Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poezie > Vremuri > Mobil |   


Autor: Dumitru Ichim         Publicat în: Ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014        Toate Articolele Autorului

Dumitru ICHIM - VERSURI DE MAI

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

SPECTRUL LUMINII

Poţi tu să-mi dai verdele
cu împrumut,
dar întreg în culoare?

Ochii tăi nu cumva
l-or fi-nvăţat de la mare?
Sau poate din cerneala ierbii
cu care luna îşi scrie
chenarul oglinzii din care
s-adapă alături şi frunza şi cerbii?

Ca un cer de
joc opalin, întregul tău verde
ce mi-l dai cu-mprumut,
ţi-l întorc înapoi,
în zeci de nuanţe
şi pentru fiecare din ele,
corect ca să fiu nu agalnic,
răsplăti-voi în plus c-un sărut.
Nu-i aşa că-s bun platnic?


GHICIT ÎN CAFEAUA NEGUSTORULUI DE UMBRE

Ies pe prispa unui gând:
Umbră cumpăr, umbră vând!

Ce te-ascunzi după copaci?
Undă-a nopţii ce mai faci?

Ies din gând şi-aud din tindă
oleandru din oglindă.

S-a prostit. Spre mine latră
să nu mă ascund sub piatră.

Cea de umbre, unde-i ţara?
I-a ars harta ca ţigara.

O întreb pe neagra hoaşcă:
Mi-a ieşit vreun drum în ceaşcă?

E aripă, pas ori labă?
Umbra-mi sare şi-o întreabă.

Ce să fac? Mă-ntorc în gând.
Umbre nu mai am să vând.


LISTA DE SFÂRŞIT DE SĂPTĂMÂNĂ

de oprit la benzinărie - roata
mâncare pisică
baterii de alarmă
de plătit apa lumina
haine „Nufărul'' bilete pentru diseară
hârtie de w.c. tampax otravă şoareci
de aprins lumânare pentru ichim
alea de suflat nasul detergent
siringi
bere
varză
cartofi
pâine pentru 12
de luat mielul de la măcelărie


ATENŢIE,COPACI TRAVERSEAZĂ!

Copiii se-ascundeau după copaci
recunoscând cu jocurile lor
obârşiei izvodul.

Apoi,
spre bănci de lemn traversau
strada ca toamna de goală,
iar copacii rămâneau aşteptând
clopoţelul de şcoală.

„Se vor întoarce, curând'',
copacii-ntre ei amăgind consolări,
şi toată vistieria de aur,
de-un an întreg agoniseală,
frunză cu frunză şi-o vând,
la vămuire de şopot,
pentru scumpetea primilor fulgi
când
îi vor striga copiii pe nume
venind de la şcoală.

Târziul presară-ntuneric...

Pe zăpadă abia se mai văd
proaspete urme de clopot...


PRIN CUVINTE AM VRUT SĂ-ŢI VORBESC...

Prin cuvinte am vrut să-ţi vorbesc
şi-l căutam
pe cel rodit din duh de ametistă.
Dar aşa ceva de ce nu există?

Nici măcar nu ţi-am spus: te iubesc!
Niciodată.
Cum ai putea să tulburi iazul fântânii
când luna se joacă de-a crinii?
Te-am iubit
cum numai tăcerile ştiu să-nflorească.
De aceia şi primul sărut
nici măcar
ţărâna din cuvânt n-a cunoscut,
ci numai tăcerea şi cântecul luminii.


JARUL

Cine dincolo de vreme
parcă-ncearcă să mă cheme?
Nu-i a toamnă, fluier nu-i.
Apă, n-ai putea să-mi spui?

Aer, ce-ai jucat sub strună,
oare ce-o fi vrând să-mi spună
înşoptind şoapta-n ghioc,
când a noapte, când a foc?

Limpezit de lut mă scutur
la bordeiul spart de flutur:
Cine cheamă cling, cling, cling
când tăceri se sparg şi ning?

Taci! Sub spuza de răspuns
jarul ştie şi-i de-ajuns.


GLASTRĂ SCUMPĂ DE CRISTAL

Toate cuvintele sună la fel,
cum norii nu pot fi decât nori,
dar tăcerile mele-nfloreau
spectrul luminii
cu încă vreo două culori.

Numai eu
te-aş fi putut îmbrăţişa
cu celelalte două
ce ascundeau şi cheie şi inel,
dar tu te-ai scuturat de rouă
şi te-ai dus.

Acum târziul tău mi-l taci,
iar nu tăcerea crudă când iubeşti
şi-noţi un cântec de la mal la mal,
ci una îngăimată în veştejit apus.
Nu te întreb: Cum te-ofileşti,
iubita mea?
Şi cum să fiu gelos
că altă inimă te ţine
în braţele celui mai scump cristal?


ATAC DE INIMĂ
Et tu, Brutus?

Întâi doctorul
a răsfoit nervos dosarul integru
şi a găsit doar poezii
absolut toate
scrise în negru.
Despre ea, ca detectivul,
să-i afle vreo intenţie,
negăsindu-i acuzativul
mi-a ţipat în braţul stâng
o interjecţie.

Pe un ecran -
litere arabe şi scris sumerian.
Pe celălalt,
mă privea inima cu-n ochi pădureţ
din înalt:
„De ce i-ai lăsat
să-mi vopsească în negru
de smoală
lenjeria de cântec, porfir şi rubine?''
„Au vrut să vadă mai bine,
când toţi mă lovesc din afară,
(de ce te prefaci?)
pe unde-ai să vii să ataci
în tot ce-am fost eu, în tot ce-ai fost tu.
Poţi spune da, poţi spune nu,
pentru acuză.
Din cele două inimi, doar cea de pe ecran
în locul tău te scuză
cu litere arabe şi scris sumerian.


CUVÂNTUL DOR ZIC UNII...

Cuvântul dor, zic unii,
nu poate fi tradus.
A râs până la floare
salcâmul când i-am spus.
„Acestea sunt poveşti,
numai de dragul lunii.
Cum poţi traduce dorul
de nu ştii să-nfloreşti
spre limpezimi tot lutul?
Şi-apoi, contează vorba,
chiar dacă-n mii de limbi
ai învăţa s-o schimbi,
de nu ar fi tăcerea
şi floarea ei - sărutul?''


ERAM CEL MAI SFIOS DIN LICEU...

Eram cel mai sfios din liceu
şi ştiam pe de rost
tăcerilor tot înaltul.
Numai de fizică îţi vorbeam,
de algebra cu x-uri
vrute şi nevrute,
dar ochii tăi aveau necunoscute,
că fără să vrem, nici tu n-ai ştiut,
că din privire,
sorbindu-ne unul pe altul,
ne-am trezit că necunoscutele
numai buzele pot să le ştie
când unele pe altele se-ntreabă
silabă cu silabă.

Şi tu şi eu,
unul în altul am înflorit tăcut,
uitând să-ţi spun că vreau să te sărut.

Sfios eram, dar mai ales uituc
în anii de liceu.
------------------------------------------
DUMITRU ICHIM
Kitchener, Ontario
mai 2014

 

Referinţă Bibliografică:
Dumitru ICHIM - VERSURI DE MAI / Dumitru Ichim : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1243, Anul IV, 27 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dumitru Ichim : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dumitru Ichim
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!