de astăzi se va numi după voi
Poarta Sărutului”.


GHICITUL ÎN FRUNZĂ

Se poate ghici şi-n ultimele frunze?
Am surprins vântul de seară
cum a răsucit de vreo câteva ori
palma sfielnică a frunzei,
întâi pe o parte,
apoi pe cealaltă parte.

Într-un târziu s-a reîntors
şi a-nceput din nou
să-mi citească neîncrezător frunza,
întâi pe o parte,
apoi pe cealaltă parte.

„Tălmăceşte-mi, vântule,
profeţia nervurii!
De ce nu spui în cuvinte
şi capul apleci şi-l ridici
ca-n propria-ţi oglindă?”

Vântul a suflat ceva,
la urechea celeilalte frunze,
şi arătând spre mine
a pus degetul la gură
şi-atât am auzit:
Ssssssssssst!

I-am întors târziul în târziu
coborând numai cu Grieg.
În mine se făcuse
îngrozitor,
chiar groaznic de frig.


NU FRUNZE, CRENGI, CI RĂDĂCINI ŢI-ADUC

Prihană sau ocară -
cum aş putea s-o smiorcăi
pe pragul Tău de psalm?
În poala Ta lin, pur şi calm
mai doarme încă
fetiţa umbrei de vioară.

Mi-e gustul crâncen, de prin alte zodii,
singurătăţi ce le cunosc doar pinii.
Demult mi-am smuls dintru adâncuri
coroana rădăcinii.
Cu mii de braţe e-adevărata-mbrăţişare!
Luminii Tale - servul,
setos aşa cum prin păduri
e-n sântă mânecare
cerbul.

...şi totuşi, de pe plaiul Tău cu nouri muţi,
scoboară, mai în vale!
Nu-n semeţie mi-e pofta să-nţeleg,
cu pumnul strâns trântindu-mă-n ţărână,
ci să m-ajuţi.

Mi-e frig şi noapte, ţine-mi
coroana-n mână,
din cerul Tău răsfrânt şi roditor pe ape
cu buzele-nsetate ca să pot
dumnezeirea-ntreagă să-Ţi culeg,
nimic din veşnicie să nu-mi scape!


POVESTEA POETULUI FĂRĂ TALANŢI

Pe la sfârşitul toamnei
cei cu talanţii înfăţişa-se-vor pentru divan

să-Ţi reîntoarcă
din binecuvântare.
Vor scârţâi căruţele, la cărăuşi, de rod
spre beci adânc, hambară
şi lacrele din pod,
cu toţii închinându-se în prag.

...dar iată şi cel care talantul şi-a năimit
cu sfadă murseca-va spre harţag
că l-ai lăsat pe greier neplivit
şi acuzându-mă de scripcă
va încerca mânia-Ţi să-ntărâte.
Nu-Ţi pierde timpul
ascultându-i ghimpul,
ci agrăieşte-i că nu scripca-mi
s-ar fi-ntrecut privighetorilor cu zor
( aşa cum rânzei lui i s-a părut),
că tot ce-a auzit întreaga vară,
nici vorbă să aducă a vioară,
ci a banală maşină de cusut.
Ţi-am tăinuit şi în moliftă şi în acatist,
că-n mintea mea deşartă
( acoperiş prin care plouă)
am cutezat ca un poet, în cuget de artist,
că Bunul Dumnezău în sinea Lui e trist
că de o veşnicie
acelaşi e stiharul ce şi-L poartă
şi-i timpul ca să-I cos o haină nouă.

... şi încă-o jăluire:
Pe cel cu pârăciune să nu-l munceşti, ci iartă
prostia grea ce-a mustăcit în vină
mohnita-i răutate,
dar ia-i talantul şi împrumută-l mie
că tare am nevoie de-o greutate
să mă ajute la pedală!
Iar iarna dacă ţârâitul meu nu-l mai auzi
că tacu-l
e că la tivul Tău lucrez cu acul
şi-atât de greu
tragi firul prin vocală!
--------------------------------------------
Dumitru ICHIM
Kitchener, Ontario, Canada
august 2013

 

Referinţă Bibliografică:
Dumitru ICHIM - APA MORŢILOR (1) / Dumitru Ichim : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 972, Anul III, 29 august 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Dumitru Ichim : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dumitru Ichim
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!