Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poezie > Vremuri > Mobil |   


Autor: Dumitru Ichim         Publicat în: Ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014        Toate Articolele Autorului

Dumitru ICHIM - VERSURI DE IUNI

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

DIN AMINTIRILE MĂRII

Cât de mult ne-am jucat
de-a prinselea şi de-a prinsul...!

Pe malul mării
nu era nimeni
decât noi
şi necuprinsul.

Apoi
şi umbrele noastre
au învăţat de la noi
jocul
de-a prinselea şi de-a prinsul,
iar de la mare
cum să furi cerului
din zestrea-i albastră de zare
şi necuprinsul.

Eram ca primii oameni
din Grădină
şi totuşi uimiţi
că umbrele noastre
nu se mai joacă
de-a prinselea şi de-a prinsul.
În spatele nostru,
după perdeaua rubină,
descoperiseră jocul mai nou,
ce noi nu-l ştiam,
de-a copacul!

Şi nu era timp în vremea aceea,
ci doar un luceafăr
cosea veşnicia cu acul.

Cele două umbre
deveniseră una
semănând cu pomul dintâi.
Acum - inversat - el muşca,
până la mijloc, cu poftă
din noi ca din măr
întreg necuprinsul.


VISÂND CU OCHII DESCHIŞI...

Visând cu ochii deschişi,
ajungând aproape de mare,
norii
după atâta cer
străbătut în visare,
s-au oprit şi se-ntrebară:
Oare acesta
o fi drumul cel bun?

Oh, Doamne!
Să fii şi nor
să fii şi-ndrăgostit!
Şi-n hohote albe de râs
izbucniră bujorii...


AŞTEPTARE

Du-te-acasă floare de lotus,
c-o undă mai mult e târziul.
Albastrul aşteptării
se-ntunecă în verde închis.

Doar numai eu te-nţeleg
când tristeţile tale culeg.

Du-te-acasă prinţul meu, lotus!
Tu nu ştii ce-am văzut şi nu-ţi spun:
Luna plină
a răsărit, dar s-a oprit în cais
îmbrăţişându-l întreg
până la seva mustind,
de-a valma -
şi flăcări şi crudă lumină,
unul spre altul ningeau
mângâieri şi colind.

Haide, să mergem acasă,
frate de cântec şi lotus!
Nici luna mea, nu cred că o să vină...


LA MARGINILE MĂRII

De fiecare dată
marea
se-alegea
cu un cer şi mai tânăr,
din ochii tăi,
când te prindeam în braţe.

Era pe vremea
când soarele
îşi plăsmuia flăcările
şi arşiţa
învăpăindu-şi chitarele.

„Ar fi totuşi timpul,
i-a zis soarelui,
din timp de netimp
să le răsară
luceafărul
ca spic peste seară.''

Cu fiecare-nvăluire
dezvăluia
chipul altui ecou
din nerostirea noastră.

Ne-a trebuit
o-ntreagă zi spre înţeles
că pentru noi fusese grăirea
despre cântecul nou
al buzelor.

La picioarele tale -
cântecul meu,
val după val, dor lângă dor,
sub luceafăr de spic,
peste seară,
către rostirea noastră!
Marea,
la margini de noi se făcea
din ce în ce mai albastră
până la ultimul nor.


A ÎNFLORIT CIREŞUL UITÂND SĂ ÎNFRUNZEASCĂ

Astă toamnă
cireşul ce l-am numit al nostru
şi-a scuturat toate cuvintele,
frunză cu frunză, apus cu apus.

Acum,
de după lună,
oile albe cobor prin fluier de stână
să ne bea ecoul din şipotul spus
pe izvor.

Cireşul nostru, ce ştie de tace?
Dar şi noi tăcem - mână în mână...
Şi câte-aş avea ca să-ţi spun,
că nu ne-am văzut de un dor!

Un nor
îşi trage la mal,
printre sălcii, lotca de aur a lunii...
Şi apoi
din nou
rămânem tăcerii
atât de singuri fiecărui ecou
din cântec rostit de mână în mână.
Te-am întrebat din ochi:
- Ce-o fi în gândul lui de copac?
Dar tu mi-ai zâmbit
arătându-mi ramurilor greşul:
- Ce-nseamnă să fii îndrăgostit!

Deasupra noastră
cireşul
uitase de frunze şi graiul lor de cuvinte
şi gustând din tăcerile noastre,
fără să-şi dea seama,
tot visul lui de alb
spre noi l-a-nflorit.


CE-O FI VISÂND MAREA?

- Dacă marea e Somnul,
cum zici şi te cred
c-ai umblat prin mulţime de cărţi,
înseamnă
că e un somn albastru,
aşa cum la şcoală
îl desenam cu cerneală pe hărţi.

- ... şi dacă marea e Somnul,
şi unda pe val înnoptează
să-l culce în braţe de stea,
( era rândul meu
ca s-o întreb pe ea)
poţi oare să-mi spui,
albastrul ei ce visează?

Hoţoaica
priveşte de jur împrejur,
nu-i nimeni decât pescăruşii.
Şi noi.
Îmi spune să-nchid ochii
şi ce aud să cuprind.

...visul mării era atât de albastru
că am simţit
un fel de cântec sărat
din zarea mereu beduină,
cu hotarul pierdut
în ochiul închis spre ascult.
Buzele noastre nu ştiau de sărut,
dar despre visul mării
se întrebau mereu şi mereu.
Era vremea când nu se făcuse demult,
când gustasem din prima lumină
ca visul mării
sub unduirea serii...

Într-o scoică
se mai auzea Dumnezeu
cântând prin grădină,
că de dragul nostru
îi înfloriseră merii.


CERŞETORUL PĂCĂLIT DE-UN SĂRUT

Căutând ghiocei,
mi-ai promis pentru primul găsit
c-ai să-mi dai cerşitul sărut.

Găsindu-l
braţele mele ţi-au spus,
în cuvintele lor:
- Mai mult decât visul
atât mi-eşti de dragă,
dar unde-i promisul?
Arătătorul
pe buze mi-ai pus
ridicând din sprâncene sfios:
- Să căutăm un altul, acesta
ascultă pe înger... Cu capul în jos,
nu auzi cum se roagă?


GRĂDINARUL

...şi l-a-ntrebat Izvana,
regina grădinii
din ''a fost niciodată'',
pe grădinarul ei drag,
meşterind frumuseţi,
ce-ar cere, în schimb pentru plată?

- Pentru fiecare poem
pe care grădinii tale-l întrup
îţi cer de pe buzele tale
o umbră de floare să rup.
Crezi
c-o fi mult pentru preţ?


RECVIEM PENTRU PESCĂRUŞUL NOSTRU

Îţi este uşor mare
să spui despre pescăruşul mort:
Ce contează
o spumă în plus, sau în minus!,
dar acesta a fost singurul,
când ne-a văzut sărutându-ne
a certat soarele ţipând:
- De ce ai tras norul în lături
ca să le strici ascunzişul
şi să pândeşti mai bine?

Iţi este uşor mare
de pescăruşul răpus,
dar soarele de certarea lui
ruşinându-se,
ne-a întins peste ape
covorul roşu până la apus...
--------------------------------------
Dumitru ICHIM
Kitchener, Ontario
iunie 2014









 

Referinţă Bibliografică:
Dumitru ICHIM - VERSURI DE IUNI / Dumitru Ichim : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1249, Anul IV, 02 iunie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dumitru Ichim : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dumitru Ichim
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!